Românii și parentingul

Săptămâna trecută vreo 5 din prietenii mei, din diverse orașe, erau la cursuri de parenting, cam în aceeași perioadă. Unii nici nu au copii încă, dar poate se pregătesc deja mergând la cursuri, cine știe :). Ideea e că s-au înmulțit și la noi cursurile de parenting, și chiar dacă vorbim de workshop-uri gratuite, nu înseamnă mereu că sfaturile primite acolo sunt utile. Da, e bine că românilor începe să le pese de creșterea copiilor, nu, NU oricine a făcut un copil devine automat specialist în parenting.

Realitatea e că generația părinților noștrii nu a avut timp să se preocupe de latura noastră emoțională. Într-o perioadă în care chiar nu știai dacă vei avea ce să pui mâine pe masă sau cu ce să plătești facturile de tot felul la final de lună ultima grijă a părinților era Ia să vedem ce zice ăla micu, ce aspirații are el, dacă e fericit cu viața lui, dacă mănâncă destule vitamine, dacă face destule activități ce îi stimulează intelectul. Aveam ce mânca, aveam unde dormi, era ok, nu?

Din fericire am ajuns oameni buni și lucrurile au evoluat, acum putem să ne preocupăm mai mult de copiii noștri încă de mici, să ne ocupăm mai serios și de partea educativă și emoțională, nu doar de nevoile primare. Dar cred că începe și să se exagereze foarte mult, unii părinți investesc sume mari în cursuri de tot felul ca să îi ajute să devină părinți mai buni, și mulți au sesizat nevoia asta, așa că ne-am umplut brusc și de specialiști.

Nu zic că nu sunt bune cursurile de parenting, doar că e tot mai greu să triezi oferta. Cum alegi un specialist în parenting, după testimoniale, după peretele plin de diplome, după numărul de cărți scrise, după câți copii are acasă? Dacă ar fi o luăm cinic, ar trebui să îi selectăm după rezultate, deci să așteptăm 15-20 de ani până când copiii crescuți după sfaturile unui expert din ăsta ajung la maturitate și vedem cum se descurcă ei în societate, nu?

Da, vesticii sunt mai evoluați ca noi, deci e clar că avem de învățat de la ei. Dacă ne uităm un pic prin lume nordicii și japonezii mi se par foarte faini ca popor, cum își cresc ei copii, cum le stimulează creativitatea și independența de mici. Și probabil o să ziceți și de Alfie Kohn cu Unconditional Parenting, dar eu zic că americanii exagerează un pic cu ocrotirea copiilor, păstrarea copiilor într-o bulă în care primesc totul pe tavă, deja sunt state în care dacă copiii merg singuri la școală vecinii cheamă Protecția copilului. Nici chiar așa.

Nu zic că e ok nici mentalitatea românească, în care mulți copii ajung să crească crezând că părinții îi iubesc DOAR dacă iau note bune la școală, premii la olimpiade, participă la 20 de cursuri extrașcolare de dans, pictură și balet. Alfie zice bine în carte, copilul trebuie să știe că e iubit pentru că e copilul tău, indiferent de ce ar face, indiferent de performanțele școlare sau extrașcolare.

Pe de altă parte, eu zic că e ok ca pe măsură ce crește copilul să primească și sarcini, să știe că trebuie să ajute și el prin casă, să citească o carte pe săptămână, să își facă curat în cameră, ba chiar să lucreze vara pe undeva când e adolescent, pentru a nu deveni un adult împins mereu de la spate de părinți, care așteaptă doar să i se ofere. Cheia e echilibrul, zic eu.

Când vine vorba de oameni care știu ce vorbesc despre creșterea și educarea copiilor în .ro eu aș recomanda-o pe Oana Moraru, care a făcut lucruri minunate la școala Helikon și are ce pune pe masă dacă o întreabă cineva despre rezultate.

În rest rămân la părerea inițială, mulți s-au prins că e o pâine bună de mâncat și cu parentingul și au suplinit nevoia, chiar dacă aveau sau nu experiență în spate. Sunt și oameni buni, și oameni care vorbesc doar din cărți.

Eu mă cam feresc să dau sfaturi despre creșterea copiilor, că altfel transformam blogul într-unul de parenting acum 6 ani. Am făcut greșeli cu fetele, probabil voi mai face, dar încerc să învăț din ele, în 15-20 de ani tragem linie și vedem dacă ne-am făcut treaba ca părinți sau nu. Și atunci voi începe și eu să țin workshop-uri pe tema asta și să vând ebooks despre semnificația plânsetelor la copii. 🙂

Hai să vă văd și pe voi, specialistul vostru preferat în parenting este…?

Recomand eMAG pentru cumpărături online.

4 Comentarii

  1. Oana Moraru chiar e mișto, cum zici și tu. Dar mai sunt și alții. Eventual, după o tură de workshopuri, când mergi acasă, mai triezi, că nu toată teoria se aplică oricărui copil.

    (0)
  2. 1. Pentru bunici de ce nu s-au lansat cursuri de … grand-parenting sau gen? (dupa ce copilul ți-a crescut, pasul următor ar fi să te pregătești din timp, nu?)

    2. Copilu’ chiar n-are nimic de zis dacă i-au folosit cursurile de parenting ale babacilor? Că el e beneficiarul final, cum s-ar zice. Să dea și el un feed-back, ceva.

    Aceast comentariu reprezintă un pamflet … pardon, o manifestare a frustrării că n-am prins parenting când era fi-miu mic … logic, nu? 🙂

    (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *