Despre riscuri si compromisuri

Riscurile. Majoritatea incercam sa le evitam, jucand “safe”, alegand mereu cea mai buna varianta, cea mai sigura cale. Totusi, se zice ca riscurile sunt bune, pentru ca fara ele nu am evolua. Nimeni nu s-a dezvoltat facand cele mai sigure alegeri, nimeni nu s-a imbogatit fara a risca, nimeni nu s-a indragostit fara sa isi asume un risc. Pentru ca asa e in viata, trebuie sa risti pentru a castiga, iar daca pierzi nu-i nimic, te ridici si o iei de la capat. Daca stai ascuns nu rezolvi nimic, doar amani momentul in care va trebui sa risti.

Compromisurile. Le facem, de cele mai multe ori pentru a obtine ceva sau pentru ca ne temem de ceva. Acceptam sa lucram intr-o firma unde ne simtim demotivati pentru ca salariul e bun, acceptam sa facem o facultate pe care o uram pentru ca perspectivele de angajare sunt excelente, acceptam sa fim intr-o relatie pe care nu o mai vrem deoarece ne temem de singuratate, acceptam sa traim intr-o tara care ne ia tot si nu ne ofera nimic pentru ca ne temem sa o luam de la capat in alta tara.

Exista o legatura intre riscuri si compromisuri, una foarte simpla. Atunci cand incetam sa mai acceptam un compromis trebuie sa ne asumam un risc. Refuzam sa mai acceptam un job nasol – riscam sa gasim un job care poate fi mai rau. Refuzam sa facem o facultate cu potential – riscam sa ne chinuim toata viata pentru a obtine un venit decent. Refuzam sa stam intr-o relatie plictisitoare – riscam sa fim singuri pentru o perioada de timp.

Si atunci de ce ne asumam riscuri? Nu ar fi mai simplu sa facem compromisuri? Pentru ca merita sa risti! Pentru ca speram ca totul va fi bine! Pentru ca riscurile ne fac sa simtim ca traim! Pentru ca momentul cand risti e mai intens decat momentul cand faci un compromis! Pentru ca vrem sa evoluam! Pentru ca toti stim adevarul – nu risti, nu castigi!