De ce să muncesc mai mult pentru a plăti impozite mai mari?

Din când în când oamenii din partide care nu au nici o treabă cu economia vin cu propuneri de genul ăsta, să îi impozităm mai mult pe bogați, doar pentru că au mai mulți bani. Ultima propunere vine de la UNPR, deși nu e chiar nouă: taxarea cu 1% a averilor de peste 450.000 de euro.

Prima chestie care îmi vine în gând când aud idei de genul ăsta e: De ce să muncesc mai mult, să mă zbat să îmi cresc veniturile, când statul vine și îmi cere mai mulți bani, fără a îmi oferi nimic în plus?

Vlad a prezentat bine ridicolul situației, iar Alex a scris despre soluțiile reale. Eu mă gândesc la lucrurile simple, la consecințe și efecte.

În primul rând, mă uit cum încet încet ajungem și noi, românii, un popor de asistați social. Pe la țară sunt mulți țineri care preferă să stea degeaba pe șomaj sau ajutoare sociale, decât să lucreze pe 900-1000 de lei. Cumnatul meu are probleme la fiecare 2-3 luni cu găsirea unor barmanițe la un bar simplu, dintr-un sat, în condițiile în care nu cere diplome, studii, doar o fată care să bată niște coduri în casa de marcat, să toarne niște băuturi în pahare și să țină evidența chestiilor din bar. Sunt lucruri pe care le înveți în 2 zile maxim. El oferă salariu, comisioane din vânzări, pe lângă bacșișurile de la bar, dar fetele după 2-3 luni de muncă preferă să stea acasă, pentru că mai primesc câte 100 de euro de la rudele de afară și un șomaj de la stat. Mai bine stăm degeaba decât să muncim, cam asta e filozofia multor români.

Îmi dau seama că salariile nu sunt mari, dar eu cred că toți trebuie să începem de undeva, și e logic ca salariul să fie pe măsura experienței și a fișei postului. Când am început să lucrez prin 2004 cred că aveam 300 sau 400 de lei salariu în vânzări, ce făceam pe atunci. Dacă aș fi mers pe principiul mai bine stau degeaba decât să muncesc și să învăț poate că eram și eu un alt asistat social, dar am fost conștient de faptul că trebuie să trag tare, să învăț, să adun experiență, să mă dezvolt. Am schimbat joburi, am pierdut nopți învățând și zile muncind, pentru a ajunge la nivelul la care simt că banii pe care îi câștig sunt fix aceia pe care îi merit. Muncesc pentru mine acum, caut clienți, fac campanii de promovare online, social media, branding, blogging, promovez firme pe internet, le ajut să găsească clienți noi, mă dau cu capul la Advertica pentru a găsi soluții la problemele zilnice, dar la final de zi e bine, îmi place ceea ce fac. Sunt unul din cei care plătește în țara asta impozite și taxe, nu așteaptă să vină statul să îi dea nimic moca.

Ați vorbit vreodată cu un om bogat, care a pornit de la zero și și-a contruit averea muncind, fără combinații, tunuri sau ponturi? Sunt oameni rari pe la noi, într-o țară a combinațiilor și pilelor, dar există. Nu îi veți vedea pe la TV, prin reviste, prin topuri, nu sunt genul care să se spargă în figuri. Ei muncesc și își văd de treabă. Dacă îi întrebați despre secretul din spatele bogăției vă vor spune că nu există unul, e vorba de 1% inspirație și 99% transpirație. Multă muncă, multe nopți nedormite, multe griji. Vii cu o idee, o execuți, îți faci treaba cum trebuie, iar pe parcurs clienții mulțumiți te recomandă altor clienți, aceștia altora și treaba începe să meargă, în timp apar și banii. Succesul peste noapte chiar vine după vreo 5 ani, dacă ai noroc.

Știți cum au ajuns românii, polonezi, albanezii, marocanii și alte nații din țări mai puțin dezvoltate să lucreze în Italia, Spania, Franța, Portugalia, chiar și Anglia mai nou? E simplu, națiile astea, inclusiv românii, au fost dispuși să lucreze în domeniile unde cetățenii acelor țări au refuzat, pentru că joburile nu erau extraordinar de bine plătite sau bine văzute. În loc să muncească, cetățenii acestor țări au preferat să stea degeaba, au devenit delăsători, primind ajutoare sociale de la stat, care le asigurau minimul necesar, ba chiar un trai decent, în funcție de țară și așteptări. De ce să lucrez, când pot să stau degeaba pe aproape aceiași bani, și-au zis? Mai ales francezii sunt campioni la capitolul ăsta, de aruncat cu ajutoare în populație. Sună cunoscut?

Ăsta e efectul politicilor socialiste, încurajează statul degeaba, lenea, descurajând inițiativa privată, antreprenoriatul, competivitatea. Într-o țară capitalistă ar trebui să se încurajeze munca, dezvoltarea, învățarea continuă. Oricât de greșit ar părea pentru unii, sistemul capitalist are sens, deoarece recompensează oamenii pe baza eforturilor depuse.

Nu zic acum că statul trebuie să ignore săracii, categoriile defavorizate. Mi se pare normal să acordăm ajutoare sociale celor care nu pot munci sau nu își pot găsi un loc de muncă, cât timp dovedesc că fac eforturi în acest sens, al găsirii unui job, nu stau acasă și așteaptă doar ziua când le vin banii degeaba.

Ai terminat facultatea și nu îți găsești job în domeniul tău, dar vrei șomaj? Nici o problemă, mergi la cursurile astea de recalificare, după aceea la interviuri la firmele X și Y, din domeniu. Nu te angajează nimeni nici după asta și tot mai vrei ajutoare de la stat? Sigur sunt posturi disponibile la curățat străzile, spații verzi, strâns gunoaiele, ceva pe la serviciile publice…. Prestezi și primești ajutorul social. A, nu îți place, tu vrei job de manager, cu 1000 de euro din start fără experiență, cu mașină de serviciu și al 13-lea salariu, doar pentru că ai o diplomă de la o facultate? Succes, ești pe cont propriu, nu te mai plânge că statul nu îți oferă nimic.

Nu am o concluzie clară, zic doar că impozitarea bogaților doar pentru că sunt bogați e absurdă. Cât timp averile lor sunt făcute legal, fără a fura de la noi, care e problema? Oricum legile astea de taxare a averilor mari nu au funcționat niciodată. Știți care e primul lucru pe care îl fac oamenii de afaceri bogați când se dă o lege din asta, cu taxarea averilor dintr-o țară? E simplu, își mută banii într-un paradis fiscal, și activitatea, afacerile, într-o țară cu legi mai prietenoase. Țara pusă pe impozitare pierde de 2 ori, pentru că nu mai impozitează nimic, cu nici un procent, iar oamenii de afaceri încep să ocolească țara respectivă, pentru că taxele sunt prea mari.

Vă las cu o întrebare care ar trebui să vă dea de gândit, dacă sunteți fani ai socialismului și egalitarismului: Dacă statul v-ar asigura un ajutor social garantat de 2000 lei să zicem, fără a vă cere nimic în schimb, ați mai merge la job sau ați mai încerca să vă angajați pe joburi de 1500-2000 de lei? Câți dintre voi ați face lucrurile astea? Eu cred că 70% dintre români ar sta acasă și s-ar mulțumi cu banii ăștia, veniți de la stat degeaba.

Problema e alta, de unde mai face statul rost de bani pentru ajutoare, dacă nimeni nu mai e dispus să muncească, toți așteaptă să primească pomană? Dacă nimeni nu mai produce, nu mai face afaceri, statul ce mai taxează, aerul? Pentru că acolo ne îndreptăm, ușor dar sigur, chiar aici în România.

Foto: young man trying to steal briefcase via Shutterstock