fbpx
Contactează-mă

Spune-mi o poveste

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost……

Si eu incalecai po sa, si va povestii dumneavoastra asa.

Tuturor ne plac povestile. Inca din copilarie am fost invatati sa ascultam povesti, care ne poarta in lumi fantastice, pline de personaje minunate care trec prin aventuri incredibile. Deprinderea de a asculta povesti ramane cu noi toata viata, in tot ceea ce facem, oriunde mergem.

copii

Filmele care au succes la public sunt cele care spun povesti bine inchegate. Fie ele 2D sau 3D, ce conteaza e povestea, scenariul din spatele efectelor speciale si a dialogurilor spumoase. Blogurile care au multi vizitatori sunt cunoscute pentru ca se diferentiaza de celelalte prin stilul abordat, prin mesajul transmis, prin modalitatea de a prezenta cititorilor noutatile.

La fel e si cu brandurile. Un brand de succes are o poveste de spus, un brand cu priza la public e cel care tese o poveste in jurul lui. Oamenii rezoneaza la povesti. Oamenii vor sa simta o legatura emotionala cu produsul sau serviciul, inainte sa isi deschida portofelul sau sa goleasca cardul. Indiferent de varsta, oamenii vor povesti.

In concluzie, nu incerca doar sa imi vinzi ceva. Mai bine spune-mi o poveste! Daca imi spui o poveste frumoasa, s-ar putea sa cumpar de la tine. Chiar daca nu cumpar acum, totusi, eu te voi tine minte pe tine si povestea ta, iar cand voi avea nevoie, voi apela la tine. Pentru ca mi-ai spus o poveste, si mi-a placut!

Voi mai stiti sa spuneti povesti?

Recomandă
 
    
 
Tags

12 Comentarii

  5. iti voi spune povestea mea dar este cam trista…totusi poate doresti sa o citesti:Povestea mea nu este chiar atat de importanta (normal,eu nu sunt importanta pentru nimeni,am constatat acest lucru) dar pentru mine are foarte multa importanta.E o poveste tipic adolescentina dar eu chiar am nevoie de ajutor pentru ca nu stiu cum sa trec peste. Sa incep cu inceputul…
    Era inceputul anului scolar (eram “boboaca” si eram foarte emotionata pentru ca nu cunosteam pe nimeni din liceu si nu stiam cum vor fi noii mei colegi).A fost frumos dar a doua saptamana l-am vazut pe el.Doamne, cat de frumos era!Totusi nu i-am acordat atentie , i-am aruncat doar o privire cand am trecut pe langa el si atat.El era de serviciu pe scoala impreuna cu un coleg de-al lui.In a doua pauza ,eu eram pe hol si citeam o revista.Se sunase iar el a venit la mine si mi-a spus sa intru in clasa iar eu i-am spus ca am sportul si nu stiu unde este sala de sport.Atunci el mi-a explicat unde e…Mda ,a fost dragoste la prima vedere…
    Dupa cateva zile a aflat ca imi place de el si s-a cam suparat pe mine ca el a inteles ca eu mi-am pus colegele sa ii spuna ca il plac.Nu pusesem pe nimeni dar se pare ca unele persoane chiar vor sa strice tot si sa te faca de ras.In concluzie, eu am incercat sa vorbesc cu el desi eu aveam impresia ca el nu prea vrea sa vorbeasca cu mine si imi raspunde cam iritat.O colega, pe care eu o consideram prietena, ma incuraja sa il bag in seama la scoala, pe mess .Eu credeam in continuare ca nu are rost pentru ca nu ma place si ca el e prea bun pentru mine.Cred ca si atitudinea asta a mea l-a cam indepartat.Dar nu trece mult si aflu ca acelei prietene ii cam place de el.O vedeam cum iesea din clasa si se ducea in fiecare pauza jos la magazin numai ca sa treaca pe langa el.Au inceput sa vorbeasca si ea isi lua in fiecare zi bluze cu decolteu si cand iesea din clasa tragea de bluza ca sa i se vada sanii si mai mult!Fiindca mie imi placea de el am intrebat-o daca si ei ii place si m-a mintit:a zis ca nu.Dupa o saptamana de cand au inceput sa vorbeasca au devenit un cuplu(si pe mine el nu m-a mai bagat in seama deloc, nici macar un amart de “buna,ce faci?”).Nu a avut curajul si nicio urma de vinovatie incat sa vina si sa imi spuna ca e cu el.M-am simtit atat de prost atunci cand am aflat de la colegi ca ei sunt impreuna!!Eram distrusa, ma simteam tradata, neiubita.Nu am avut pe nimeni caruia sa-i spun cat de prost ma simt, cat de dezamagita am fost si cat de urata ma simteam in acel moment.Am avut incredere in ea si ea se saruta cu el stiid ca mie imi place de el si ca m-a incurajat sa vorbesc mai mult cu el! Toate persoanele la care tin ajung intr-o zi sa ma raneasca!si doare atat de tare ! Ma simt de parca cineva mi-a infipt un cutit in inima si fiecare “prieten” sau baiat pe care il plac imi rasucesc cutitul si mai adanc in inima.Si atunci cand il voi scoate, in inima mea va ramana o rana atat de adanca care se va vindeca extreme de greu, poate niciodata…Dar cui ii pasa?Cui ii pasa de mine?
    Acum stau si ma intreb, cu lacrimi in ochi, cum sa il uit?!Nu pot sa il uit, il vad in fiecare zi, o vad pe ea fericita in fiecare zi ca e cu el…Am nevoie de un sfat , ce as putea sa fac?Dar m-am saturat de sfaturi ca :nu te mai gandi la el , nu te-a meritat;o sa treaca, peste cateva saptamani o sa-l uiti; mai sunt si alti baieti (mai sunt , adevarat, dar daca niciunul nu ma place eu ce as putea sa fac?!).Da logic ca nu ma place nimeni, sunt atat de urata!Si cand ii auzi pe unii ca zic ca frumusetea nu conteaza.Nu conteaza, pe dracu!Conteaza ,chiar foarte mult ca nimeni nu vine la tine sa iti zica “vai, ce suflet bun ai!”.Dar cei care zic ca frumusetea nu conteaza sunt frumosi si deci fac si ei afirmatii, asa ca sa nu adoarma!Dar bineinteles, cand ii auzi si pe unii ca iti zic “hai,fata, esti foarte frumoasa!ai ochi superbi,par frumos,picioare frumoase, esti ca o papusica!” Pe dracu!Daca eu nu ma simt frumoasa degeaba te chinui tu sa minti frumos ca nu tine!
    Am inteles ca nu exista prieteni adevarati, exista doar amici sau cunostinte.Atunci cand asa-zisii “prieteni” au avut nevoie de ajutor eu i-am ajutat, cand au avut nevoie de cineva cu care sa vorbeasca eu i-am ascultat.Dar cand am avut si eu nevoie de ei, ei nu au fost acolo pentru mine…Ma sunau doar cand aveau nevoie de ceva dar sa ma sune sa-mi zica “ce faci fata, iesi si tu pe afara?mergem la un mall, la un film , la ceva ?” nu si nu.Asa nu puteau sa zica…Am invatat ca nu poti avea incredere in nimeni, ca toata lumea e falsa si nu te ajuta decat daca stiu ca au ceva de castigat din faptul ca te ajuta.
    Poate v-am plictisit cu povestea mea(mai mult ca sigur ca da) dar simteam nevoia sa scriu undeva ceea ce simt.Nu vreau sa spuneti ca e o poveste banala, ca asa e in dragoste .Eu nu am nevoie de aceste constatari(pe care le-am facut si singura) am nevoie de intelegere.Stiu ca daca ati fi in locul meu v-ati simti la fel.
    Desi am scris cu lacrimile curgandu-mi pe obraz si desi inca ma doare prea tare ce mi s-a intamplat (eu chiar incepusem sa tin la baiatul ala, eram indragostita de el) inca mai am o foarte mica speranta care poate se va implini: Fie roata si patrata tot se-nvarte ea odata…Sau poate nu …la cat noroc am eu in dragoste …

  11. Oooooooo, daaaaaaa, asa este. Citesc cu drag articolele tale, sunt pertinente, de bun simt, sincere si de mare ajutor pentru toti bloggerii. Eu sunt la inceput de drum, am citit articolele tale si ma folosesc de toate informatiile pe care ni le-ai oferit. Cred ca fiecare dintre noi isi doreste sa asculte sau sa citeasca povesti. In copilarie eram povestitoarea clasei, invatatoarea cand obosea, ma punea pe mine, sa stau in fata clasei si sa le spun povesti.Pana si cel mai neastamparat coleg, cel mai rau din clasa, asculta cu gura cascata. Astazi continui povestile pe blog. Multumesc pentru informatiile foarte utile pe care ni le furnizezi si te asigur ca te urmaresc cu deosebit interes si stima in continuare.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poate că îți plac și: