Iasi 2012: amintiri din trecut

Iasi. E ora 7 si 20, si la opt ar trebui sa fiu la aeroport. Tocmai m-am trezit. Un partener de afaceri, John Smith, trebuie sa ajunga din Dallas cu zborul de opt fara 10, direct la Iasi, fara escala. In mod normal m-as agita, pentru ca ar dura enorm pana ajung la aeroport, dar de cand s-a dat drumul soselei de centura, stiu ca in 15 minute pot ajunge lejer in orice punct din Iasi, deci nu ma agit.

Ma ridic din pat, fac un dus rapid si ies din casa. Ma indept spre parcarea aproape goala, si imi dau seama ca aseara am uitat sa incui masina, dar totusi, nu ma agit. Ar fi fost inutil, stiu ca Politia patruleaza non-stop noaptea. In timp ce pornesc masina, remarc grupul de biciclisti care se plimba pe pista special amenajata pentru biciclete. Azi nu am timp, dar imi promit ca maine sa trag si eu o tura cu bicicleta, inainte de a pleca la job. Sau poate voi face jogging prin parc, daca tot avem parcul la 5 minute distanta de bloc.

Am ajuns la aeroport. E opt fara 10, deci nu am intarziat deloc. E si normal, autostrada e asfaltata calitatea intai, nu vezi nici macar o intentie de groapa. Cat despre trafic, e istorie. Nu am mai vazut asa ceva de prin 2008, la cateva luni dupa alegerile pentru Primarie. Am trecut chiar si pe langa centrul de ecarisaj, abandonat acum trei ani. Era inutil sa fie pastrat functional, din moment ce caini vagabonzi devenisera la fel de rari ca gropile din asfalt.

8 fara 5. Partenerul meu de afaceri, John, a ajuns la timp, ne-am intalnit si am plecat spre birou. Pe drum discutam despre Romania, si mai ales despre Iasi. Avand in vedere ca nu a mai fost pana acum aici, imi spune ca ar dori sa cunoasca mai bine orasul. Ma gandesc la o solutie pentru ca stiu ca voi fi prins la birou, si deja am o varianta perfecta pentru el. Ii voi cumpara un bilet pentru traseul turistic, care viziteaza obiectivele culturale din Iasi: Palatul Culturii, Gradina Botanica, Primaria, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Teatrul National, Bojdeuca lui Creanga si nu numai. In plus, stiu ca ghidul este bilingv, explicand locatiile vizitate si istoricul lor in 5 limbi, deci John va intelege istoria Iasului si va fi incantat de facilitatile oferite turistilor.

Ajungem la birou, unde punem la punct detaliile colaborarii. Discutia evolueaza rapid, eu si John suntem pe aceeasi frecventa. Dupa ce terminam si stabilim ultimele amanunte, dupa pranz, ii prezint lui John firma si o parte din angajati. Suntem peste 1000, si inca nu am terminat cu angajarile. Nici acum nu imi vine sa cred ca in urma cu patru ani rata somajului depasea 15% in Iasi. Acum suntem fortati sa recrutam din alte orase, avem chiar si angajati care s-au mutat in Iasi din Bucuresti, datorita conditiilor deosebite oferite aici.

Ora 18.00. Eu mi-am terminat activitatea la birou, John s-a intors din traseul turistic, foarte multumit sa descopere elementele vechi ale Iasului, imbinate atat de armonios cu arhitectura moderna. Mergem sa cinam, la ora 8 John are zborul inapoi catre Dallas. Pe drum John ma intreaba despre cersetorii din Iasi, surprins ca nu a vazut niciunul, un lucru inca comun in multe orase din Romania, pe care l-a remarcat in vizitele sale la noi. Ii explic de proiectele demarate de Primarie pentru integrarea persoanelor defavorizate in societate, de locuintele sociale, care au fost un succes. John imi spune ca nici la ei in State nu au ajuns la un asemenea nivel de responsabilitate sociala.

20.00. Avionul lui John a decolat, eu ma indrept spre casa. Pe autostrada, gandindu-ma la ziua care tocmai a trecut si la discutia cu John, constat cu bucurie ca Iasul s-a schimbat enorm, in ultimii patru ani. Se pare ca acum patru ani, cand iesenii au ales cu capul si nu cu inima, s-a pus prima caramida la constructia noului Iasi, o capitala europeana.

Revenire la realitate – Iasi, 31.05.2008

Tot ceea ce e scris mai sus este fictiune 100%, stiti si voi foarte bine care sunt problemele actuale ale Iasului. Maine, atunci cand mergeti la vot, votati in cunostinta de cauza. Ganditi-va bine ce va doriti de la Iasi si cine poate sa va ofere acele lucruri si… mai vorbim peste patru ani. Restul… sunt doar vorbe!

Articol scris pentru concursul IasiPLUS si VisUrat – “Ce ai schimba in orasul tau?”