De ce trebuie să te angajezi înainte de a lansa propria afacere

Înainte era la modă să lucrezi în corporate, să îți construiești o carieră de succes. Acum e la modă să spui că ești antreprenor, că ai propria afacere, și sunt o mulțime de articole despre asta. Unele realiste, care arată exact ce înseamnă antreprenoriatul, cu bune și rele, scrise de oameni care fac asta, și altele care bat câmpii cu grație, de obicei traduse de afară, de exemple articole cu motive pentru a nu te angaja: că poți avea șefi răi, că programul de la 9 la 5 e nasol, că salariul nu vine la timp și alte chestii stupide de genul ăsta.

Problema cu articolele astea, care îți zic că e fain să fii antreprenor, că ai potențial, că depinde doar de tine, problema e că sunt scrise de regulă de oameni care nu au tăiat o factură la viața lor. Au citit și ei una alta pe internet, au pus la un loc totul ambalat frumos și vor să facă trafic pe site.

Și mai trist e că sunt tineri la început de drum care pun botul, și zic că gata, nu se vor angaja la patron, au ei o idee genială și vor deveni antreprenori. Vă zic eu, sunt mii de oameni cu idei geniale, dar nu reușesc să le transforme în afaceri viabile, pentru că nu au experiență, nu știu să lucreze cu oamenii, să vândă și să se vândă, să obțină finanțare, să negocieze.

Doar ideea nu e suficientă, 90% contează execuția, mediul, oamenii din jurul tău.

De asta trebuie să te angajezi înainte să îți deschizi propria afacere. Pentru experiență, pentru conexiuni, pentru a îți deschide ochii. Am greșit și eu de multe ori după ce am zis că gata, voi lucra pentru mine, deși aveam un pic de experiență prin mai multe domenii. Și încă mai greșesc, dar nu la modul grav.

Angajați-vă, și angajați-vă cât mai devreme.

Nu așteptați să terminați facultatea, masterul și doctoratul pentru a afla cum se fac banii și afacerile în viața reală. Angajați-vă de tineri, acceptați orice job, cât timp puteți să prindeți experiență, să vă creșteți valoarea, să învățați lucruri utile. Acum e vârsta când o puteți da în bară și nu vă afectează grav, la 30 de ani multe lucruri depind de voi.

Angajați-vă în vânzări pentru a învăța despre comportamentul oamenilor, stabilierea prețurilor, targete, adaosuri, venituri și despre negocieri.  1 an în vânzări te schimbă cât 100 de traininguri plătite.

Angajați-vă în management pentru a învăța despre lucrul cu oamenii, gestionarea unei echipe, influențarea comportamentului. Evident, nu vă angajează nimeni ca top manageri la 20 de ani, dar e suficient să ai un manager bun lângă tine pentru a observa cum rezolvă problemele.

Angajați-vă în marketing pentru a învăța cum puteți să vă vindeți mai bine, pe voi și ideile voastre.

Angajați-vă într-o firmă mică, pentru a învăța cum trebuie să jonglați cu salarii, încasări, venituri, chirii, impozite, taxe, oameni, clienți, stat și la final de lună să ieșiți totuși pe plus.

Angajați-vă în corporate pentru a învăța despre proceduri, pentru a participa la cursuri, traininguri, pentru a vă forma un stil de lucru, a vă disciplina și educa, pentru a vă obișnui cu un mediu competitiv de lucru.

Acumulați informație cât mai multă, din toate domeniile. Priviți perioada în care lucrați nu doar prin prisma salariului, ci ca pe o perioadă în care alții vă plătesc pentru a învăța. Și atunci când vă simțiți pregătiți, faceți pasul spre propria afacere.

Nu zic că nu se poate reuși și fără experiență. Sunt șanse, dar dacă vorbiți cu antreprenori veți vedea că mitul tinerilor care au reușit să își transforme prima idee într-o afacere profitabilă nu prea există, majoritatea oamenilor sunt oameni cu experiență în diverse domenii, care au eșuat de mai multe ori până să construiască un business de succes, sau au ajuns să cunoască extraordinar de bine un domeniu până să treacă pe cont propriu.

Like și share, ajutați un posibil antreprenor din lista de prieteni să nu o dea în bară. 🙂

Bonus: You don’t have what it takes.

16 Comentarii

  1. De acord in totalitate. Asa am procedat si eu. Am invatat o meserie – DTP, fundament pe care am construit ulterior: fotografie, webdesign si mai nou afiliere. Nu ma consider un antreprenor ci un freelancer.

    Fac chestiile astea din 2004, tai cateva facturi pe luna si ma bucur de viata.

    (0)
  2. Salutare,

    Am si eu o intrebare pentru tine. Sa zicem ca am 18 ani, si vreau sa devin Freelancer in Ro. Vreau sa lucrez singur, sau intr-o agentie. Ce zici, se merita ? 

    Vreau sa incerc in Ro, pentru ca la noi pana si site-urile care se ocupa cu webdesign, arata oribil. Mi-a placut articolul tau cu ” Cele mai proaste site-uri oficiale ” :p .

    (0)
    1. Depinde, freelancer în ce domeniu? Dacă te referi la webdesign, cea mai bună variantă e să lucrezi ca freelancer, dar pentru clienți de afară. Totuși, dacă nu ai experiență trebuie să pleci de jos până acumulezi experiență și portofoliu. Lucrează pentru prieteni, rude, cunoștințe, lucrează gratis pentru a avea primele site-uri în portofoliu și avansează de acolo, mai faci niște cursuri, mai acumulezi experiență, începi să ceri și bani, vin primele recomandări, mai crești tarifele etc.
      Și mai este un lucru, viața de freelancer presupune organizare, disciplină, riscuri. Dacă nu ești o persoană disciplinată poate e mai bine să lucrezi pentru alții, cel puțin până îți dai seama ce vrei de la viață. 90% dintre oameni sunt bucuroși să lucreze pentru alții, 10% pentru ei, trebuie să vezi unde te încadrezi. Oricum, ai timp, la 18 ani o poți da în bară de multe ori, important e să alegi calea corectă.

      (0)
  3. Bine punctat! Oamenii sunt diferiti, asteptarile lor de la viata sunt diferite, felul in care isi evalueaza ei insisi competentele este diferit, de aceea este bine ca pana la varsta de 30 de ani, zic eu,oricine sa schimbe mai multe joburi si sa acumuleze experienta!

    Un alt aspect foarte important, care merita dezbatut, in felul tau foarte concis, este plafonarea! Imi place felul tau de a spune lucrurile concis, direct, fara menajamente!

     

    (0)
  4. Confirm, am lucrat 7 ani dupa facultate si abia dupa asta am facut propria firma (in 2003), firma care rezista cu succes de 13 ani. Nu as fi avut nici o sansa daca nu as fi lucrat inainte, nu atat prin prisma cunostintelor tehnice (si asta a fost important) cat prin faptul ca am invatat cum sa lucrez cu furnizorii, cu clientii, cu oamenii din productie  etc.

    (0)
  5. Pingback: 6 ani fără șef

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: