Mai ales in perioada asta intrebarea ii bantuie pe multi dintre cei care au terminat facultatea si nu si-au gasit inca un job sau si-au pierdut locul de munca. Pornind de la postul scris de Stefan mi-am dat seama ca sunt lucruri care ne scapa, atunci cand suntem in cautarea unui job.
De exemplu, am o vecina pe la 35-40 de ani care cred ca isi cauta de mult timp un loc de munca. Nu o cunosc prea mult, dar mereu o aud cum le spune altor vecine care stau la barfa in fata blocului ca nu gaseste nimic. In schimb o vad meeu vorbind cu alte vecine, la o cafeluta si o tigara. Exact, se plange, dar doar atat. Cred ca asta e o boala cronica la romani, ne place sa ne plangem ca ne e greu, dar nu facem nimic pentru a iesi din situatia in care tot noi ne-am bagat. Mereu e altcineva de vina: parintii, statul, seful, Basescu, Boc, sistemul…oricine, in afara de noi. Asa sa fie oare? Sunt lectii in viata pe care le invatam pe cont propriu, iar una dintre ele e ca destinul nostru depinde de noi.
Din experienta proprie dar si din ce am observat in jurul meu, atunci cand chiar iti cauti un job dar nu reusesti sa te angajezi pot exista mai multe cauze pentru care esti respins peste tot:
Ai pretentii prea mari
Ai terminat facultatea si nu vrei decat 1000 de euro salariu? Vesti proaste, exista multi oameni in domeniul tau cu vechime in campul muncii care sunt dispusi sa lucreze pe mult mai putin. Cel putin la primul job nu poti sa ceri salariul in functie de cati bani ti-ar trebui ca sa o duci bine, ci ceri atat cat crezi ca merita pregatirea ta teoretica. Dupa ce vei acumula experienta si vei dovedi ca meriti mai mult iti poti permite sa negociezi.
Nu ai destula experienta
Romania s-a umplut de manageri. Probabil ca fiecare maturatoare se crede Manager de curatenie mai nou.Daca nu te cheama nimeni la interviuri poate ca are legatura cu faptul ca tu ai lucrat ca vanzator in bazar si aplici doar la posturi ce necesita reale abilitati manageriale, lucrul cu bugete si cu subordonati etc.
E bine sa iti ajustezi cerintele in functie de experienta pe care o ai si de capacitatile tale. Stiu ca sunt si oameni care prind joburi bune pentru ca sistemul PCR mai functioneaza (pile, cunostinte si relatii) dar in firmele care chiar fac bani cazurile alea sunt exceptia, nu regula. E important sa iti stii locul si cate parale faci cu adevarat.
Nu cauti unde trebuie si ce trebuie
Sa spunem ca tu ai terminat facultatea de textile si pielarie, nu ai lucrat deloc, nu ai experienta practica dar vrei sa te angajezi ca programator sau designer. Poti sa trimiti 1000 de CV-uri, toate vor ajunge la gunoi. Daca vrei sa schimbi domeniul in care lucrezi trebuie sa o iei de la zero. Faci niste cursuri, lucrezi pe gratis la inceput, orice pentru a acumula experienta.
Nu stii sa te vinzi
Am vazut destui oameni care inca isi scriu CV-ul de mana. De fapt am vazut destui oameni care nu stiu ce e ala CV. Nu zic ca e neaparat obligatoriu, dar daca vrei un job bun trebuie sa stii cum sa te vinzi. Exista destule tutoriale care te invata cum sa iti faci un CV in care sa iti scoti in evidenta calitatile, nu defectele. In plus incearca sa iesi din tiparul standard, in care toti suntem comunicativi, ambitiosi, dornici de munca, rezistenti la efort si cu spirit de echipa. Nici un angajator serios nu mai crede toate astea, de aia CV-urile au ajuns sa para trase la indigo.
E important sa ai un CV care sa te prezinte intr-o lumina favorabila si sa te diferentieze de ceilalti candidati, e important sa stii ca la un interviu te imbraci business (doar daca nu te angajezi ca maturator, cand chiar nu conteaza), e important sa stii cum se poarta o conversatie cu angajatorul si cel mai important e sa stii sa te descrii cu propriile tale cuvinte.
Nu depui destul efort
Cum spuneam si mai sus, exista multi oameni care se plang ca nu isi gasesc un job dar nu depun eforturi reale in cautarea lui. Stiu ca traim in perioada in care online-ul e pe val, dar nu e suficient sa te uiti la joburile disponibile pe eJobs si Bestjobs, sa trimiti 2-3 CV-uri si sa astepti ca jobul ideal sa iti cada in brate. Trebuie sa faci mult mai mult. Eu nu as putea sa stau acasa linistit, sa imi beau cafeaua, sa trimit 2 CV-uri si sa spun ca gata, am facut tot ce-am putut pe ziua de azi ca sa ma angajez.
Ai prieteni, cunostinte, fosti colegi de munca? Anunta-i ca iti cauti un job si spune-le cam ce cauti. Daca nu te cunosc prea bine spune-le unde ai lucrat pana acum sau ce stii sa faci. Nu uita de ziare, exista multe companii care inca dau anunturi exclusiv in ziar.
Ai o firma unde ai vrea sa lucrezi neaparat, stii ca ai fi bun dar nu se fac angajari acum? Fa-le o oferta pe care nu o pot refuza, ofera-te sa lucrezi gratis pentru ei o luna. Ei vor vedea ce poti sa faci si daca chiar esti bun te vor tine minte pentru atunci cand fac angajari, iar tu nu vei intra in depresia “imi caut job, dar nimeni nu ma vrea, de aia stau acasa si pierd timpul pe net”.
Simti ca toata experienta anterioara nu mai valoreaza nimic, meseria ta nu mai e cautata? Recalifica-te pe alt domeniu! Fa un curs de formare profesionala. Oricum ai mai multe sanse sa iti gasesti ceva dupa ce termini cursul decat daca stai acasa si iti plangi de mila.
Cred ca exista si alte motive pentru care multi romani nu isi gasesc joburi, in unele zone realitatea este ca chiar nu se fac angajari, dar eu consider ca mereu exista o solutie, trebuie doar sa vrem cu adevarat sa muncim. Voi ce spuneti?
sunt de acord, este exact ceea ce spun mereu, doar ca n-am avut niciodata rabdare sa cuprind ideile atat de organizat intr-un post mai lung 😉
multumesc 🙂
[…] This post was mentioned on Twitter by Marius Sescu, Stefan Murgeanu, adinapalade, Mihaela Georgescu, Alin Sbârnaure and others. Alin Sbârnaure said: RT @mariussescu: Cu dedicatie pentru toti cei care isi cauta joburi http://bit.ly/93Vrlq […]
Nu-i poţi judeca pe alţii, dacă nu ai fost în situaţia lor. Şi nu poţi trage concluzii generale numai pe baza studierii vecinei de bloc.
Eu ştiu ce înseamnă să te zbaţi din toate puterile şi să nu reuşeşti să te angajezi. orice ai face. Am avut experienţa asta de multe ori, mai ales după ce am împlinit 30 de ani. De multe ori am fost refuzat la interviuri fără să mi se dea nicio explicaţie, alteori am fost chemat doar ca să fiu umilit şi să fiu luat în băşcălie de nişte “agarici” de acolo.
Trebuie să gândeşti obiectiv şi să realizezi că, atâta timp cât sunt mult mai mulţi oameni în căutarea unui loc de muncă, decât posturi disponibile în economie, întotdeauna vor rămâne oameni pe dinafară, chiar dacă toţi am face cursuri de dezvoltare personală, am fi ambiţioşi şi perseverenţi până la exasperare. Asta e realitatea!
