Trebuie să fii nebun să trăiești în România

Asta mi-a zis un prieten acum câțiva ani, înainte să plece: Trebuie să fii nebun să mai trăiești aici. A plecat, deși câștiga bine, avea casă, mașină și un job ce îi plăcea. A plecat săturat de românisme, decis să o ia de la zero în altă parte, unde să fie respectat. Eu am rămas.

El a plecat nu de foame, ci sătul de mizeriile zilnice care ne macină și ne strică zenul.

Sătul de gropile zilnice din trafic, prilej să înjuri primăria și statul. De mârlanii care îți taie calea, ocazie să pui frână și să se sperie copilul în mașină. De funcționarii statului în fața cărora trebuie să stai cu capul plecat, deși mergi să le dai, nu să le iei. De legile tâmpite făcute pentru binele altora, mereu al altora.

De statul care îți pune piedici când vrei să crești, în loc să te ajute. De românii care se uită la tine cu invidie că îți merge bine, în loc să realizeze că tu muncești zi lumină, iar ei trag chiulul zi și noapte. Sătul de faptul că nu ai cu cine. Sătul de stresul zilnic, care îți mănâncă zilele și îți șterge încercarea de zâmbet de pe față.

De ce eu am rămas? Poate pentru că sunt o fire optimistă, și sper că totuși ne vom schimba, și noi ca țară, și ca mentalitate.

Poate pentru că simt că am reușit aici măcar un pic, și vreau să reușească și copiii mei tot aici. Poate pentru că știu că se poate, dacă vrei.

Poate pentru că văd mulți prieteni care au plecat afară, cărora le merge bine, dar niciodată nu îmi spun că ACOLO sunt acasă, și văd că lipsește ceva din privirea lor.

Poate pentru că nu le doresc copiilor mei să se simtă străini printre străini, și dacă au noroc copiii copiilor lor să zică că sunt acasă.

Poate pentru că nu aș vrea să fiu rupt între 2 lumi, aici și acolo.

Poate pentru că nu am plecat când trebuia, și acum mi-e frică.

Poate pentru că sunt un fraier, cine știe.

Voi de ce ați plecat. De ce ați rămas?

32 Comentarii

  1. Asta cu ce frumos e afara si ce naspa e la noi e doar o vrajeala. Orice roman sincer o sa ti-o recunoasca. In primul rand ca peste tot vei da de discriminare. Pentru simplul fapt ca esti imigrant, majoritatea te vor da mai la margine. Cumva, e firesc. Nu stii limba tarii asa de bine, poate ai probleme cu scrisul/cititul si e posibil ca scoala din Romania sa nu fie recunoscuta in alta tara. Asta ca sa nu mai zic de adaptarea la stilul lor de a fi. Apoi, in Romania ai incomparabil mai multa libertate ca in Occident dar, de lene, nimeni nu apreciaza asta. E mai simplu sa ti se dea tot de-a gata, ca in comunism, si sa ramai mediocru decat sa tragi tare sa cresti. Iar daca ti se pare ca toti sunt marlani, probabil ai o problema de comportament. Problema o sa persiste si afara, doar ca niciun roman n-o sa recunoasca. Eu stau in Grecia si am cunoscut romani pe aici. Toate scursurile au plecat din tara, voi ati ramas cu ce e mai bun si tot va plangeti. Pana sa cunosc imigranti romani, in viata mea n-am crezut ca o scoala profesionala de la noi poate fi prea dificila ca s-o poti termina sau ca unele minore prefera sa se lase de liceu ca sa fie prostituate in Grecia, fara sa li se plateasca pensia (se poate lucra si legal) sau macar o vaga idee ca ar putea face ceva mai serios. In mare, viata pe afara e o aventura foarte nebuna si cam atat. Nici intr-un caz sa nu iti inchipui ca o sa-i pese cuiva de tine sau ca ai s-o duci mai bine. Si la fiecare salar de 2000 de euro pentru munca de jos, sa stii ca chiria e minim 1000 😉

    (2)
    1. În anii 90-00 au plecat scursurile, după 2010 au plecat oamenii buni, crede-mă, că am mulți prieteni plecați, toți cu joburi ok, oameni serioși. Înainte se pleca de foame, acum se pleacă pentru că se caută un alt stil de viață, mai relaxat.

      (1)
    2. Eu am lucrat de la 7a.m. pana la 10,11,12 p.m. in Grecia, munca de jos. Sor-mea a lucrat ca inginer medical in Germania, 12 ore pe zi. Unde vezi tu relaxarea aia? Eu abia apucam sa dorm.

      (1)
    3. Andreea Iovita asta îți ziceam, că în ultimii ani pleacă oamenii buni, care câștigă ok aici și câștigă și mai bine afară, merg pe joburi bine plătite, nu la munca de jos. Pleacă crema.

      (0)
    4. Sa-ti mai spun ca la noi cel mult te fura un puradel de foame, in timp ce in afara te poate si omori daca i s-a casunat unuia sa-ti intre in casa? Sau ca abia in Grecia am vazut ce-i ala un drogat, de am rupt-o la fuga doar fiindca era urat? Abia dupa am aflat care e treaba cu el, ca noi in Romania nu avem probleme asa grave cu drogurile ca sa ma fi lovit de chestia asta.

      (0)
  2. Am plecat.

    32 ani, inginer constructor, 10 ani experienta. Casatorit, cu copii. Unde sunt din pacate nu vreau sa imi aduc familia. E nasol. Saracie, mizerie, boli.

    Am plecat ptr. ca fostul angajator si piata de munca nu mai aveau ce sa-mi ofere in acel moment. Aveam si asteptari „peste masura”. Destul cat sa duc un trai decent. Prea mult ptr unii angajatori.

    La antrepronoriat nu prea m-am priceput si nici nu ma duce capul la afaceri.

    In fiecare zi imi doresc sa ma intorc. Dpdv profesional deocamdata nu am la ce. Ma impart 3 luni profesie, 2 saptamani familie. Fac asta de 15 luni. Nu imi place, dar imi plateste creditul prima casa in 1 an, nu in 30.

    (2)
  3. in strainatate e frumos atata timp cat poti sa traiesti intre doua lumi sau si mai bine sa te rupi de viata din tara. altfel, oricati bani ai avea sau ai face mereu te vei gandi, ca intr-o zi te vei intoarce acasa. pentru ca Romania asa cum e ea cu bune si rele, e tara in care te-ai nascut, crescut si educat si unde niciodata nu te vei simti strain.

    (1)
    1. Asta e unul din factorii de pus în balanță, sunt oameni care se acomodează oriunde cu ușurință și oameni care își găsesc cu greu locul, plus că fiecare popor are specificul lui.

      (0)
  4. Am plecat, dar m-am intors. Fara regrete. Este greu, al dracu de greu, dar asa este peste tot. Nici acolo nu umbla cainii cu covrig in coada. Mai am speranta ca poate ceva se va schimba. Insa, daca nu, atunci plec din nou. Pentru copilul meu.

    (0)
    1. E o diferență între a pleca pentru o perioadă, să zicem că mergi să faci niște bani, și a te muta definitiv. Dar vorba ta, dacă ar fi să plec eu aș pleca de tot, cu cățel și purcel, tot familionul.

      (0)
  5. Nu tb sa fii nebun sa ramai acasa.
    Doar sa mai incotro, sa te impaci cu tine.
    Daca n-ai incotro, la o fiinta normala functioneaza instinctul de supravietuire.
    Asta nu inseamna neaparat bani,cI sa consideri ca poti sa iti faci planuri, ca poti sa le realizezi, ca ai un viitor.
    Cand a murit speranta,bagajul si au revoir!
    MERITAM SA TRAIM!
    Nu doar sa muncim.

    (0)
  6. Ciudat cum ne raportam mereu la experientele prietenilor… care deseori sunt doar o oglindire ale neajunsurilor noastre.

    Asa am si eu prieteni care-mi spun „Trebuie sa fii nebun sa pleci din Romania!” doar pentru ca au norocul de a face parte din familii instarite. In cazul acesta nu mai este necesar sa te zbati sa faci ceva, nu te mai lupti sa iti iei o masina sau un apartament/o casa, pentru ca le mostenesti.

    De asemenea e usor sa spui ca afara e totul roz si frumos, ca ai bani de excursii, masina, casa … dar nu cunosti dedesubturile si eforturile (fie ele fizice sau psihice) la care te supui.

    Da, am prieteni in Romania care o duc bine: au casa, masa, masina si toate cele (multe primite de la parinti) si care au copii pe care ii pot lasa la bunici pentru o noapte sa poata iesi undeva la un club, sa mearga la o petrecere, sa mearga la o nunta. Dar am si prieteni care de-abea trec de la o luna la alta fara datorii, care desi merg zilnic la munca nu dau inainte pentru simplul fapt ca nici parintii lor nu au posibilitati materiale.

    Dar am si prieteni in strainatate care o duc bine: au casa, masa, masina si toate cele (pentru ca au muncit din greu pentru asta) si care au copii pe care nu ii pot lasa la nimeni. Distractiile lor se numara pe degetele de la o mana pe parcursul unui an intreg, desi e usor sa ii arati cu degetul din Romania si sa zici ca ei nu au grija zilei de maine.

    Putini din cei ce nu au fost peste hotare stiu „cu ce se mananca” strainatatea. Multi poate au avut (ne)norocul de a nimeri intr-o zona cu mai multi romani si au invatat pe pielea lor vorba aia cu „facerea de bine, f…. de mama”, sau poate si-au facut „prieteni” de nevoie, oameni cu care in conditiile in care ar fi ramas in tara lor nu ar fi schimbat doua vorbe, doar ca sa nu-si uite limba, doar pentru ca erau „romanasi de-ai nostri”.

    Vorbeai de oameni cu o situatie buna, cu o cultura generala, cu studii eventual…  Sunt multi astfel de oameni care pleaca nu dupa bani neaparat, nu ca nu au unde cadea morti sau ca nu le ajung banii de paine, ci pentru ca le lipseste civilizatia. Desi cu siguranta ca nu fac parte nici din cei pe care ii dau banii afara din casa sau care au fel de fel de „manarii” cu care sa isi imbunatateasca nivelul de trai. Cu cat esti mai cult, cu atat mai greu iti este sa intelegi cum de este posibil ca un analfabet sa iti fie sef sau si mai grav, cu cat esti mai cinstit cu atat mai greu iti este sa accepti ca altii se imbogatesc fara prea multa minte iar tu, desi muncesti ca un cal, nu reusesti sa pui bani de-o parte.

    Am o prietena care a incercat timp de un an de zile la 6 banci diferite din Romania sa isi faca un credit pentru „prima casa” desi avea contract permanent si venituri fixe mult peste minimul pe economie. Dar de… nu era casatorita si ii lipsea deja prea mult pentru a i se accepta acel credit.

    In decurs de 3 ani intr-o tara noua ai posibilitatea (tot necasatorita) sa iti iei un apartament in rate cu salariul minim pe economie chiar si fara sa ai contract permanent.

    Si pentru ca am ajuns la o tara noua, hai sa vedem si cum e cu adaptatul. Da… inveti limba, ca nu ai incotro, si nu pentru ca acea tara e plina de rasisti, ci pentru ca asa este logic si normal. Doar sa nu imi spuneti voi ca in Romania o sa puneti profesor de limba Romana/Engleza/Germana un Francez care nu e in stare sa scoata doua vorbe in romana. Ca sa nu mai vorbim de un cetatean african sau musulman care nu ar avea in vecii vecilor aceleasi posibilitati ca un roman.

    Singura problema e ca o limba nu o inveti peste noapte ca sa poti ajunge direct inginer/doctor/profesor, asa ca va trebui sa te multumesti cu munca de jos o perioada de timp, va trebui sa muncesti ca sclavul zi si noapte ca sa poti sa iti asiguri cele necesare si eventual sa mai pierzi cateva ore bune invatand.

    Orice loc din lumea asta poate deveni „acasa” atata timp cat ii ai pe cei dragi langa tine si te simti implinit. Treaba aia cu impartitul timpului/sufletului se pierde dupa cativa ani de strainatate. Majoritatea care au depasit pragul de 5 ani departe de casa (Romania) nu prea isi mai gasesc cu usurinta locul la intoarcere. Relatiile de prietenie deseori se pierd (pentru ca viata fiecaruia isi urmeaza cursul firesc), familia se pierde si ea (din pacate parintii si bunicii nu intineresc si pleaca dintre noi) iar dragostea de tara ramane doar un sentiment bun de pus pe Facebook (nu de alta, dar sa vada lumea ca iti iubesti tara).

    Ar fi multe de spus… cunosc oameni care dupa 4 sau 5 ani de strainatate nici macar nu mai vorbesc romaneste in casa sau prin alte locuri cand se intalnesc cu alti romani dar isi pun pe Facebook statusuri cu „iubita mea Romanie”. Oameni care au uitat de unde au plecat din pacate 🙁

     

    Sanatate sa avem oameni buni! Fie in tara, fie in afara ei! Si rabdare sa avem! Si forta de munca! Ca oriunde ne-am afla (daca nu avem parinti bastani sau fabrica de bani acasa) trebuie sa ajungem la sfarsitul lunii cu contul pe +.

    (1)
  7. Exista argumente pro si contra in amble situatii si fiecare argument este justificat cu exemple. Dar toate aceste argumente sunt subiective si exprimate prin prisma experientelor traite sau auzite. Cel mai indicat e sa consultam o statistica inainte de a formula pareri . Personal , cried ca cel mai bine e acolo unde individului Ii este satisfacuta piramida nevoilor si unde se simte impacat sufleteste cu alegerea facuta.

    (0)
    1. Păi părerile sunt subiective, tocmai de aia îi zice părere. Statisticile ne zic doar că exodul încă nu s-a oprit, în rest da, depinde de situația personală a fiecăruia.

      (0)

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: