Note mari sau o experienta solida?

Eu: Si, acum ca ai terminat facultatea, ce faci?
El: Pai imi caut un job, am zis sa incerc intai in Iasi, poate gasesc ca agent vanzari sau ceva asemanator.
Eu: Ceva experienta ai, ai mai lucrat in timpul facultatii?
El: Nu!
……

Cam asa a decurs o discutie purtata recent, cu un tip care a terminat facultatea anul asta. De fapt dialogul ar trebui sa fie un fel de intro.

Citeam recent in ziare despre mai multi studenti sau studente care datorita notelor mari in timpul studiilor au obtinut burse la diverse universitati din Europa sau din State. Foarte frumos, bravo lor, sunt sigur ca datorita acelor burse, isi vor gasi joburi bune, unde vor face succes, vor aduce un plus de valoare in companiile pentru care lucreaza, iar din banii castigati isi vor cumpara probabil o casa cu piscina, masina in rate si vor plati studiile pentru copii lor, ca sa prinda si acestia la randul lor alte burse, pentru a continua traditia!

Unde vreau sa ajung? O singura chestie nu mentionau acele articole. Acesti studenti straluciti, care iau mereu note mari, vor ajunge cu siguranta buni angajati, dar nu si buni intreprinzatori. Pentru ca ei sunt obisnuiti sa invete mult, sa isi foloseasca creierul pentru a cauta solutii, dar nu vor avea tupeul de a risca si a incepe o afacere pe cont propriu.

Antreprenoriatul sau deschiderea de companii, afaceri profitabile va ramane pe urma celor care poate nu aveau note stralucite, dar care, in timpul facultatii, au preferat sa si lucreze pentru a acumula experienta, sau poate deja si-au deschis o afacere, riscand tot ce aveau. Acestia vor fi cei care ii vor angaja pe studentii cu note de zece.

Nu ma credeti? Verificati un pic biografiile celor mai bogati oameni ai planetei, sau pe la noi, uitati-va in top 300. Cati dintre cei aflati acolo se lauda ca au fost cei mai buni in timpul studiilor? Sunt foarte multi care poate nici macar nu au terminat o facultate! Ce ii deosebeste totusi pe cei care au ridicat companii de milioane de dolari de ceilalti, care au preferat sa studieze? Tupeul, curajul de a isi asuma un risc calculat, viziunea in afaceri si gandirea deschisa, inca de cand erau mici.

In cazul in care sunt si studenti care citesc articolul, nu insinuez ca ar fi bine sa lase balta facultatea si sa se apuce de afaceri sau sa se angajeze, dar ar fi bine ca, in timpul studiilor, sa aiba grija sa acumuleze la CV si ceva experienta practica, pentru ca nu doar notele conteaza cand se trage linie. Astfel, la absolvirea facultatii, in loc sa fie dezorientati si sa aplice la toate joburile de pe Bestjobs sau Ejobs, e posibil sa aiba deja un job cu perspective sau poate chiar propria afacere.

Totul depinde de viziunea asupra vietii si de dorintele pe care le are fiecare. Unii s-au nascut pentru a fi lideri, iar altii pentru a executa ordinele. Tu in care tabara esti?

Recomand eMAG pentru cumpărături online.

12 Comentarii

  1. Cat se poate de adevarat. Toti cred ca am avut „tocilari” de care spuneam ca practic habar nu au … si aveam dreptate :). Fiecare „meserie” vine cu avantaje si dezavantaje: liderii vor sta cu un stres continuu si multi nu vor reusi, executantii vor avea o viata profesionala lejera, cu gandul la familie.

    (0)
  2. cam asa e… in general cei cu bursa nu pleaca pentru ca au avut notele cele mai mari ci pentru ca au contat foarte mult activitatile extra… degeaba ai 10 pe linie daca habar nu ai habar ce face Primaria (unde e , cu ce se ocupa, ce birouri au, etc …. in cazul studentilor de la Stiinte Politice)), daca habar nu ai sa fii OM …cam asta e si scopul interviului pentru bursa- si are pondere mai mare decat notele! la fel de adevarat e ca cei care se afla in topul celor mai bogati oameni din lume sunt fara studii si zic ei sunt mai dezghetati etc, dar din experienta sunt asa, nu pentru ca au avut mintea limpede…puteau la fel de bine sa nu reuseasca…dar se vede clar, cel putin in Romania, cei care au o facultate sau nu…chiar daca au platit-o ..tot au fost la un curs si macar au mai auzit o idee..si-au mai pus o intrebare…

    (0)
  3. Mdea… adevarat. Liderii stiu cu stres (aici ma simt) dar stiu si ce inseamna sa alergi cu limba scoasa ca si agent de vanzari. Cel mai bine e sa fii lider (lider am spus, nu manager) si sa ai oameni adevarati in subordine. Stiu ca nu e normal sa spui „eu sunt cel mai bun, insa am subordonati idioti” insa uneori chiar nu ai ce sa le ceri, atat stiu si atat fac.
    Stresul managerului vine din aceea ca daca echipa nu merge bine e demis antrenorul.
    In legatura cu scoala, o sa va dau sfatul lui Ceausescu: „Invatati, invatati, invatati”. Faceti facultate, master, doctorat, cursuri de formare, cursuri de calculatoare, limbi straine… insa nu pentru diplome, nu pentru toceala, nu pentru informatii multe si nesemnificative ci pentru un mod de gandire.

    (0)
  4. Discutia asta e foarte lunga, si tu ai prezentat o singura bucatica din ea…

    Da, sunt oameni care au stofa de lideri, care renunta la facultate si reusesc sa faca ceva imens in anii urmatori, dar exemplele astea sunt extrem de putine comparativ cu cati oameni renunta la facultate. Nu crezi?

    Apoi, exista „bursierii”. Nu cred ca toti aia care au note de 10 pe linie sunt fara experienta de viata, de munca, de leadership… Cunosc oameni cu 10 pe linie, si cate un 9 pe ici pe colo, oameni cu mastere in strainatate, oameni care deja au un viitor trasat in fata, dar si aia sunt putini, comparativ cu restul bursierilor…

    Si apoi, ajungem la a treia categorie, probabil nu si ultima, dar ultima despre care vreau sa scriu eu aici, si cea care ma enerveaza cel mai tare. Oamenii care merg la facultate, pentru ca asta *trebuie* sa faca, altfel rad vecinii de la bloc de ei, oameni care si-au platit bacul, si-au platit admiterea, isi platesc examenele, isi platesc licenta, si apoi devin oameni cu diploma, si dau spaga mai departe si ajung undeva cu diploma aia, si apoi o dau in bara… Evident ca dintre astia sunt si care mai invata pe parcurs, inainte sau dupa licenta aia, si se descurca, dar si astia sunt putini comparativ cu restul, si acolo deja sunt mai greu de urmarit.

    Just my two cents…

    (0)
  5. Foarte mare dreptate ai. Nu trebuie nimeni sa tina cont de parerile/sfaturile tale, dar sunt de acord cu tine. Cati studenti cu note de 10 ajung sa vanda la tonete sau prin cine stie ce magazine? Multi… Cand ajung sa faca si altceva in afara de invatat clacheaza. Nu generalizez, insa sunt multe cazuri, tocmai de aceea si eu am ales sa fac si ceva practic nu doar sa memorez ceea ce fac la facultate. Uite si o chestie cu presedintele de la Oracle, care nu a terminat facultatea, desi incepuse la Yale:

    http://vali-me.com/2008/01/31/discursul-presedintelui-oracle-lawrence-ellison-la-yale/

    (0)
  6. Imi place sa cred ca sunt printre lideri, desi mai am multe de invatat si experienta de acumulat…

    Eu detest o chestie: Ideea de a-ti face CV-ul cat mai floritor, mi se pare o porcarie, asta canta sistemul educational-romanesc, in loc sa ne pregateasca pentru a gandi, judeca, analiza, a gasi soluti eficiente, a fi intreprinzatori, antreprenori, a lucra pentru noi nu pentru X etc., ne invata sa ne facem CV si sa ne pregatim pentru a fi sclavii societati, ma intreb am oare va disparea asta? Oare cati ani sau secole trebuie sa treaca pentru ca acest sistem sa se schimbe?

    (0)
  7. Hmm, bun subiect de discutie. Tocmai am terminat facultatea, nu cu 10 pe linie, da undeva acolo, in top 5%. Am avut si bursa,recunosc, on and off, dupa toanele profesorilor din anumite semestre. Insa am facut si ceva pe langa asta. Nu m-am strofocat cu invatatul materiilor idioate ci am preferat sa ma axez pe partea practica (tin sa mentinez ca am terminat Info-Economica) si am si lucrat in facultate, pe ici pe colo, pe unde mi-a permis timpu de atatea proiecte cu logici fuzzy sau mai stiu eu ce idei ii treceau prin cap sefului de catedra. Si lucrand, mi-am dat seama ca sunt unele lucruri care merita invatate si altele care nu te ajuta cu nimic cand iesi de pe bancile scolii. Si lucrand, acum ca am terminat am deja 2 job-uri oferite fara ca eu sa zic sau sa caut nimic, ambele firme la care am lucrat oferindu-mi jobul inapoi, binenteles, in alte conditii de responsabilitate si salar. Si eu zic ca e bine.
    Si am colegi care acuma se dau de ceasu mortii sa isi gaseasca un loc de munca care sa le permita sa ramana in Cluj, adica sa castige cel putin 1500 de lei ca sa se poata intretine, asta insemnand chirie, cheltuieli si mancare, fara ajutor de la parinti. Mai ingrijorator este faptul ca nu si-au trasat o directie clara pe care vor sa se axeze, ne stiind exact ce exista pe piata si ce ar putea face.

    (0)
  8. Schumitza, exact asta spuneam si eu. Cei care termina facultatea si nu au experienta sunt dezorientati in marea parte a cazurilor, nu stiu incotro sa apuce.

    Un job sau un proiect te ajuta sa te orientezi mai usor.

    (0)
  9. Depinde și despre ce facultate vorbim. Dacă vorbim despre un student la Medicină, cred că ne dorim cu toții să aibă numai 9 și 10, să nu ne trezim când ajunge în spital că habar nu are pe unde e splina. În cazul celorlalte facultăți, un minim de cunoștințe teoretice acolo nu strică, zic eu, indiferent câte activități extracurriculare are.

    (0)
  10. Citeam articolul postat de tine acum 7 ani si mi-am amintit de ceea ce zicea recent seful HR Google (de urmarit si filmul din articol):

    http://www.wall-street.ro/articol/Careers/182410/sfatul-sefului-pe-hr-la-google-pentru-reusita-in-cariera-ori-te-inspira-ori-te-da-peste-cap.html?utm_campaign=Newsletter&utm_source=Mail&utm_medium=CareerNews&utm_content=User

    Eu am terminat demult facultatea, dar constat ca si acum majoritatea facultatilor sunt prea teoretice si nu incurajeaza suficient internship-ul, joburile part-time sau macar summer job-urile din perioada studentiei.

    Ar trebui provocati profesorii universitari sa initieze proiecte cu finalitate economica, astfel ar creste si interesul studentilor sa aprofundeze materiile invatate la facultate, le-ar vedea utilitatea si ar gusta satisfactia obtinerii unui profit. Adica ar intra treptat in real working life.

    P.S. Si ce ziceai, ca nu esti vizionar? 🙂

    (0)
    1. Profesorilor le pasă prea mult de propriul buzunar și de castelul de cărți gata să cadă, dar sunt puțini dispuși să construiască pe termen lung. Eu am avut noroc în facultate, majoritatea profesorilor erau conștienți că degeaba avem note mari dacă nu avem experiență, și ne încurajau să ne angajăm, să facem internship-uri, ne ajutau când nu puteam ajunge la cursuri, dar din păcate nu toate facultățile înțeleg asta.

      (0)

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: