Citeam fascinat un articol despre istoria weekendului, cum a ajuns societatea pe parcursul a 100 de ani să accepte cele două zile libere pe săptămână, și cum perioada în care trăim, unde munca este pusă pe primul loc, aproape că l-a distrus. Am ajuns așa de obsedați cu productivitatea muncii, încât atunci când frecăm menta chiar și o oră ne simțim vinovați, fără să realizăm că avem nevoie și de timp liber.
M-am surprins într-o zi că eram foarte nervos fără motiv, deși de regulă în ultima perioadă sunt destul de calm. După ce am analizat situația 5 minute mi-am dat seama că sunt nervos din cauza oboselii, tocmai pentru că în ziua respectivă am fost mereu în priză, fără pauze. După o oră cu bicicleta prin pădure brusc mă calmasem, eram fresh și aveam chiar și niște idei noi de pus în aplicare.
Am ajuns acum să ne trecem totul în agendă, să răspundem mereu la emailuri, să nu mai facem diferența între zile libere și zile de muncă, tocmai pentru că mentalitatea general acceptată este că trebuie să fim tot mai productivi, să muncim mai mult, ca să… nu știu, mi se pare un drum fără final.
Lăsând la o parte cultura corporatistă care glorifică sacrificiile pentru firmă în detrimentul vieții personale, de la o vârstă ajungi să îți dai seama că trebuie să menții un echilibru între job, familie și timp doar pentru tine, altfel o iei razna și nu ești bun de nimic.
Și surprinzător, nu se întâmplă nimic grav dacă nu răspunzi o zi la emailuri, dacă nu dai checkin pe Facebook timp de 3 zile sau dacă pleci de nebun prin munți o săptămână. Când te întorci lumea e tot aici, cu grijile și problemele ei mici și mari, doar că tu ești schimbat. Plus că avem nevoie de interacțiuni sociale cu ceilalți cât mai des, și nu mă refer la ședințe, ci la petreceri, ieșiri în oraș, activități împreună, cică ar prelungi și viața.
Și nu, nici multitaskingul nu funcționează, am încercat și eu, pot face 5 lucruri odată, dar le fac pe toate prost, maxim mediocru.
În concluzie, avem nevoie de timp liber, de relaxare, tocmai pentru a putea da randament atunci când suntem la muncă. Creierul, la fel ca și trupul, nu se poate concentra 24/7, are nevoie de perioade de lenevie pentru a fi eficient. Și nu trebuie să ne simțim vinovați pentru asta, din contră.
Data următoare când cineva te întreabă: Și, ce-ai făcut ieri? cum ar fi să îi răspunzi Am frecat menta și a fost extraordinar!
Ohoo, de cate ori nu frec menta! nu pentru ca nu vreau sau nu am de lucru, ci pentru ca, tocmai luandu-mi pauze, somnul meu s-a imbunatatit, sunt mult mai atenta la detalii si ma concentrez mai bine.
Imi aduc aminte de perioada copilariei, weekend-urile erau weekend-uri pentru toata lumea. Chiar daca am crescut la tara, unde in permanenta gaseai ceva de facut, sambata dupa ora 14 nu se mai lucra pana luni dimineata.
Acum mergem la lucru inclusiv duminica, iar lucrand de acasa chiar ca nu ai timp liber. In permanenta ma gandesc la ce munci trebuie intreprinse la stupina sau la ce modificari si articole pot aborda pe site-uri.
Cred ca in goana asta catre nicaieri am uitat ca nu suntem construiti din fier.
Și asta.