Vine NOKIA

..in Romania. Sa isi faca fabrica. Sa ne mandrim si noi cu telefoane mobile „made in RO”. Da. sigurrrrr!
Si ce zice Nokia guvernului roman?
Mai tata, daca tu vrei sa vin eu la tine, sa te bucuri si tu de beneficiile pe cae ti le aduc eu, bla bla…., pluseaza si tu cu ceva!
Logic nu? Nu zic, niste facilitati acolo, ar fi trebuit, dar sa le dai pe moca un teren de 90 hectare (am inteles ca cele 160 de hecatare de la Cluj, din parcul tehnologic, ar valora vreo 33 de miliarde de euro) e prea exagerat!!!

Chiar si pentru Nokia!
Dar asta e, de aia se zice ca romanii isi vand pielea ieftin!
Singura intrebare, pentru mine, este cine urmeaza sa vina sa primeasca totul pe tava? Siemens, Alcatel, Motorola, Sony-Ericsson…
Avem de unde, numai sa ne ajunga terenurile acu’, ca sa le dam pe degeaba!!!

Bucuresti-Feedback

Asa, deci, dupa cum va spuneam, nu mi-a placut in Bucuresti!De ce?
Pentru ca jumatate din Bucuresti e un santier, mereu in constructie.
Pentru ca, daca circuli cu metroul trebuie sa ai o fata de om suparat pe moarte, amarat. Pont, trebuie neaparat sa ai un ziar in mana, in metrou, daca vrei sa te integrezi in atmosfera.
Eventual vorbesti, daca esti cu un prieten, despre cat de mare si tare esti, ca sa auda si vecini de drum, si sa le para rau.
Daca incerci sa te orientezi pe strada, din 6 persoane intrebate de cum ajungi in punctul X, 3 te evita, ca cica se grabesc nu stiu unde, sau cred ca le ceri bani, 2 nu stiu( sau sunt si ele picate de pe luna pe acolo), si 1 persoana, poate, dar poate, te directioneaza cat de cat.
Daca esti cu masina, trebuie sa te bagi tare, dar tare de tot. Si nu in seama, ci in trafic! Adica, nesimtirea la volan e la rang de arta!Si Doamne fereste sa ai numar de Iasi la masina, ca ai pus-o rau, da rau de tot, nu asa.
Si mai sunt si altele, dar lasam doar atat deocamdata.
Mai vedem data urmatoare, cand ajung pe acolo.

Interviu cu detectorul….pe bune???


Asa….sa elaboram subiectul.Sunt inscris si la niste studii.Ajung pe acolo eu si, la unul din obiecte, care e despre ETICA, apropo, am aflat o chestie pe care o stiam de mai demult, dar nu ii dadusem importanta.Buuunnn..si acum chestia.
La filiala din Romania, si doar la cea din Romania a unei binecunoscute firme, Din Braven(modifica i cu e), interviurile sunt luate cu detectorul de minciuni. Adica tu, cetateanul XYZ, afli ca se fac interviuri la aceasta firma.Treci prin interviuri bla bla.Si surpriza…esti potrivit profilului.

Buun, te gandesti, m-am scos , firma mare, perspective, etc. Si zici, gata apare si contractul, nuu?
STOP. Nu apare contractul, apare detectorul de minciuni. Si ti se zice:Vrei la noi?Treci la aparat!


Intrebarea care se pune este?Cati dintre noi am accepta sa facem testul? Eu unul sigur nu. Si nu pentru ca m-as teme de intrebari incomode sau de rezultate, dar pentru ca simt ca este vorba despre o lipsa de respect fata de persoana mea, plus ca, dupa aceea, nu stiu cat de motivat as fi sa mai lucrez in o companie care s-a indoit de mine de de la inceput.
E ceva de genul: vinovat pana la proba contrarie!

Din ce am inteles eu, oricum, majoritatea celor care merg la interviuri, cand afla de faza cu detectorul, renunta.De ce oare?……hmm, cred ca e simplu!
Sa nu mai zic de clasicele faze cu demisia semnata odata cu angajarea etc, care se practica in multe firme cica.

In alta ordine de idei, oare care e viitorul? Interviu sub hipnoza? Detectivi care sa ne rascoleasca trecutul, poate poate apare ceva compromitator? Stiu, suna cam utopic, dar in ritmul actual….
Cat de departe vor merge firmele, pentru a-si analiza angajatii?
Ramane de vazut!!!