Mereu alergam dupa ceva, mereu avem ceva de facut, ceva de discutat, ceva de analizat, ceva de completat, ceva de finalizat, ceva de uploadat, ceva de downloadat. Mereu.

Suntem stresati ca trebuie sa facem bani ca sa ne permitem lucrurile care, credem noi, ne vor face fericiti pentru ca le-am vazut la altii si le vrem. In fond societatea de consum asta inseamna, sa muncesti ca sa iti permiti chestiile pe care tot societatea, tot ea iti spune ca le vrei.
Iar atunci cand obtinem acele lucruri constatam ca vrem altceva, altceva si iar altceva. Mai bun, mai scump, mai rapid, mai nou, mai cool, mereu vrem mai mult!
In timpul asta viata trece pe langa noi si brusc, cand prindem un moment de respiro, ne trezim ca cei mai buni ani din viata noastra au trecut pe langa noi si nu stim unde, cand, cum, de ce… Unde au zburat ultimii zece ani? Nu stiu, nu ma intrebati pe mine.
Ar trebui macar pentru o zi sa ne oprim, sa privim in jurul nostru si sa ne gandim ce ne face cu adevarat fericiti. Ar trebui ca macar o zi pe saptamana sa spunem Azi nu. O fi asa de greu?




{ 4 … comentarii. Citeste-le in continuare sau adauga unul }
mariuse, da-o dracu’ de zi; e vara, trebesc mai multe. ce-ai spune de o saptamana fara calc si toate cele? (sau maxim o ora de stat pe net/zi) eu asa am sa fac, ca in fiecare vara, de altfel.
Aparent, pare cumplit de greu. Si asta pentru ca, desi banii nu aduc fericirea, o intretin. Iar banii, din pacate, nu ti-i da nimeni pe degeaba.
Ne dorim tot mai multe in viata. In principal, un nivel de trai decent, rezonabil. Conditii bune de viata, relaxare dupa o perioada de munca intensa. Iar astea nu se obtin… decat cu cheltuieli destul de mari. In plus, fiecare se gandeste ca vine o vreme cand sanatatea clacheaza si organismul trebuie adus si mentinut macar pe linia de plutire. Ori si asta costa si inca destul de mult.
Asa ca… e greu uneori sa-ti permiti fie macar si un moment de respiro.
ai dreptate. e oribil de greu
Eu cred ca atunci cand banii inceteaza sa devina un mijloc si devin un scop deja avem o problema…