Prin vremuri mai fericite, adică acum 2 ani, când aveam doar Covid, nu și Covid și război lângă noi (da, nu credeam vreodată că o să ajung să zic asta), circula o teorie despre amestecul bulelor, și teoria zicea că nu e bine să ne izolăm complet în bula noastră de internet, unde toți au convingeri similare cu ale noastre, deoarece există riscul să devenim radicalizați, înguști în gândire, să nu mai vedem the big picture, toți vor zice ca noi, vor gândi ca noi, și ne pierdem obiectivitatea.
Inițial eram de acord cu teoria, am încercat să păstrez în conturile mele din social media și oameni cu opinii complet diferite, să discut cu ei, să agree to disagree, din astea.
Azi trebuie să recunosc că m-am înșelat, am fost un bou, nu merită efortul de a încerca să discuți cu oameni care nu vor să vadă realitatea, chiar dacă tu le arăți cifre, dovezi. Raționalul nu poate câștiga mereu, și nici nu are sens să ne batem capul cu ei.
Am dat la block-uri pe Facebook zilele astea, de când Rusia a atacat Ucraina, cât nu am dat în 2 ani cu pandemie. Eu mi-am dat seama că am fost toți fraieri și l-am subestimat pe Putin, și acum încerc să nu mai fac greșeala asta, mă aștept la ce e mai rău de la nebun. Nu mai zic de stres, văd că o țară vecină e distrusă la comanda unui nebun, văd cum aproape un milion de oameni au fugit deja din Ucraina, văd cum civilii sunt atacați în casele lor, văd că pericolul este aproape de noi.
În condițiile astea, efectiv îmi crapă capul când văd comentarii de genul Da de unde știi tu că chiar e război acolo, Ei, e vina lor, că i-au provocat pe ruși, sau Rușii doar se apără de pericolul NATO. Nu mai zic de cei care spun că filmările sunt regizate.
Și nu văd comentariile astea doar de la nulități gen Șoșoacă, ci de la oameni care par inteligenți la prima vedere. Par, dar nu după criteriile oamenilor raționali.
De asta zic că mă declar înfrânt, am ajuns să pun mare preț pe Sfântul Block, și nu mai încerc să discut, să merg pe argumente raționale. Când văd un comentariu din ăsta dintr-o realitate paralelă dau block instant și trec mai departe, îmi păstrez și eu neuronii intacți, câți or mai fi rămas în toată nebunia asta.
La voi cum e, mai reușiți să comunicați cu cei din alte bule?
Eu am terminat-o de mult cu ei .Din păcate cu specia de capsoman habarnist nu ai cum comunica rațional.
Greu m-am prins și eu.
Am păstrat în lista de prieteni oameni cu care nu sunt de acord (covid, război). Îmi păstrez nervii pentru că mă abțin de la interacțiune. E echivalentul a mă uita peste gard.
Am primit și sfatul ăsta, să mă uit dar să nu deschid gura, nu reușesc. 🙂
Așa e cu bulele, vei ajunge să nu mai vezi imaginea de ansamblu. Când zici că nu merită efortul de a discuta cu oamenii care (spui tu că) nu vor să vadă realitatea ia în calcul că 1) așa cum ai tu o părere bazată pe niște informații ei au alta, bazată pe alte informații și 2) presupui că informațiile tale sunt cele corecte. Și tu, și ei, încercați să impuneți un consens în baza unei convingeri.
Treaba asta nu e nouă și se întâmplă și la case mai mari, nu doar pe rețele sociale, în ceva numit generic cercetare. Un simplu exemplu (că de asta am auzit recent și mi-a rămas în minte) e istoria civilizațiilor din America, unde la un moment dat consenul a fost că o civilizație numită Clovis a fost prima. Fără prea multe dovezi clare s-a format un consens științific unde orice altă idee era conspirație – prin idee înțeleg publicație sau teză, adică o lucrare care respectă niște rigori științifice, nu comentarii nefondate. Cu timpul s-au mai redus prejudecățile și s-au acceptat și restul dovezilor, cu scuze care n-au încălzit pe nimeni. De fapt e bine să urmărești noțiunea de consens științific, pentru că asta înseamnă o teorie acceptată în lipsă de altceva, nicidecum ceva demonstrat științific.
Ce voiam să zic cu pologhia de mai sus e că noi oamenii alegem să credem cu înverșunare ceva și să-i convingem pe toți că ăla e adevărul absolut, dar rar e așa.
Acum, legat de ideile din postarea ta, probabil doar cei ce nu cunosc istorie au subestimat poporul rus. Chiar și analizele de pe (ironic, nu?) facebook, bune, proaste, cum or fi ele, îți arată că dacă urmăreai jocurile politice din lume ai fi știut că niciodată nu a fost exclus conflictul armat. Că e o tragedie și că oamenii ca mine și ca tine nu vor asta e o altă problemă, dar să spui că nu credeai că se va ajunge la asta e cam far fetched (presupunând că ai idee despre cum funcționează lumea). Dacă te uiți la istorie ai să vezi că nebunii ajung la putere într-un context, iar dacă îl ignori ajungi că ăia care spui tu că nu sunt raționali.
Da, am recunoscut că l-am subestimat pe nebun. Asta a făcut de fapt tot Vestul, știam istoria rușilor, cum duc ei politica de expansiune, dar credeam și speram că s-au mai civilizat, și de asta și-au permis rușii să atace acum, deoarece au considerat că Vestul e prea slab, au confundat dorința de pace cu slăbicunea. Mă rog, tiranul lor a considerat asta, în rest nimeni nu mai comentează ordinele lui acolo. Din păcate.
E ok, îmi asum că nu o să mai văd imaginea de ansamblu, dar nici nu mai pot tolera prostia gratuită, când văd cum mor oameni nevinovați.
Rezonez cu ceea ce spui. Solutia ideala nu exista. Iti pot da un hint referitor la ceea ce sa nu faci: nu ii contrazice, ignora-i. Astfel de oameni, cand sunt contrazisi, gasesc si mai multe argumente pentru a se convinge pe ei insisi ca ei au dreptate; fenomenul se numeste polarizare in stiintele sociale. Cu timpul, se vor convinge singuri care e adevarul.
Da, a fost greu până m-am învățat să trec mai departe. De fapt era pe undeva un comentariu interesant, care spunea că sunt oameni cu care poți dialoga și oameni care cred deja că știu adevărul absolut. Cheia e să îți dai seama dacă ai loc de dialog sau mai degrabă îți vezi de ale tale.
Da, corect, cand dialoghezi cu cineva care considera ca stie adevarul absolut, n-ai ce face.