Deși clipul începe destul de sumbru, mesajul final e simplu, încercați să gândiți pentru voi, să descoperiți ce vă face cu adevărați fericiți, nu credeți tot ceea că vă spune societatea de consum, cum că o mașină mai tare, o casă mai mare sau ultimul smartphone vă va face fericiți. Corporațiile mari domină lumea, mesajele lor nu reflectă mereu realitatea. Fericirea e o chestie mentală. Banii ajută, dar nu te fac fericit.
Via Vali
Și mai e clipul ăsta cu José Mujica, cel care a fost până în 2015 președintele Uruguay-ului și probabil cel mai sărac președinte din lume. E interesantă analogia, când cumpărăm un produs nu plătim cu bani, ci de fapt plătim cu timpul nostru, pe care nu îl mai recuperăm niciodată. De asta trebuie să fim atenți asupra lucrurilor în care investim banii.
Problema apare cand incepem sa ne atasam de lucruri. Si cand ne raportam la altii. De parca am fi mai fericiti daca vecinul / colegul are o casa mai mica, o masina mai putin performanta ca a noastra, merge in concedii mai putin costisitoare, isi cumpara lucruri mai putin exclusiviste.
Corporatiile au toate motivele sa incurajeze concurenta asta tampita intre oameni, pentru ca asa isi vand mai usor produsele.
Pentru amaratul care devine victima acestei dependente e o satisfactie de moment sa obtina mici victorii in lupta pentru imaginea de om prosper, dar on the long run se transforma intr-o framantare continua, pentru ca intotdeauna va fi cineva langa el care are mai multe … lucruri 🙂
Prin 2004-2005 vindeam telefoane de 2000 de lei în rate, unor oameni cu salarii de 400-500 de lei. Deh, magazinul permitea. Și îi întrebam – sigur vreți modelul ăsta, nu vreți să vă arăt ceva pe la 500-700 de lei, cu o rată mai mică? Nu, îl vreau pe cel mai scump, era răspunsul. Nici măcar nu îi interesa ce face telefonul, era vorba doar de statut.
Exact. In Bucuresti vad deseori SUV-uri parcate pe alei inguste ale unor blocuri comuniste genul “cutie de chibrituri”. Oamenii aia scot masina probabil in week-end, sa mearga la piata. Care e pe traseul unui drum asfaltat, nu pe circuit off-road 🙂
Datorita economiei de consum in care traim sunt unele situatii in care falsul status social pe care-l afisezi, folosind o tinuta decenta, un discurs aristocratic si 1-2 gadget-uri de ultima ora iti pot castiva destul de multe “ore de viata”. Important este sa se stie limita si sa se poata face diferenta.
De exemplu nu trebuie sa merg neaparat la costum la o intalnire in care sunt in postura de IT-st. Indiferent de ce rang este intalnirea, toti aproba ca asta-i IT-stul si poate sta si in tricou, pe nimeni nu-l deranjeaza.
In schimb sunt situatii in care poti pierde daca nu-i arati posibilului viitor partener sau client (care este Owner, CEO & Founder ) la o firma care “abia se târâie” de multi ani incoace numai pe profit zero, dar pe care nu-l intereseaza ce servicii prestezi si cat de bun esti daca nu te prezinti cum crede el ca trebuie. Doar Lacoste, Zara si Apple.
Corect, în vânzări aparențele contează mult, nu poți vinde premium în pantaloni scurți.