A scris Oana că statul a preferat să ofere copiilor o lună de vacanță la foc rapid, în loc să facă școala online, deoarece în al doilea caz părinții puteau să fie plătiți cu 75% din salariu, dacă stau acasă cu ei. Sunt de acord cu ea, miroase a disperare, și cei mai afectați vor fi tot cei săraci, fără posibilități, nevoiți să meargă la muncă, dar care au aflat de luna de vacanță cu o săptămână înainte. Anul ăsta școlar a fost un haos general pentru copiii și părinți.
Au sărit repede mai mulți moraliști pe Facebook să îmi explice că și așa se exagera cu cheltuielile față de familiile ce au copii, că părinții trebuie să își asume faptul că au făcut copii, nu să se bazeze pe școală sau stat pentru a îi crește. Moraliștii nu au copii, nici nu știu că educația a primit 2.5% din PIB anul ăsta, ultimul loc din UE, sau că de 31 de ani suntem în declin demografic.
În țara în care să faci copii e un act de curaj moraliștii au descoperit cauza tuturor problemelor economice, părinții care de 1 an de zile trebuie să jongleze cu păstrarea joburilor, creșterea copiilor și pandemia, în timp ce încearcă să nu o ia razna.
Dacă nu-i vacanță și e școală online, statul e obligat să plătească 75 procente salariale părintelui care stă acasă. Dar suntem săraci. Deci sacrificăm învățarea și ne facem că suntem în vacanță. Că nu avem de unde plăti atâți părinți. Asta înseamnă să-ți ajungă cuțitul la os: tai de la copii.
Ca paranteză, nu am cerut nici un ajutor de la stat, nici la firmă, nici personal când am stat închiși 3 luni, sunt mulțumit că am putut lucra de acasă, că am putut să ne ocupăm și de fete printre picături, că avem clienți ok, că ne descurcăm. Și taxele sunt plătite la zi, și pe firmă și pe persoană fizică.
Totuși, sunt multe familii ce au copiii mici și nu fac față pandemiei, nici financiar nici emoțional. Gândiți-vă cum e să ai 2 copiii mici de exemplu, ambii soți să lucreze pe salarii care le asigură suficient doar pentru traiul zilnic, să nu ai nici bunici pe lângă tine, nici bani de bonă, și să afli că de săptămâna viitoare copiii vor sta acasă o lună. Credeți că șefii vor înțelege? Credeți că își pot da demisia, dacă nu au economii?
Și sunt mulți în situația asta. Gândiți-vă că sunt 2,25 milioane de copii la școală și grădiniță în România, iar 1 din trei români este plătit cu salariul minim pe economie, fie că are studii superioare sau nu. Faceți voi calculele.
Nu sunt socialist, din contră, dar încerc să îmi păstrez opiniile pentru mine, când nu am experiență într-un domeniu și nu cunosc contextul.
Dacă nu ai fost într-o situație nu îți poți imagina, nu te poți plasa în locul acelei persoane, indiferent de domeniu. Aveam și eu multe opinii despre parenting înainte să apară copiii, acum nu mai dau sfaturi nesolicitate, dacă mă întreabă cineva ce aș face zic ce am făcut eu în situații similare cu fetele, dar cam atât, avem probleme diferite, fiecare le știe pe ale lui.
Și vă mai zic o chestie, despre cum funcționează economia:
Bogații se îmbogățesc și mai mult convingându-i pe cei din clasa de mijloc că cei săraci au parte de prea multe beneficii din partea statului, și ar trebui să fie puși la muncă.
În realitate clasa de mijloc decontează nota de plată și pentru scutirile de taxe acordate bogaților, și pentru beneficiile oferite celor săraci (care nu sunt chiar așa de multe pe cât par). Cei care trag sforile au cel mai mult de câștigat atunci când clasa de mijloc e dezbinată.
Noi ne certăm ca proștii între noi că se acordă prea multe ajutoare sociale sau că părinții primesc alocații și ajutor de la stat dacă stau acasă cu cei mici, dar nu realizăm că sumele astea sunt mici pe lângă cele șifonate. Dezbină și cucerește, varianta pandemică.
Adevărat sunt mulți care nu au schimbat un scutec sau un pampers în viața lor,dar se dau mari autoștiutori . Părerea mea că în Românica actuală e cel mai greu să crești responsabil un copil,dar băieții de la butoane se fac că plouă mereu.
De fapt cel mai greu e să îl crești corect, când în jurul lui vede doar exemple negative. Explică-i că nu e frumos să arunce gunoaie pe jos când vede cum toți fac asta. Explică-i că e frumos să zică vă rog și mulțumesc, că toți oamenii trebuie tratați cu respect, că e normal să respecte regulile, nu să se bage în față, din astea.
Un articol foarte bun. Doar cei care au copii ne pot înţelege. Şi eu sunt în situaţia în care muncesc online, de acasă. Este foarte important să fii deschis și transparent şi cu familia, dar și cu angajatorul. Nu trebuie să ne fie frică să restricționăm politicos numărul de apeluri și întâlniri atunci când lucrîm de acasă. Amintiţi-vă că această perioadă este una excepțională și că sute de mii de părinți sunt în aceeași poziție. Într-o anumită măsură, normele normale de educare la domiciliu nu se aplică pur și simplu. Realitatea este că nu poți face ambele lucruri cu normă întreagă şi trebuie să găsești un echilibru.