Marketingul produselor pentru copii

Uitându-mă la reclamele din revistele care ne vin acasă de la hypermarketuri și la spoturile TV ce promovează produse destinate copiilor am senzația că peste tot se cultivă sentimentul de vină al părinților.

Trebuie să le cumperi copiilor cele mai bune haine, cea mai bună mâncare, cele mai frumoase jucării, pentru că altfel vei arăta celor din jur că nu îți iubești copiii. Cu senzația asta rămâi după ce vezi reclamele, dacă nu ai puțină experiență de marketing sau nu gândești rațional și crezi tot ce ți se spune. Și am impresia că mulți părinți asta fac, cred tot ce văd în reclame.

Cumpără căruciorul ăsta pentru bebeluși cu schelet din aluminiu și roți din cauciuc extra moale, știm că e scump, 2000 lei, dar nu vrei ce e mai bun pentru copilul tău? Nu vrei să îl știi în siguranță, să aibă un somn liniștit când te plimbi prin parc?
Uite, apa asta pentru bebeluși e doar 5 lei, da, știm că e doar apă fiartă, dar e special pentru bebeluși, ai înțeles? Doar nu o să îi dai apă plată obișnuită, nu?
Tocmai am lansat cerealele asta special pentru copii de un an și 5 luni, sunt perfecte pentru ei și nu, nu sunt la fel ca cerealele pentru 1 an 4 luni. Cumpără-le, costă doar 30 de lei.
Nu rata ocazia zilei, setul de bucătărie special pentru fetițe între 3 și 4 ani, doar 599 lei. Mătura și fărașul sunt incluse în preț. O jucărie pe care fetița ta nu o va uita niciodată.

Ok, poate exagerez un pic, dar mulți dintre producători pun prețuri exorbitante pe produsele lor doar pentru că sunt destinate copiilor, iar părinți vor plăti, fără să comenteze sau să caute alternative. De exemplu eu nu am înțeles niciodată de ce o pereche de blugi pentru copii de 2-3 ani costă 100 de lei, când de aceeași bani poți găsi o pereche pentru adulți? Da, ni se bagă pe gât faza cu manopera, că munca e aceeași indiferent de mărime, dar parcă nu e normal.

Acum 2 zile am stat în Carrefour în fața raftului vreo 15 minute, să îi luăm Dianei o pereche de pantofi pe care îi va purta maxim 2 luni, până vine vara, că e zburdalnică și fuge peste tot. Am lăsat 75 de lei la casă fără să ne gândim că e prea mult, de fapt chiar ne-am bucurat că am găsit un model drăgut, care îi vine bine. Dacă era să îmi cumpăr pentru mine niște pantofi pe care să îi folosesc 2 luni sigur nu aș fi dat banii ăștia. Deci da, marketingul produselor pentru copii funcționează.

Care mai are copii mici prin zonă? Cum rezistați presiunii puse de reclame când trebuie să cumpărați chestii pentru cei mici?

Recomand eMAG pentru cumpărături online.

9 Comentarii

  1. Am crezut si eu asta inainte sa lansez EDUKID-ul, ca parintii iau decizii emotionale. Cel putin pe segmentul jucariilor nu e asa: parintelui ii ia peste 30 de minute si peste 50 de produse vizualizate pana se hotaraste sa cumpere o jucarie, chiar si de 20-30 de lei.

    (0)
  2. @Marius eu sunt in aceeasi situatie, stai linistit.
    La fel ca si tine stiu foarte bine ca totul se bazeaza pe marketing, frumos ambalat in „emotional”, dar nu tot timpul luam noi decizia ci sotiile noastre. Nu stiu daca e cazul si la tine, dar cand vine vorba de aruncat cu banii sotia mea e campioana balcanica.

    Ieri i-a cumparat lui Cosmin pantofiori de primavara, 140 ron, si o jucarie ca nu-i mai cumparase de saptamana trecuta, alti 78 ron. Desigur, nici nu se joaca cu ea, asa ca trebuie sa-i luam alta 🙂

    (0)
  3. @costy – un prieten avea o vorbă pentru soția lui: ce caută cardul tău la tine? :d

    Serios vorbind, noi avem buget, și încercăm să ne ținem de el. Chiar dacă e ea mai sentimentală, vin eu, vocea rațiunii, să o opresc când exagerează.

    (0)
  4. @răzvan – 20 de minute pentru o jucărie? Cred că internetul e de vină, că ne face mai comozi, avem toate ofertele la dispoziție. Dacă stau în fața unui raft cu jucării, offline, mai mult de 5 minute o iau razna.

    (0)
  5. Aici cred ca trebuie sa facem o distinctie intre distractie si necesitate. Impresia mea e ca santajul asta emotional merge mai bine cand e vorba de santatea ori educatia copilului. Atunci, intr-adevar, arunci banii cu lopata.

    (0)
  6. Eu vad lucrurile mai simplu: reclamele sint si pt produsele destinate copiilor cit si pt cele ale noastre, ale adultilor…deci trebuie sa le „acceptam” ( a se intelege, igonra) ca atare.
    Nu cumpar decit strict ce imbracaminte sau incaltaminte are nevoie, atunci cind e nevoie si nu cind imi cad revistele ” cu oferte” in mana.
    Produsele mai scumpe presupun o calitate ceva mai buna, dar nu intotdeauna e o chestiune general-valabila, sint extrem de multe lucruri scumpe si de proasta calitate, mai ales pt copii, deci atentie, un pret ridicat nu inseamna musai si calitate superioara.
    Eu pun in balanta mereu: utilitatea produsului, cit il folosesc, ce calitate, ce insusiri in plus sau in minus cu alte produse similare si cu pretul.

    Da, pt o pereche de pantafi dau 100 de lei, pt ca mersul corect e f important la un copil asa mic cum e si fiica-ta si e important ca un pantof sa fie croit corect si nu placut, doar estetic vb, dar nu 100lei pe o pereche de jeansi pt el, clar!

    Am dat si dau 100 lei pe o jucarie educativa, care sa-i dezvolte abilitati cognitive, senzoriale etc, care este si acum folosita si nu s-a degradat deloc, e ca si noua, si e chiar utilizata si de alti copii.

    Nu dau bani pe alimentele din comert pt copii, pt simplul motiv ca eu gatesc mereu mincare de casa, proaspata si adaptata nevoilor lui. Deci reclamele pot curge…educatia, bugetul si spiritul practic sint cele care decid!

    (0)
    1. Discutabil și cu papucii kinderilor. Am dat vreo 50 de lei pe niște papuci pt creșă în Deichmann, firmă ok. După 3 zile deja se dezlipea guma de pe talpă. Alți papuci luați din magazin no name, vreo 30 de lei, au ținut 2 luni fără probleme, până s-a schimbat sezonul. Și aveau și talpa mai bună.

      (0)
  7. Problema si mai mare, din punctul meu de vedere, este ca parintii, din dorinta lor de a oferi ce e cel mai bun copiilor lor, se bazeaza foarte mult pe pret (cel putin in cazul produselor alimentare bio pentru copii), fara a investiga insa daca produsele respective sunt ok sau nu. Ii vezi ca iau diverse dulciuri si suplimente bio pe care dau averi si nici macar nu se uita la ingrediente sa vada daca sunt intr-adevar sanatoase. Ma rog, aici cred ca este deja o problema mai mare legata de educatia nutritionala a oamenilor.
    Referitor la sentimentul de vina al parintilor, probabil ca ai dreptate. Multi parinti nu prea mai au timp de copiii lor, motiv pentru care incearca sa compenseze pe alte parti: le iau multe jucarii, dulciuri si le fac toate poftele. Probabil si faptul ca platesc destul de mult pe produsele pentru cei mici ii face sa se simta mai implicati in cresterea copilului. Trist, dar adevarat.

    (0)

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: