Comunicarea pe bloguri in 2010

Acum cativa ani, cand nu aveati cu toti conturi de Facebook si Twitter, acum cativa ani era mai simplu. Eu scriam ceva pe blog, puneam la finalul postului o intrebare si voi, daca aveati ceva de spus, imi raspundeati in comentarii.

comunicare pe blog

Acum, cand suntem cu totii hiperconectati si ultrasociali, e mult mai complicat. Acum eu trebuie sa scriu un post, sa il pun pe blog, sa il reformulez ca sa incapa intr-un tweet de 140 de caractere si trimit mesajul pe Twitter. In plus trebuie sa mai scriu si ceva pe Facebook, iar la final sa pun linkul catre post. Pentru ca toti avem conturi, toti suntem in social media, toti suntem conectati.

Ar fi frumos daca s-ar termina aici, insa nu se termina. Comentariile la post eu tot nu le primesc. Imi trimiteti mesaje cu raspunsuri pe Twitter, dati retweeturi la tweetul meu, imi comentati pe Facebook, dati Share si Like, dar cand ma uit la postul scris de mine tot zero comentarii vad.

Unde e problema? Pai este, pentru ca practic eu am scris un post care v-a placut mult, sau cel putin asa se pare! Se discuta despre el pe Facebook si Twitter, dar pentru un cititor care ajunge prima data pe blog impresia este ca nimanui nu ii pasa de postul respectiv. De ce? Pentru ca postul are zero comentarii. Zero comentarii – zero feedback pentru cel care nu are cont pe Facebook si Twitter, pentru cititorul care citeste doar blogul.

Stiu ca va este mai usor sa apasati butonul de Like, stiu ca este mai usor sa comentati pe Facebook sau sa dati RT pe Twitter, dar eu v-as ruga ca daca aveti ceva de spus sa o spuneti in comentariile de la blog. De ce? Pentru ca Facebook si Twitter pot sa dispara asa cum au aparut, dar blogul meu si comentariile de pe el vor ramane aici. Cel putin asa sper eu.

Voi ce spuneti? Dati retweet si la postul asta sau comentati pe blog?
Sursa foto

22 Comentarii

  1. Impresia mea este ca in scrierea acestui articol pleci de la cateva premise:
    1. pentru cel care scrie, succesul unui blog este dat de numarul de comentarii (printre altele)
    2. pentru cititori, calitatea unui blog este foarte mica daca nu sunt comentarii
    Daca observam o schimbare in comportamentul ‘clientilor’ (cititorii sunt pana la urma tot clienti, din punctul meu de vedere), poate ar fi mai bine sa schimbam si ipotezele cu care lucram.
    Poate ca succesul blogului din perspectiva celui care il scrie ar trebui sa fie masurat prin:
    – mi-a schimbat viata in bine sau in rau? am cunoscut oameni interesanti pe care nu i-as fi cunoscut daca nu scriam blogul? castig bani de pe urma blogului (cu toata ca asta ar trebui sa fie o consecinta, nu un obiectiv in sine)
    – iar banuiala mea este ca cititorii judeca valoarea unui blog dupa calitatea articolelor, si nu dupa numarul de comentarii. Chiar si cand vin prima data si citesc un singur articol. Asa cum un brand este judecat dupa orice interactiune cu un client, fie ca ea are loc intr-un magazin, pe un site web sau la telefon, la fel si un blog este judecat dupa calitatea fiecarui articol.

    (0)
    1. Cititorii judeca si dupa comentarii. De cate ori nu intri pe un blog, vezi ca un post are zero comentarii si nici nu mai apesi pe Citeste tot deoarece iti spui ca postul nu este interesant?

      (0)
  2. @manu. COnteaza mult si comentariile. Cel putin pentru mine. Daca nu vad macar un comenatariu pertinent imi pun semne de intrebare asupra continutului.
    @MariusS: o solutie cred ca ar fi sa pui un „agregator” pentru comentariile de pe tweeter. Ajuta totusi dar…nu va ajuta cand va disparea Tweeter :D.
    ;)) Gata, am si comentat 😀

    (0)
    1. fara sa vreau sa intram in polemici, sunt de acord cu tine doar pana la un punct. daca e vorba de un serviciu (eg. curatatorie) sau un produs (telefon mobil de exemplu) ai in mod clar nevoie de confirmarea calitatii din partea mai multor utilizatori pentru a fi sigur ca produsul functioneaza, are garantie, etc.

      in schimb, atunci cand vine vorba de un articol pe internet, nu vad de ce ai avea nevoie sa vezi daca, si cate, comentarii are.

      pentru a decide daca il citesti sau nu te ghidezi dupa titlu si subtitlu.
      dupa ce l-ai citit, iti dai seama singur daca esti de acord, daca ti se pare interesant punctul de vedere, daca a fost informativ, distractiv, etc. etc. … nu vad de ce ai avea nevoie de comentarii pentru a judeca calitatea continutului

      (0)
    1. Hai sa o luam altfel. Iti construiesti o baza de cititori carora le place ceea ce scrii. Le oferi posturi bune, informatii utile etc. E gresit sa ii rogi sa te ajute cu ceva, atunci cand o pot face (si nu ii costa nimic)?

      (0)
  3. Am observat și eu acest fenomen și chiar nu mi se pare că ne îndreptăm spre bine. Spre rușinea mea, ca utilizator ”conectat”, mai dau un RT sau un Like pentru că ”e mai ușor”, decât să scriu un comentariu.

    În schimb tu, ca autor al articolului dacă vrei să dovedești cititorilor de bloguri că lumea e interesată de articolul tău ai putea include căsuțe în dreapta/stângă sau la finalul articolului care îți măsoară numărul de twitt-uri și like-uri.

    Știu că nu e ca un comentariu, însă astea sunt vremurile.

    (0)
  4. Si eu ma lovesc de aceiasi chestie, am cititori, am oameni care revin de cateva ori pe zi sa vada daca am mai scris ceva, putini, dar am. Si oamenii ma citesc, dar nici nu comenteaza decat foarte rar, nici nu dau like nici nu dau tweet pentru ca nu au cont pe site-uri de genul. Ca sa iti faci o gramada de urmaritori care sa aiba facebook si twitter si sa te promoveze asa e din ce in ce mai greu

    (0)
    1. Nope, nu e greu. E greu sa gasesti oameni care sa citeasca ceea ce scrii, care sa fie atenti la ce mesaje postezi in retelele sociale, care sa reactioneze la mesajele tale. Ca de obicei, continutul conteaza.

      (0)
  5. De cand ai facut postarea despre „cum sa-ti incurajezi bloggerul preferat” m-ai facut sa ma gandesc mai mult la problema comentariilor.
    Nu e mare lucru de capul meu. Am si eu un blog de vreo doi ani. Incerc sa scriu regulat, pe diverse teme, de la personal la religie, de prin oras si de prin tara, de la televizor si de la fereastra… laude sau rautati. In medie, am cam 50 de cititori pe zi [am spus deja, nu e mare lucru de capul meu 🙂 ]. Problema mea nu e faptul ca de multe ori am zero comentarii ci ca, in realitate, am suficiente comentarii pe postare, cat sa ma simt relativ multumita, citita, incurajata sa continui. Cand nu scriu cateva zile, sunt trasa de urechi. Dar unde se petrec toate astea? In primul rand pe mess, apoi la telefon sau face to face, pe fb… Aparent e ok – dar nu foarte… Ce-ar trebui sa fac eu? Sa spun oamenilor – nu, nu-mi mai scrie aici, trebuie sa faci comentariu pe blog!? Mi s-ar parea urat si fortat…
    Asadar… ce solutii exista?

    (0)

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: