Călcatul pe cadavre în afaceri

De multe ori în afaceri se bagă justificările astea atunci când o firmă sau un afacerist îl înșeală pe altul – Prost nu e cine cere sau E vorba doar de bani, nu e nimic personal. Eu zic că din contră, chiar dacă sunt afaceri, totul e foarte personal, poți să tragi o țeapă, poți să fii o fire nepăsătoare, să calci pe cadavre pentru a îți atinge obiectivele, dar în final karma te ajunge din spate, și mai devreme sau mai târziu ți-o vei lua peste bot, dacă înșeli oamenii.

Eu probabil voi muri corect și cinstit, nu pot să fac afaceri în stilul ăsta, să cer clienților mai mulți bani decât face un serviciu, chiar dacă ei ar fi dispuși să dea. Unii îi spun naivitate, eu îi spun corectitudine, atunci când stabilesc o înțelegere cu cineva trebuie să am eu impresia că persoana respectivă primește suficient pentru cât plătește, ba chiar ceva în plus. Evident, de mentalitatea asta abuzează unii clienți, mă trezesc uneori că am oferit dublu față de cât am fost plătit. Unii clienți sunt decenți și insistă ei să plătească mai mult decât am stabilit, alții îți forțează mâna și mereu cer ceva în plus peste contract, dar așa se filtrează colaborările.

Ce vroiam să spun este că sunt oameni pentru care nu contează chestia asta, corectitudinea în afaceri, oameni care vor totul pentru ei, fără să le pese de consecințe. Mă uitam și la articolul despre programele care te învață să vinzi pe Amazon, nu știam de ce s-au aprins așa de tare oamenii pe un grup de Facebook. Era simplu, se vindea un curs de 1500 de dolari (sau mai multe), iar bloggerii afiliați care trimiteau clienți primeau 400 de dolari. Dacă cursul valorează sau nu atât, dacă cei care participă la curs cred că merită suma, asta e altă discuție, ideea e că pentru 400 de dolari unii oameni erau dispuși să își pună reputația în joc, să garanteze pentru ceva ce poate merită, poate nu.

Poate că unii dintre cei care au plătit pentru curs s-au împrumutat ca să dea acei bani, poate că alții și-au rupt de la gura copiilor în speranța că vor ajunge să facă mii de euro pe lună vânzând online, astea nu contează pentru unii care vor doar să aibă contul plin. Să profităm de naivitatea românilor și dorința de a face afaceri online, chiar dacă noi nu oferim dovezi concrete că știm să creștem o afacere de succes. Eu nu mi-aș risca reputația garantând pentru așa ceva, alții o fac, pentru un profit rapid. Și asta e valabil pentru tot felul de cursuri vândute la prețuri exagerat de mari.

Și așa revenim la afaceri. Pe lângă clienți și angajați, cea mai importantă resursă a unei firme este credibilitatea, cum este ea privită de cei din jur – colaboratori, opinia publică, presa. Credibilitatea se construiește foarte greu, în ani de zile, și poate fi distrusă în câteva minute, dacă mergi pe prima abordare, totul pentru bani.

Voi ce ziceți acum, e ok să calci pe cadavre doar pentru a face bani?

Recomand eMAG pentru cumpărături online.

3 Comentarii

  1. „Poate că unii dintre cei care au plătit pentru curs s-au împrumutat ca să dea acei bani, poate că alții și-au rupt de la gura copiilor în speranța că vor ajunge să facă mii de euro pe lună vânzând online”

    cine nu riscă nu câștigă. cum să speri să faci mii de euro dacă nu pui nimic în joc? nu, serios, cum funcționează logica „și-a rupt de la gura copiilor ca să devină milionar și nu e corect”?

    (1)
  2. Eram ironic la faza aia, dar sper că și tu. Oricum ei nu garantează succesul dacă faci cursul. Altfel da, trebuie să riști, dar până și riscurile trebuie calculate. Verific ce e cu Recaptcha, 10x.

    (0)

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: