Recenzia unui manual românesc de social media – Tehnici de comunicare în social media

La sfârșitul lunii decembrie primeam de la Polirom cartea Tehnici de comunicare în social media, scrisă de Horea Mihai Bădău, asistent universitar doctor la FJSC. Eram curios ce ar putea să apară într-un manual românesc despre social media, mai ales că autorul nu este prea cunoscut nici ca blogger, nici ca specialist în social media, că tot e la modă termenul acum.

Zilele astea am reușit să termin cartea. Ruxa a fost mai harnică ca mine și deja a scris o recenzie destul de lungă. Am văzut că la articolul ei comentariile s-au legat mai mult de autor, eu voi încerca să mă leg de carte, încercând să fiu cât mai obiectiv. Din ce am înțeles autorul o va folosi la un curs de social media pe care îl predă, deci trebuie să ne gândim că mulți studenți vor descoperi social media plecând de la noțiunile din carte.

Scriu pe blog din 2007, Twitter și Facebook le-am văzut crescând în România de la zero, deci cred că înțeleg destul de bine mediul online, să nu aud comentarii de genul Da cum îți permiți tu să critici, ce știi tu despre online și altele.

Cartea e împărțită în 5 capitole:

  • Social Media – prezentare succintă
  • Tehnici de comunicare în blogosferă
  • Twitter
  • Facebook
  • Strategia de PR în social media

Social Media – prezentare succintă

Deși cartea e apărută în decembrie 2011, nu am văzut decât câteva mențiuni despre LinkedIn și nici una despre Google+. Bănuiesc că editarea cărții s-a terminat în mare prin primăvara lui 2011, de unde și lipsa informațiilor despre Google+, care abia în vara lui 2011 a fost lansată, dar LinkedIn? După ultimele statistici rețeaua ar avea peste 595.000 de utilizatori români, fapt ce nu poate fi ignorat de către o carte ce își propune să prezinte tehnicile de comunicare în social media.

Cu alte cuvinte, alocăm un capitol întreg Twitter, folosit de doar 50.000 de români, scriem despre Second Life, un joc virtual care era la modă prin 2008-2009, dar nu prezentăm o rețea socială folosită de jumătate de milion de români pentru networking profesional?

Pe lângă asta, sunt prea puține cifre recente despre social media, cele mai multe sunt de la începutul anului 2011, dacă nu chiar din 2010. Facebook nu are 6o0 de milioane de utilizatori, mai degrabă 800 de milioane. Știu că e greu să oferi cifre despre social media, aici totul se schimbă de la o lună la alta, dar nu poți induce cititorii în eroare cu cifre vechi de un an, chiar dacă menționezi data când le-ai preluat și sursa.

Apropo de Twitter, în capitolul introductiv sunt prezentate începuturile Twitterului, care m-a făcut să îmi dau seama cât de ignorant sunt și că de fapt nu știu deloc cum a apărut serviciul de microblogging:

Deși este deschisă doar de câțiva ani marelui public, platforma Twitter există încă din 1992, sub forma unui software de comunicare între șoferii de taxi (și sub altă denumire, desigur). Abia după 15 ani, acest serviciu de comunicare a fost deschis marelui public sub denumirea de Twitter, pornind de la ideea unuia dintre fondatorii săi, Jack Dorsey…

 Tehnici de comunicare în blogosferă

E cel mai amplu capitol, sunt 56 de pagini dedicate blogurilor, începând de la crearea unui  blog până la modalități de promovare a acestuia, subiecte abordate, tipuri de bloggeri, topuri cu bloggeri etc. Majoritatea sfaturilor sunt de bun simț și pentru cineva care e complet pe lângă subiectul bloguri capitolul ăsta chiar îl va ajuta dacă vrea să își deschidă un blog, dar și aici sunt câteva informații scrise subiectiv care mă deranjează, ca blogger.

La pagina 93 este o secțiune acordată banilor din blogging, pe care o reproduc integral:

Cifrele variază în funcție de gradul de influență. Dacă scrii zilnic pe blog și urmezi tehnicile de mai sus, în doi ani de zile ar trebui să ajungi la un venit net de 2000 de euro pe lună.

Nu știu de unde a ajuns domnul Bădău la cei 2000 de euro, dar constat cu regret faptul că nu sunt un blogger care știe cum să facă bani din blogging. Vedeți voi, sunt 5 ani de când scriu pe blog și sigur nu câștig 2000 de euro lunar. Ori nu am respectat eu tehnicile din carte, ori cineva crede că bani din blogging se fac bătând din palme. Vreau să văd și eu un blogger român care face 2000 de euro după 2 ani, doar din blog. În fine…

Pe lângă astea, pe tot parcursul cărții am găsit vreo 6 referiri critice la adresa lui Vali Petcu, acuzat că a luat mită de la partide politice, că a scris pe blog că este fiul sindicalistului Marius Petcu, că și-a ascuns adevărata identitate pe blog etc. Cei care mă cunosc știu că nu sunt prieten la cataramă cu Vali, din contră, dar când citești într-o carte despre social media acuzații la adresa unui blogger, acuzații aduse fără dovezi, când te învârți prin blogosferă de ceva timp și știi de fapt adevărul, îți dai seama că autorul este subiectiv și începi să pui sub semnul întrebării și celelalte afirmații ale autorului. Am mai văzut câteva acuzații și la adresa lui Cetin. Nu mai are sens să comentez.

Păcat, capitolul despre blogosferă era unul destul de bun dacă nu s-ar fi amestecat sentimentele personale și dorința de răzbunare cu teoria și sfaturile despre blogging.

Twitter și Facebook

Sunt prezentate destul de bine rețelele sociale și modul în care acestea pot fi utilizate, deși sunt și aici scăpări sau exagerări. Cum vă spuneam și mai sus, nu țineți cont de cifre. Pe lângă cifrele care nu mai sunt de actualitate, unele dintre aplicațiile menționate de autor ca utile sunt și ele depășite, de exemplu autorul recomandă aplicații pentru accesarea Twitter și Facebook de pe mobil, aplicații pe care din ce știu eu nu le mai folosește nimeni, majoritatea preferând versiunile lansate chiar de Twitter și Facebook.

La Facebook nu există nici măcar o mențiune a Timeline-ului lansat în toamnă de Facebook. Prea puține detalii despre LinkedIn, zero detalii despre Google+. Aș fi vrut o carte completă despre toate rețelele sociale.

Strategia de PR în social media

Nu am prea multe comentarii la adresa capitolului, majoritatea sfaturilor sunt decente, dar am reținut unul din sfaturile autorului, Ca să faci PR în social media, trebuie să faci parte din social media, cu alte cuvinte dacă vrei să utilizezi social media pentru a comunica trebuie să știi cum funcționează rețelele sociale, blogurile etc. Același sfat ar putea fi luat în calcul și de domnul Bădău, dacă ar fi fost un utilizator activ de SM ar fi putut promova mai bine cartea în mediul online, poate chiar ar fi inclus în ea informații actuale.

Concluzia după ce am citit manualul

Tehnici de comunicare în social media poate fi utilă unei persoane care nu a mai avut deloc, dar absolut deloc tangență cu blogurile, Twitter sau Facebook. Autorul prezintă detaliat cum să îți faci un blog, cum să îl promovezi, cum să îți interacționezi cu ceilalți pe Twitter sau Facebook. Uneori chiar aveam impresia că citesc Social Media for dummies, așa de simplu erau scrise explicațiile.

Totuși, cifrele despre social media din carte nu mai sunt de actualitate (deci ignorați-le), multe din aplicațiile recomandate de autor pentru social media sunt vechi iar în ceea ce privește blogurile autorul amestecă opiniile personale și dorința de răzbunare împotriva unor bloggeri cu teoria, inducându-i în eroare pe cei care citesc cartea și nu știu nimic despre blogurile din România. Așa ceva nu se face când încerci să scoți un manual  obiectiv despre un domeniu.

Manualul cred că va fi obligatoriu la cursul de social media de la FJSC, deci nu îmi fac probleme în privința vânzărilor. Poate că edițiile viitoare vor fi mai obiective, fără acuzații și opinii subiective, fără afirmații exagerate și, dacă se poate, cu date cât mai recente despre social media.

A mai citit cineva cartea? Cum vi se pare?

18 Comentarii

  1. Ai punctat destul de bine aspectele din cărţulie. Un singur lucru vreau să adaug:referitor la preconizarea ta asupra vânzărilor cărţii: s-au inventat şi copiatoarele >:). Pregătesc şi eu zilele astea o recenzie. Cred, de fapt, că mai degrabă o să-i vină banii pe carte din publicitatea noastră :)).

    (0)
  2. @lucicx -pe vremea când mergeam și eu la cursuri țin minte că mai erau unii profesori care nu te primeau la curs dacă nu aveai cartea recomandată pentru curs, în original. Bine, nu era scumpă, era scrisă de ei, dar de la 200 de studenți dintr-un amfiteatru se adunau ceva bani. De aia și editurile tipăreau unele cărți, pentru că profesorii garantau un anumit volum de vânzări. Poate s-au mai schimbat lucrurile între timp.

    (0)
  3. Multumesc, in primul rand, pentru faptul ca ai facut o recenzie onesta. Chiar daca nu sunt de acord cu tot ce ai scris, unele lucruri semnalate de tine sunt pertinente si imi face placere sa discutam despre ele.
    1. Asa este, multe cifre nu mai sunt de actualitate. Asa cum ai spus si tu, o parte a capitolelor a fost gata in primavara. Cu toate acestea, am actualizat cifrele, in octombrie, inainte de a intra cartea la tipar. Intr-adevar, cifrele se schimba extrem de repede in Social Media (mai ales numarul de utilizatori ai Facebook-ului), iar cartea nu are cum sa tina pasul cu ele. Nici nu mi-am propus asta: ca sa actualizez numarul de utilizatori romani pe Facebook, ar trebui sa public o carte in fiecare saptamana. In schimb, asa cum ai vazut, am publicat cele mai noi studii si topuri, in special cele ale influentei in blogosfera si Social Media, care nu s-au schimbat intre timp. Deci, ai dreptate, daca cineva vrea sa afle cati utilizatori romani sunt pe Facebook sau in blogging sau pe Twitter, cartea ofera niste indicatori valabili pentru data la care a intrat cartea la tipar – de aceea am si specificat in manual, datele pentru care sunt valabili indicatorii respectivi (ceea ce tu prezinti in recenzie ca un lucru negativ, nu inteleg de ce).
    2. Ai dreptate cand spui ca ar fi trebuit sa aloc mai mult spatiu pentru Linkedin. O corectura mica: i-am acordat acelasi spatiu ca si jocului Second Life. Repet, iti dau dreptate si cred ca Linkedin ar fi meritat un capitol cel putin la fel de consistent ca cel despre Twitter. L-am scris deja aproape in intregime si va intra in a doua editie a cartii. Va intra si Google Plus, care nu insemna nimic cand am scris cartea, dar acum inseamna foarte mult. Mi-am propus ca prima editie a cartii sa trateze principalele platforme Social Media, in limita spatiului disponibil, urmand sa diversific informatiile in editiile viitoare. Am acordat un spatiu mare capitolului despre Twitter (unde am scris propozitiile in maximum 140 de caractere fiecare), pentru ca, in opinia mea, este subevaluat in Romania. Cred ca Twitter are un potential, pe care multi dintre romani nu l-au descoperit. Poate il vor descoperi in urma lecturii acestei carti.
    3. Tot ce am scris despre Zoso alias Vali Petcu este adevarat. Te rog sa-mi semnalezi ce consideri ca este neadevar sau exagerare. Asa cum am scris despre inceputurile Twitter-ului, asa am scris si despre debutul sau in blogosfera. Faptul ca tabloidizeaza dupa modelul OTV-ului si al lui Vadim Tudor, nu este un lucru pe care sa-l apreciez, mai ales ca a format si alti bloggeri, care-i calca pe urme, crezand ca injuriile, insultele si minciunile sunt cheia reusite in blogosfera. Cu toate acestea, trebuie sa stii ca eu delimitez clar planurile personale si profesionale. L-am invitat la toate dezbaterile pe care le-am organizat si l-am tratat cu onestitate, chiar cu oarecare simpatie, pentru ca era mereu victima celorlalti. Am scris si in carte cu onestitate despre el. Faptul ca nu am gasit cuvinte de lauda, nu inseamna ca sunt subiectiv. Chiar nu exista. Are trafic mare, dar acesta nu mi se pare un lucru de lauda, pentru ca este obtinut cu mijloace specifice OTV-ului, ceea ce inseamna ca intr-o societate normala, ar fi trebuit sa raspunda penal de nenumarate ori. Paranteza: si pe Dan Diaconescu l-am invitat la dezbateri si l-am tratat cu onestitate, ceea ce nu inseamna ca l-as lauda intr-un manual despre televiziune. Inchei, spunand ca nu as vrea sa deschidem o discutie despre Zoso. „Daca intri in tarate, te mananca porcii” – un proverb popular foarte actual:)
    4. Am notat sugestiile, voi tine cont de ele la editia a doua, la care voi invita sa contribuie si bloggerii care au scris despre carte.
    5. Eu nu castig bani din aceasta carte. Este o carte universitara. Dupa epuizarea tirajului, voi castiga cateva sute de RON. Nu am scris cartea ca sa ma imbogatesc. Am scris cartea ca sa incurajez cat mai multe persoane sa intre in Social Media. Ani de-a randul, m-am luptat, in calitate de presedinte al Asociatiei Consumatorilor de Media, pentru a schimba in bine, produsele pe care ni le ofera media traditionala. Acum nu le mai cer jurnalistilor sa respecte rolul formativ al presei, este o batalie cu morile de vant. In schimb, incurajez consumatorii de media sa intre in Social Media si sa devine producatori de informatie. Ei se vor constitui intr-o alternativa viabila la produsele media traditionale si nu va trebui sa mai alegem intre OTV si copiile OTV:) (asta apropo de Ziua fara televizor pe care am organizat-o ani de-a randul – de doua ori si la Iasi: http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/un-protest-inedit-in-clubul-blackout~ni4bcu) .
    5. Studentii nu sunt obligati sa cumpere cartea. Dar trebui sa spun ca au cumparat-o pentru ca le-a placut.
    6. Da, voi incepe sa activez in Social Media ca persoana publica. In curand, blogul meu pe .ro.
    Inca o data multumesc, imi face placere sa port discutii oneste despre continutul cartii.

    (0)
  4. Mersi și eu pentru comentariu. Legat de Vali Petcu, am spus că ești subiectiv pentru că nu am văzut dovezi, fapte concrete, doar afirmații și atacuri. Cine intră în social media plecând de la acest manual poate să tragă singur concluzii, nu e nevoie să fie influențat. În rest aștept ediția a doua. 🙂

    (0)
  5. Multumesc. Tot ce am scris despre Zoso este adevarat. A devenit celebru in blogosfera, dupa ce la prima intalnire a bloggerilor (Blogaria, care a avut loc la un hotel de 4 stele din Bulgaria), a urinat in piscina in care inotau ceilalti bloggeri. S-a si filmat facand asta si a postat filmul pe blog. A adus la Bucuresti o sticla cu urina sa si a postat pe blog fotografia. Gestul sau a nascut dispute infinite si uite asa a ajuns extrem de cunoscut. Intr-un mod extrem de discutabil, as spune. Daca te uiti pe blogul sau la postarile din 2006-2007, vei descoperi articolele respective. De asemenea, a pretins ca este fiul sindicalistului Petcu, aflat in inchisoare, ca sa scrie presa despre el. Si a scris:) Totul e pe Google. Tot ceea ce am afirmat in carte este adevarat si poate fi verificat. Am scris despre mai multe persoane din Social Media, printre care si de Zoso. Il cunosc extrem de bine, mi-a fost student la o facultate particulara, era un admirator fervent al lui Vadim Tudor si l-am dat de vreo doua ori afara din clasa pentru pornirile lui nervoase incontrolabile. De atunci, se tot razbuna:). Pentru mine e un copil, cu purtari copilaresti:) Acum ii place sa se joace de-a dictatorul in Social Media. Ca si Dan Diaconescu, are ambitii mari si manipuleaza grotesc. Ultima sa isprava este ca mi-a furat identitatea: http://horeabadau.wordpress.com/2010/06/24/zoso-mi-a-furat-identitatea/. Asa cum am spus, eu il consider un copil, mai exact un om in toata firea care nu s-a maturizat. Cand o sa-l iau in serios, o sa-l dau in judecata. Imi cer scuze, asa cum am spus, nu am vrut sa insist asupra acestui subiect. Daca ne-am fi cunoscut in perioada in care organizam dezbateri, ai fi observat ca ii tratez cu onestitate si pe cei care imi adreseaza injurii. La dezbaterile mele au fost de fiecare data 2-3 televiziuni si 2-3 ziare – ar fi fost cel mai bun moment, daca as fi vrut sa spun sau sa influentez pe cineva. In public, cu toata presa de fata. Nu am facut-o, pentru ca acest comportament nu ma caracterizeaza. Inca o data, multumesc, imi pare rau ca nu am apucat sa ne cunoastem mai demult, dar niciodata nu e prea tarziu:) O seara excelenta.

    (0)
    1. Horea, nu ai cum să devii faimos doar pentru că faci pipi într-o piscină. Dacă ar fi astfel cred că lumea s-ar umple de oameni faimoși, inclusiv ăia care o fac în mare sau ocean. Cum zicea și Akbar, eu am văzut un singur articol despre sindicalist, și nu apărea nicăieri afirmația că este tatăl lui. Că presa s-a grăbit să tragă concluziile e altă problemă, s-a uitat verificarea din cele trei surse, de fapt nici măcar el nu a fost sunat. Asta e de fapt problema, calitatea presei românești care face dintr-un articol de pe un blog o știre, fără a verifica informațiile.

      Despre restul nu mai vorbesc, vezi și tu că ai scris un comentariu kilometric despre Vali Petcu, în loc să te concentrezi asupra celorlalte probleme din carte. Sfatul meu – mai multe informații obiective și cifre, mai puține păreri. Ajută mai mult la succesul unei cărți.

      (0)
  6. Ce mă deranjează treaba asta cu „RON”… Moneda oficială din țara asta – numită România – este LEUL. „RON” a fost o denumire de tranziție; tranziție care a luat sfârșit. (Mai aud pe-unii: „Vă costă doi RONI.”; „Zece RON și cincizeci, vă rog”)

    Altfel spus, fără să citesc hartanele de text de comentarii, bengos watermarkul de pe poză. Răsfoind prin recenzie, da, Petcu a susținut – la mișto – că tac’su ar fi sindicalistul ăla. S-a amuzt ulterior că majoritatea cotidienelor cu pagină online au preluat știrea fără să o verifice. Că și-a ascuns idenitatea, normal că așa este. De prin 2005 când se ocupa cu traficul de date și până târziu, prin 2007 poate, numele nu-i apărea pe blog.

    Altfel spus, hai să ne informăm oleacă înainte de a face o „recenzie”. O fi cartea slab documentată, da’ barim recenzorul să fie!

    Nu zic, și formularea „2000 de euro pe lună” e defectuoasă – asta dă dovadă că nici redactorul cărții nu și-a dat prea mare interes. „Un venit lunar de 2.000 de euro” parcă e mai plăcut auzului și gâdilă ochiul mai bine.
    Mă gândesc s-o achiziționez și eu, deși, din ce-am mai citit online…

    (0)
  7. – „Tot ceea ce am afirmat in carte este adevarat si poate fi verificat”. eronat. dar nimeni nu vrea să dea un mizerabil în judecată.

    – au trecut două săptămâni de când i-am cerut lui horea bădău dovezi că sunt plătit de PDL, aşa cum afirmă în carte. s-a făcut de fiecare dată că nu vede. e greu să le producă, pentru că ele nu există. există însă dovezi publice că el intreţinea un blog jegos unde scria mizerii. noroc că tibi lovin e un tip iertător şi nu l-a călcat in picioare, cum merita.

    – în repetate rânduri a instigat oameni impotriva mea, studenţi, luzeri de la zzb, alţi anonim.

    – în repetate rânduri m-a acuzat de homosexualitate. niciodată în faţă. a mers atât de departe încât îl acuză de asta pe un profesor foarte respectat de la facultatea la care vrea să uite că a predat, profesor decedat între timp. horea bădău nu a fost niciodată respectat sau iubit de studenţi, cel mult privit cu milă de studenţi sau cu silă de studente.

    – în repetate rânduri a evitat să ne explice cum se împacă apartenenţa la corpoul profesoral cu relaţia pe care o avea cu o studentă.

    – nu pe blogul meu a apărut poza cu piscina. nici în acea sticlă nu era urină. aparenţele nu sunt totul. ai nevoie de un iq peste 50 să crezi că cineva ar pune pe blog o sticlă de urină.

    – cum zice marius, e imposibil să ajungi faimos aşa. e nevoie de multă muncă pentru asta. de exemplu, in ciuda faptului că e un isteric retardat, horea bădău nu a ajuns faimos, deşi îşi doreşte asta foarte mult. momentul său de glorie a fost când o reporteriţă de la antena1 şi-a bătut pula de el că protesta in faţa televiziunii greşite cu asc media. fapt documentat video aici.

    – nu a pretins nimeni că e fiul sindicalistului petcu. un profesor de jurnalism care nu a pupat in cur ca să îşi obţină postul ar trebui să ştie asta. madam frumuşani ce-o mai face?

    – „l-am dat de vreo doua ori afara din clasa pentru pornirile lui nervoase incontrolabile”. eronat. l-ai dat afară din clasă pentru că nu puteai ţine pasul cu el şi cu alţii pe care acum îi acuzi de homosexualitate. şi faci bloguri anonime pe tema asta. şi instigi alţi oameni să facă asta. şi, dacă nu merge, aduci vorba de faptul că sunt urât sau că nu fut. manipulări grosolane de la un om foarte foarte mic şi foarte foarte paranoic. un jeg mincinos, care se laudă că a pornit portalul apropo.ro, când nu ştia să deschidă un calculator, sau că a făcut celebri bloggeri, când el se agăţa de celebritatea lor şi mă invita pe mine să stau în primul rând pentru a profita de nervul şi tenacitatea conversaţiei. un profesor care înfrânge spirite cu zâmbetul pe buze şi apoi întreabă „da’ ce v-am făcut”. confruntat cu propriile fapte, a dat mereu în spate. a şters blogul monicăi marinescu, a negat acuzatii, s-a făcut că nu vede când i se cer dovezi pentru ticăloşiile pe care le spune.

    adevărul este că horea bădău este un mincinos jenant, pe care lumea nu vrea să îl demaşte pentru că îi e scârbă. dar cineva trebuie să ducă gunoiul din când în când, chiar dacă îi e scărbă de el.

    (0)
  8. akbar: ce ai mai citit pe net e scris de echipa lui Zoso, eu i-am numit „trib” (dupa cartea lui Seth Godin). Incearca din toata puterile sa denigreze cartea si autorul. Sa nu citeasca nimeni ce am scris in carte despre Zoso…Dar lumea citeste…:)

    (0)
  9. nu e disperare, e silă. dacă te-ai pricepe un pic la social media, ai vedea reacţiile la persoana ta jegoasă pe facebook şi pe twitter. asta că tot n-ai dovezi pentru rahatul pe care îl mănânci.

    (0)
  10. Cred că am spus şi pe Twitter asta: un profesor de jurnalism scoate o carte/manual de social-media, în care se răfuieşte cu un duşman mai vechi al său. Bun.
    Trecând de partea cu Zoso şi de războaiele pe care le-am avut eu cu el şi trecând de ceea ce spune autorul despre el, am o nelămurire.
    La ce poate folosi un manual în care se desfăşoară o răzbunare? Mai precis, ce va produce el, jurnalişti integri? Valori ale deontologiei? Minuni ale jurnalismului modern? Horea Bădău, ce predai tu, de fapt, studenţilor tăi? Ce practică Mircea Badea? Ce împroaşcă Mihai Gâdea? Ce urlă Dana Grecu? Ce linge Mihai Tatulici?
    Din punctul meu de vedere, manualul de mai sus este egal fix cu hârtia igienică. Şi nu spun asta pentru a-i lua apărarea lui Zoso, ci pentru a lua apărarea unei mass-medii care moare la marginea trotuarului. Am trecut prin facultatea de jurnalism, practic meseria asta de 15 ani, dar nu o mai practic aici, în forma ei principală. Nu o mai practic aici pentru că oamenii din presă au devenit copia a ceea ce înţeleg că se găseşte între coperţile acestui manual. Iată că pregătim şi social-media de mizerie, că dincolo deja ne-am rezolvat treaba.
    Păcat. Mă duc să scot din bibliotecă volumul Mirunei Runcan, ăla de „Introducere în etica şi legislaţia presei”, ştiţi dumneavoastră, domnule Horia Bădău, cel pe care NU aţi pus mâna să-l citiţi.
    Altfel, remarc faptul că sunteţi ferm în convingerile dumneavoastră: „Eu nu castig bani din aceasta carte. Este o carte universitara. Dupa epuizarea tirajului, voi castiga cateva sute de RON”. Aha. Bine.
    O zi bună. Şi sper să înţelegeţi şi apreciaţi faptul că, personal, nu am ce căuta în conflictul vostru, şi sper că asta vă va face să nu daţi alte conotaţii discuţiei noastre.

    (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *