Tot vad pe la televizor ca bugetarii se plang ca de cand le-au scazut salariile nu mai au cu ce sa isi plateasca ratele, nu mai au bani sa isi cumpere de mancare si noroc de rude ca ii mai ajuta.
In primul rand eu am impresia ca unul din avantajele capitalismului este libertatea de a alege. Esti nemultumit ca ti s-a taiat salariul? Ai doua solutii: inghiti si taci sau iti cauti altceva mai bun! Desigur, ca sa gasesti un job mai bine platit (in sistemul privat) trebuie sa dovedesti ca meriti mai multi bani, ceea ce pentru unii poate fi destul de complicat, tinand cont de competente. Iar partea cu inghititul in Romania nu merge, ca imediat se pune de un miting, o greva, ceva care sa sperie guvernul.
Asa cum spuneam si pe Twitter, daca sunt bugetari care stiu ca merita mai mult sa renunte la serviciile alea comode de la stat si sa vina sa lucreze in mediul privat! Pe cati ii tine?
Nu neg insa ca sunt si oameni buni in aparatul de stat, oameni care chiar muncesc. De obicei in cazul disponibilizarilor si reducerilor ei sunt primii care zboara din schema, deoarece fiind prea preocupati cu munca nu au timp sa isi faca pile sau sa se dea bine pe langa sefi pentru un post caldut. Deci ei sunt eliminati rapid, iar cei care raman sunt tot parazitii.
Totusi, incerc sa ma gandesc si la cateva solutii pentru bugetarii care s-au trezit cu salariile reduse. Vorba aia, la criticat suntem toti buni, dar solutii cine ofera?
Ce ar putea face un bugetar care s-a trezit cu salariul taiat, pentru a-si pastra stilul de viata anterior:
1. Schimbarea locului de munca.
Asta presupune ca bugetarul sa aiba niste abilitati reale, sa fie bun intr-un domeniu, sa faca si altceva in afara de plimbatul foilor dintr-un birou in altul si bautul cafelei. Stii ca pe piata reala a muncii cineva ar avea de castigat de pe urma serviciilor tale? Go for it!
2. Un al doilea job.
Oroare, crima, vor striga unii, dar cunosc oameni care au avut doua joburi simultan si nu au murit, ba chiar s-au descurcat binisor. Multi americani care s-au trezit fara job si-au luat doua trei joburi sub nivelul lor, doar pentru a isi asigura nivelul de subzistenta. Nici o munca nu e injositoare cat timp esti platit pentru ea si o faci pentru a iti intretine familia. In plus, cum in multe institutii ale statului programul de lucru se termina pe la 3 dupa-amiaza, este destul loc si pentru un part-time.
3. Gasirea unei surse suplimentare de venit.
Poate fi vanzarea de cosmetice Avon, poate fi distribuirea de reviste si pliante cu oferte promotionale in posta, pot fi meditatii de engleza, romana sau matematica pentru un pusti care nu se descurca la scoala, important e sa intre niste bani in plus la buget. La ce esti bun in afara de job? Vezi cine ar fi dispus sa plateasca pentru abilitatile tale.
4. Reducerea cheltuielilor.
De unde sa mai scazi, vor spune unii, deja am redus tot ce se putea! Asa sa fie oare?
- Cati dintre bugetarii aia care se plang ca mor de foame fumeaza? Un pachet de tigari e 10 lei. Un fumator consuma un pachet pe zi. Dintr-un foc sunt 300 lei intr-o luna, care la un salariu de 1000 lei conteaza enorm.
- Cati dintre bugetari mai baga si 2-3 pahare de cafea de la dozator pe langa tigara aia? Inca 2-3 lei pe zi, inca 90 lei pe luna.
- Apa de baut nu trebuie neaparat sa fie din magazin. Nici eu nu beau apa de la robinet la cum arata conductele pe care curge apa, dar pe langa multe din orasele din Romania exista izvoare cu apa buna de baut, chiar mai buna ca aia plata imbuteliata. O mica plimbare pana la izvor lunar si mai scazi 100 lei din cheltuieli.
- Bugetarii au si ei masini, masinile consuma combustibil. Daca imparti masina cu colegii care stau pe langa tine de 2 ori pe saptamana (deci si benzina), daca mergi pe jos la serviciu sau daca folosesti transportul in comun mai poti scade inca 100-200 lei din cheltuieli.
Poate ca am deviat de la subiect, dar ideea e ca multi dintre bugetari se plang pentru ca se tem. Se tem ca vor trebui sa munceasca cu adevarat, se tem ca vor trebui sa isi schimbe stilul de viata, se tem ca vor depune mai mult efort pentru niste bani care pana acum veneau usor. Breaking news: La toti ni-i greu, dar unii ne descurcam. Muncim mai mult, frecam menta mai putin, si mergem mai departe! E usor sa te plangi, e mai greu sa cauti solutii si sa le pui in aplicare.
Voi ce alte solutii aveti pentru bugetarii care s-au trezit cu salariile scazute?
Sursa foto
Carmen
Basme imobiliare
Bucur
alex
cipoc
eBogdan @ Iasi4u.ro
gabi
bogdanelu
Sunshine
Alina
{ 6 … comentarii. Citeste-le in continuare sau adauga unul }
Felicitari pentru un articolul foarte bun, majoritatea spun ca au redus cheltuielile dar aproape nimeni nu stie exact cat cheltuie pe luna cu fiecare categorie de alimente sau cheltuieli dar toti cred ca reduc si in schimb hypermarketurile au cresteri de 30% pe timp de “criza”.
Acum pe bune, ca profesor lucrezi 18 ore pe saptamana, la stat… in restul de 22 de ore ce faci? Al doilea job unde e, de ce nu e? Acum sa nu imi spuna nimeni ca in cele 22 ore se fac planuri de lectii si ca se taie frunza la caini, planul de lectii il faci o data si apoi il ai, eventual mai modifici ceva cand si cand sau in cel mai bun caz il iei de la colegul de catedra deci nu lucrezi saptamanal la el.
cred ca problema este mult mai nuantata. in familia proprie, sotia e bugetar iar eu lucrez in zona privata. ca bugetar sunt si avantaje si dezavantaje. gandirea noastra ca familie e asa: stam la un job cat timp avantajele (oricare ar fi ele) sunt mai mare decat dezavantajele.
Daca ca bugetar salariul e mizer, dar iti permite sa faci cumparaturile in timpul orelor de program, sa platesti facturile iar partenerul castiga mai bine astfel ca venitul total e multumitor, atunci e ok.
La noi cam asa sta treaba, sotia are al doilea job, din care castiga dublu fata de salariul de la stat. personal nu imi convine deloc ca lucreaza la stat (si parintii mei si ai ei sunt sau au fost bugetari) dar ma uit si la mine care lucrez la “patron” si nu am cum sa ies in oras sa platesc o factura, sunt pur si simplu legat de job, sunt “liber” doar in week-end si in concedii. deci ne-am inteles sa ramana ea la stat pana nu mai putem sau se iveste ceva mai bun.
Pe de alta parte, parerea personala este ca in sistemul de stat, pe langa 10% oameni care muncesc pentru cat sunt platiti, restul pur si simplu au un regim de asistati sociali. din cunostintele mele, s-au angajat ca profesori (nu spun aici de mediul universitar) doar cei ce nu s-au simtit in stare sa lupte sa se angajeze in mediul privat, tocilarii din facultate si oamenii care au capitulat in fata provocarilor vietii.
acesti oameni asteapta sa le dea cineva ceva, cum sunt cei din poza atasata articolului “Vrem salarii decente”. Hai serios, daca eu, care muncesc 10 ore pe zi la patron, m-as duce la el cu o pancarta asa, de a doua zi as fi somer. in primul rand, ca angajat, tb sa iti pui problema: cat produc eu ca sa am baza sa cer marire de salariu.
din pacate, sectorul bugetar nu gandeste asa, e parazitat pana la nivelul cel mai de sus si intotdeauna cei 10% oameni care muncesc vor duce greul in locul celorlalti care doar la venituri la negru le sta capul.
solutii pentru bugetarii care o duc greu cu banii:
- invatati si alta meserie pe langa cea de baza in care din pacate nu sunteti maestri. daca ai acces la un computer si esti inginer constructor, invata proiectare de unul singur (aaaa, asta inseamna efort in plus, mai bine stau si ma joc WOW toata ziua);
- daca aveti un hobby cu adevarat (bautul berii la pet, gratarele, barfa si WOW nu intra in sectorul acesta) incercati sa faceti un ban din acesta. cunosc multi tineri bugetari care sunt pasionati de fotografie si in timpul liber mai fac un ban si din pasiunea lor, bani care nu sunt putini (400-500 ron pe o noapte de nunta e putin?);
- daca primele doua sugestii sunt prea grele, poate asta va ajuta: Get a real job!
nimeni nu este vinovat pentru situatia voastra decat voi insine. un cunoscut, care la 55 de ani a fost dat in somaj din sistemul bugetar imi spunea anul trecut ca ii pare extrem de rau ca a frecat menta atata timp si nu a mai invatat si altceva pe langa job-ul lui de zi cu zi. ei, la 55 de ani e cam tarziu sa iti dai seama de lucrul asta…
Foarte multe lucruri punctate bine. Dar pana acum nu am citit unul din aspectele destul de importante al lucratului la stat – statutul de functionar public. Acest mirific statut, care initial urma sa aduca si niscai avantaje (ca si reclama), s-a dovedit a nu face altceva decat sa introduca restrictii pentru respectivii angajati. In primul rand nu au dreptul la un alt doilea job. Nici macar sa se inregistreze ca p.f. si sa ofere servicii. Toate solutiile (mai putin cele cu redusul cheltuielilor) se aplica celor care inca pot spune ca sunt tineri. Dar o persoana trecuta de 40 ani, functionar public, care a lucrat in domeniul contabilitatii, de ex, odata disponibilizata sau demisionata, are sanse infime sa se angajeze in domeniul privat. Daca voi sustineti ca un patron este dispus a da un salariu mai mare unei astfel de persoane pentru un plus de experienta, inseamna ca nu ati deschis bine ochii in jur. In plus, lucru confirmat de mama mea, cei care lucreaza in acest domeniu la stat au cunostinte (batucite bine, ce-i drept) pentru un tip de contabilitate ce nu se aplica in mediul privat. Nu se leaga, nu sunt anumite taxe si impozite ce difera sau lipsesc.
Repet, sunt constient ca 80-90% din cei din sistemul bugetar isi merita soarta sau cel putin au si alte sanse, dar exista si acea categorie de oameni care nu au alternative. Cu ei cum ramane?
Reconversie profesionala – sunt destule cursuri disponibile, unele chiar gratuit. Stiu, e dureros sa realizezi ca ce ai muncit timp de 20 de ani la stat nu are valoare in economia reala, dar decat sa iti plangi de mila mai bine cauti solutii.
E adevarat ca e mai greu sa iti gasesti un job dupa 40 de ani, dar nu imposibil. Daca vrei sa muncesti solutii se gasesc.
Mereu am spus ca nu munca ma face pe mine ci eu pe ea!
In 17 ani de activitate cu carte de munca am avut catvea locuri de munca si niciodata nu mi-a fost frica sa lucrez.
Singura mea groaza este SOMAJUL, n-as accepta nici mort sa iau bani pe gratis de la stat pentru ca sunt capabil de mai mult.
Am avut o perioada de aproape un an fara loc de munca dar nu am stat degeaba, am cautat oportunitati si am invatat sa lucrez online, adica pe internet.
Mi-am creat singur un blog si asta fara sa fi avut inainte cunostinte temeinice in domeniu.
Vorba aceea , am facut totul din nimic dar am investit multa determinare si nu voi renunta pana ce nu voi crea copiilor mei conditii la care eu doar visam cand eram copil.
Se poate , credeti-ma, si daca cineva spune ca nu s epoate el este unul dintre ei si nu o face:
http://www.youtube.com/watch?v=Gc4HGQHgeFE&feature=player_embedded
rectific fraza ” credeti-ma daca cineva ar putea spune ca nu se poate el este unul din ei si nu o face!”
{ 1 trackback }