PS: Chiar ieri am aplicat pentru un job pe Internet şi mi s-a spus că sunt aplicantul cu numărul 2083 şi dacă vreau să fiu plasat mai în capul listei trebuie să-mi fac un cont plătit pe site-ul respectiv.
Cred ca ai sarit partea in care eu spuneam ca trebuie sa te diferentiezi de ceilalti pentru a creste sansele de reusita, tocmai pentru ca sunt mai multi oameni decat joburi disponibile.
se vede ca esti in 2010
Articolul e din 2010,dar e greu cu cititul datei.
Eu am inteles partea cu diferentierea de ceilalti si recunosc faptul ca nu am facut destule eforturi. Dar ce as fi putut face daca orasul in care am locuit zeci de ani e un oras foarte mic unde nu exista locuri de munca? Ca femeie mi-a fost foarte greu pentru ca nu mi-am gasit de lucru in domeniul pe care l-am studiat in facultate si fiind singura, necasatorita nu am avut alt sprijin decat parintii(dintre care unul foarte bolnav) si fratii mei mai mici. In prezent eu si fratii mei locuim intr-un oras mai mare, au terminat si ei facultatea, unul dintre ei lucreaza. Eu am terminat un masterat in domeniul meu si am facut niste cursuri de specializare insa pana acum la interviuri mi s-a spus doar atat: nu am experienta si sunt prea in varsta pentru un job. In domeniul meu, cel de profesor la liceu, e o concurenta foarte mare, de obicei sunt doar trei posturi in tot judetul si peste 30 de candidati in fiecare an. Imi doresc sa lucrez cel putin la o firma de publicitate, pentru ca asta am studiat la masterat dar nu doar din acest motiv ci pentru ca ca imi place sa ma ocup de campanii si marketing pentru firme. Am avut ocazia de a participa la o campanie sociala organizata de o firma si am facut parte din echipa de comunicare, in calitate de voluntar. A fost ceva deosebit. As vrea sa vorbesc despre aceste aspecte la un interviu dar teama ma impiedica sa fac asta. Daca as lucra in continuare gratuit pentru firme ce garantie as avea ca voi fi pana la urma angajata?
Dacă eu mă diferenţiez şi îmi cresc şansele de reuşită asta înseamnă că voi minimaliza şansele altcuiva. Deci, până la urmă, totul se reduce la un joc gen “care pe care”, în care întotdeauna vor fi învinşi, pe care îi vom blama. Aşa că ce spui tu nu este o soluţie valabilă pentru toţi. De exemplu având în vedere că vârsta de pensionare va fi în jur de 65 de ani, cum se va putea diferenţia de ceilalţi, pentru a-şi spori şansele o persoană de 60 de ani care concurează pentru un post cu puştani de 21-22 de ani???
Normal ca vor fi si invinsi, traim in capitalism, nu in comunism, sau cel putin asa imi place sa cred. Oricum, daca la 60 de ani mergi la aceleasi interviuri ca pustani de 21 de ani inseamna ca nu ti-a mers mintea prea mult in viata asta.
Uite, să presupunem că un tip de 60 de ani candidează pentru un post de programator senior Java pentru aplicaţii enterprise. Înseamnă că nu la dus prea mult mintea în viaţă?! Mai gândeşte-te şi mai capătă experienţă înainte să tragi concluzii. 🙂
daca la 60 de ani vine unul si imi si demosntreaza ca stie ce spune ca stie (recte java etc) eu l-as angaja pe loc 😀
referitor la ce-ai spus ca unii isi cresc sansele, altii si le scad, raspunde-ti la intrebarea: tu din care categorie vrei sa faci parte? 😉
Unii sunt setati din start pe “of viata mea” 🙂
Mersi, m-am gandit destul. Din ce stiu eu in programare avansezi odata ce acumulezi experienta si esti bun – team leader, project manager… Daca ajungi sa te plafonezi pleci si iti deschizi firma ta, creezi soft pe care il vinzi tu etc.
Sa candidezi la 60 de ani pentru un post de programator entry-level e aberatie.
Am avut compania mea , am inchis-o si in ciuda varstei inaintate (uite ca nu este aberatie) m-am angajat ca programator pe un post de entry level (ca de , ptr senior tb sa fi frecat menta intr-o corporatie) si vreau sa spun ca sunt peste toti cei din companie ! Nu mai fi asa sigur pe tine cand “decretezi” ceva in viata toate scenariile sunt posibile….
Ah, se simte frustrarea din spatele tastelor. Și excepția confirmă regula.
Daca e sa prelungim exemplul, poti candida si la o pozitie de senior cu un tanar de 30, dar sa pierzi…cum se intampla de obicei. Si nu inseamna ca daca ai ajuns la 60 fara o poz de leader/manager sa nu fii bun.
Ceea ce ai zis mai sus se aplica la o parte din pop tarii noastre dragi, dar, nici pe departe, nu este cazul sa generalizam.
Am aplicat azi la un job de la UPC. Vânzări și ușă-în-ușă. Și tot azi am fost respins și nu cred că aveam pretenții prea mari (leafă de 1000 de euro, gen). Erau cerințe basic….și totuși? Mi-e imposibil să cred că nu făceam față. Am studiat telecomunicațiile și pe perioada facultății am lucrat ca gestionar/vânzător aproape 4 ani jumătate cu carte de muncă.
[…] acuzaţi că este greu să căutaţi şi să încercaţi să găsiţi un loc de muncă, iată şi un articol care vă poate ghida către o viitoare […]
[…] nici o idee despre firma la care poate va lucra. Sunt sigur că mulți români încă se întreabă de ce nu își găsesc și ei un job, chiar dacă ei nu au mai evoluat deloc după ce au terminat-o cu […]
Ce tot spui bre Marius Sescu, tu traiesti in Romania si noi in Mozambic si nu stim cum sta treaba p-aici, daca n-ai o pila nu te angajeaza nici draq, n-ai nici o sansa sa obtii vreun post mai bine platit, iar prostii de genul ,,Nu stii sa te vinzi” ,,Nu depui destul efort” ,,Nu cauti unde trebuie si ce trebuie” zici ca posteaza Boc si Basescu pe blog-ul tau
vad multe comentarii..dar cred ca ati omis partea cea mai importanta..experienta in domeniu..pentru un proaspat absolvent al politehnicii este foarte greu cand vede..”inginer proiectant minim 5 ani experienta”..la multe facultati ti se permite sa lucrezi in timpul studiului..insa la altele..cand profesorii iti spun “ori la cursuri,ori la munca..iti alegi cum vrei sa faci” ce mai zicem atunci?.. astfel nu iti poti face o experienta pe timpul facultatii..si dupa ce termini facultatea..mai toate companiile iti cer experienta in domeniu..ce ne facem atunci..??..si cam 80% angajarea se face numai prin cunostiinte sau pe pile..daca sapam mai adanc vom observa ca asa este..restul de 20% are au mai ramas.sunt angajati pe propria lor spinare si felicitari pt asta..dar restul..am vazut pe la televizor ca in ziua de astazi se axeaza mai mult pe concurenta..asta ar trebui sa fie alesi cei mai buni..dar oare asa o sa fie?..NU..si pana la urma tot banul bagat in buzunar face diferenta..speram ca se vor reglementa aceste lucruri…
esti destul de prost daca ai scris asa ceva, exista persoane care doar dau din gura si atat, dar sunt si alte persoane care cauta un loc de munca si nu isi gasesc pt ca sunt prea putine locuri de munca si prea multi candidati. Doar o persoana care si-a gasit un job poate scrie o asa prostie mare. Romanii sunt buni de critica, dar de a da o mana de ajutor mai greu…
[…] Vlad a remarcat bine tendința, unul din trei absolvenţi de clasa a XII-a nici nu s-a mai obosit să se prezinte, anul acesta, la bacalaureat. Generația tânără nu mai vede nici un sens în a învăța la școală. De ce să tragi tare, să ai 10 pe linie, când știi că notele mari nu te ajută să îți găsești un job? […]
Da, eu și cu tine ne învârtim într-un segment special. Online-ul. Și e foarte ușor pentru noi să ne găsim de lucru din fericire, încă. Dar cum să lucrezi în vânzări când ai 2000 de aplicanți pe un job în vânzări salarizat cu 900 RON lunar în București?
Pe vânzări e pe bază de targete și comisioane. Am lucrat în vânzări prin 2005, salariile nu erau enorme dar dacă trăgeam tare luam de 2-3 ori salariul. Fac pariu cu tine că din cei 2k de aplicanți 90% sunt total paraleli cu vânzările, deci dacă ești bun te angajezi. Și nu, nici onlineul nu e mai special.
Ai dreptate la partea cu “daca vrei, te angajezi”, dar nu si cu munca pe gratis. Sunt multe afaceri in care patronului ii convine sa ruleze incepatori pe banda ca sa scape de dat salarii si, per total, scade piata locurilor de munca in domeniu. Un exemplu sunt ONG-urile (ma rog, alea nu-s afaceri), in care nu te poti angaja cu asistenta sociala fiindca treaba ta o fac voluntarii.
Acum, chiar daca ai toate calitatile din lume (experienta, cv etc), omul se mai uita si la atitudine. Daca mergi pe ideea ca cineva e obligat sa-ti dea tie un salar ca asa e corect, nu te ia nimeni. Cunosc o tipa care are pretentia sa fie tratata demential de bine dupa o facultate, un master si mult voluntariat, dar n-o intereseaza deloc sa fie buna la munca. Pe la 30 de ani cred ca a muncit prima oara cu contract, la cel mai naspa job.
Mai stiu un tip care a terminat o facultate super, dar a ajuns pe o pozitie naspa pentru ca e prea miserupist.
Deci, eu zic ca atitudinea e cea mai importanta, dincolo de varsta si alte detalii
Buna ziua, am citit articolul dumneavoastra, sunt de acord cu ideea ca noi romanii ne plangem prea mult si dam vina pe altii. Ati precizat la un moment dat de lucru pe gratis pentru a acumula experienta, dar intrebarea mea este cine plateste atunci darile necesare pentru intretinerea personala? Doar pentru a acumula asa zisa experienta trebuie sa fii nevoit sa mori de foame si sa te “vinzi gratis” ????
De aia experiența trebuie acumulată în timpul facultății, când încă mai primești ajutor, nu după. Dar presupun că e mai bine să stai acasă așteptând joburi de 2000 de euro decât să lucrezi pentru a obține experiența cerută de acel job.
Eu cred ca nu gasesti job pentru ca nu ai un network, esti un outsider in domeniul in care activezi.
Am avut mai multe job-uri si in domenii care aveau doar o vaga legatura unele cu celalalte. Deseori am fost… “fascinat” de pretentiile fanasmagoreice ale angajatorilor… daca as stii sa fac ce-mi ceri tu acolo, m-as angaja la NASA, nu la firma ta obscura. Niciodata nu am intalnit la un nou job un coleg care sa intruneasca macar un sfert din cerintele job-ului.
Sa stiti ca job-urile nu prea ajung pe internet. Doar daca se cauta un specialist care nu poate fi gasit in firma. Altfel, doamnele de la resurse umane au grija sa trimita CV-ul cui trebuie la departamentul care are postul vacant.
Estimarea mea este ca un job din zece ajunge sa fie postat pe net si nici de ala sa nu fii sigur…
Articolul deja il consider un cliseu, cu argumente pro in continuare. Tipic HR-iilor din Romania.
Inainte sa raman fara loc de munca eram de acord cu time.
Acum, nu pot sa-ti spun decat ca nu stii despre ce vorbesti.
Dacă zici tu. Probabil ai dreptate, tu ai rămas temporar fără loc de muncă, eu sunt doar un amărât care s-a săturat să lucreze pentru alții și lucrează pentru el de câțiva ani.
https://mariussescu.ro/job-decent/
https://mariussescu.ro/un-simplu-cv-nu-mai-e-suficient/
https://mariussescu.ro/timp-liber-freelancer-antreprenor/
https://mariussescu.ro/diversificare-venituri/
E TARE GREU IN ROMANIA, DACA ESTI TRECUT DE 45 ANI NU MAI VREA SA TE ANGAJEZE NIMENI
[…] ceva interesant pe piața muncii. Pe de o parte mulți tineri încearcă să se angajeze și nu își găsesc un job ok, iar de cealaltă parte mulți angajatori din diverse domenii se plâng că nu găsesc oameni buni, […]
Esti in situatia in care termini o facultate pe al carui domeniu (jurnalism, litere sau drept) nu te poti specializa din lipsa de posturi, nu ai pile, nu ai parinti bogati, dar nici competente , experienta sau calificare. Te resemnezi si aplici la zeci /sute de joburi pe alte domenii sperand sa te reprofilezi. Dar dupa ce esti respins la zeci de interviuri,aflii ca firmele/companiile nu sunt totusi gradinite si nu au rolul de a te angaja ca sa te invete meserie…..nu, la ei trebuie sa te duci deja gata pregatit si cu experienta. Cum nu ai experienta, incerci sa o obtii muncind, dar unde daca nu te angajeaza nimeni.Plus ca interviurile in tara asta sunt mai degraba intalniri de dating…..adica, te angajeaza doar pe loc daca te vede ca esti chipes si competent. Din momentul in care iti spune ca “te sunam noi si ca cv-ul ramane in baza de date”, automat inseamna ca ai fost respins pentru ca postul respectiv , asa frumos afisat cum este pe ejobs sau bestjobs, e pregatit pentru altcineva,, gen nepotul sau vecinul patronului”.Pana una alta, ii intelegi pe angajatori pentru ca si tu ajungi in situatia de a alege cel mai bun produs. Asa cum tu vrei neaparat sa ai cea mai tare masina sau cel mai performant computer ori telefon, asa si angajatorul vrea sa aiba cel mai tare angajat.Totodata intelegi ca Joburile bune nu vor fi niciodata publicate pe ejobs, ori sunt puse doar de frumusete.
Cum nu prea iti prieste munca fizica , adica spalat wc-uri, spalat vase la un fast-food, ospatarie, aranjat marfa la raft intr-un supermarket din care oricum nu obtii nicio experienta , si nici nu vrei sa fii injurat zi de zi la telefon, si in plus, ai idealul tau in viata de a nu duce cu carca pana la batranete, incerci altceva.Incerci sa faci internship, adica sa muncesti gratuit furand meserie (ca de invatat nu te invata nimeni) la vreun ONG sau companie. Era ceva constructiv acum 10 ani. Dar acum, in 2016, mii de studenti se bat sa faca internship. Si locurile pentru internship sunt limitate, chiar daca patronilor le-ar surade ideea de a avea destui “sclaveti” care sa le munceasca gratuit pentru a dobandi experienta. Mai ramane optiunea sa faci un curs de dezvoltare profesionala pe care sa-l platesti din banii parintilor.Ceea ce mi se pare aiurea: erau vremuri (si de dinainte de comunism) cand munceai ca sa fii platit. Acum platesti ca sa muncesti. Inteleg, trebuie ca angajatii sa fie cat mai de calitate, dar nu credeti ca am mers prea departe?
Prima problemă e facultatea aleasă, dacă o faci doar ca să fie acolo trebuie să fii constient că e timpul să lucrezi din facultate.
M-am axat mai mult pe invatat decat pe munca. Ca tot romanu’, am crezut ca poate ma voi stradui sa fiu bun, dar m-am nimerit fix intr-o generatie de studenti care au fost mai buni decat mine.
Nu mai am alta optiune decat sa ma reprofilez. Nu stiu insa cum: sa platesc pentru un curs de formare profesionala sau sa ma duc sa muncesc gratuit intr-o firma pana ma leaga patronul de glie?
In mare masura, sistemul educational romanesc e cel mai vinovat pentru fenomenul somajului pentru ca toti elevii sunt invatati doar sa toceasca chestii inutile. Dupa aia , sunt incurajati sa termine licee teoretice si facultati (daca se poate, din alea de stiinte umanitare). Si faptul ca locurile la buget au crescut confirma ceea ce spunea raposatul Umberto Eco despre “invazia imbecililor”. Multi chiar nu au ce cauta in facultate, in mediul academic, dar se duc incurajati de parinti ca trebuie neaparat sa “ia diploma”. Iar masificarea universitara mai mult strica. Si ce sa invete cand profesorii predau de mantuiala? Plus ca nu toti pot ajunge jurnalisti, avocati, istorici, analisti, manageri, programatori , bancheri etc. Parca era mai misto vremea cand nu oricine isi permitea sa faca facultate si trebuia sa plateasca bani grei pentru asta.
As fi vrut sa invat meserie la o scoala de arte si meserii…….dar unde daca PSD-ul le-a desfiintat pe toate in 2009?Si ne mai miram de 40% din tinerii absolventi sun SOMERI si ajung pana la urma FORTA DE MUNCA IEFTINA in vest (ce-i drept, mult mai bine decat in Romania).
[…] încă din 2010 că dacă nu ești în stare să îți găsești un loc de muncă de regulă problema e la tine, nu la piața muncii sau la țara în care stai. Nu mă refer la joburile super calificate, ci la […]
La o cautare pe google “ce poti face cand nu gasesti de munca” am dat de articolul tau. Daca e cum spui tu, cum se explica faptul ca, la ora actuala, jumatate din forta de munca din Romania lucreaza in strainatate?? Mersi.
Articolul e scris în 2010, deci ține cont de contextul de atunci. Între timp s-au schimbat multe, până prin anii 2000 majoritatea celor care plecau afară mergeau la muncile de jos. În prezent am mulți prieteni care au plecat afară și toți au mers pe domeniul lor, oameni calificați. Nu au plecat de foame, că o duceau bine și aici, ci pentru că s-au săturat de sistem.
Și între noi fie vorba, acum este o criză de oameni calificați la noi, pe toate domeniile. Salariile încă nu au ajuns la nivelul de afară, dar deja e altă discuție.
[…] un articol scris prin 2010, cu sfaturi pentru găsirea unui job. Era perioada aceea nasoală, de criză, în care se băteau angajații pe joburi, nu ca acum, […]
[…] acum ma uitam pe statistici si am remarcat ca un post de-al meu, scris ieri, a ajuns la peste 200 de vizualizari intr-o singura zi, plus multe retweeturi, […]
Articolul acesta nu reflecta adevarul in totalitate. Am terminat facultatea si am inceput sa distribui C.V ul meu la mai multe companii, dar nu am fost sunata, probabil pentru ca nu am suficienta experienta. Paradoxal…eu nu am cum sa ma dezvolt si sa capat experienta, daca nimeni nu imi da sansa de a invata.
Marius, scuze că trebuie să te contrazic, dar eu am 33ani , sunt din loc Roman și îmi caut loc de muncă de anul trecut , am depus cv peste tot, m-am prezentat la toate interviurile ,dar nu mi se da nici o șansă. Mi se spune de la început că nu sunt potrivita sau apta fara sa fiu pusa la proba. Nu fac pretenții la salariu, sunt pers serioasa și tot nu am noroc să mă angajeze!
Pleacă din oraș într-unul cu mai multe joburi, schimbă domeniul în care vrei să lucrezi sau fă cursuri suplimentare pentru un job mai ok.