Hai să vă dau ceva de meditat la ceas de seară. Peste tot ni se vinde acum imaginea antreprenorilor tineri, care la 20-30 de ani au deja nu știu câte afaceri de succes și întorc banii cu lopata. Ce nu prea vedem în presă este că pentru fiecare tânăr care a avut succes din prima, sunt încă 99 care au dat faliment, de multe ori pe banii lui mami și tati. Cum ziceam, eu dacă aș fi tânăr m-aș angaja cât mai devreme prin corporații, firme mari din domeniul care mă interesează, aș încerca să acumulez cât mai multă experiență pe banii altora, nu pe banii mei, și când știu suficient aș pleca pe cont propriu.
Studiile confirmă asta, șansele de a avea succes cu propria afacere cresc pe măsură ce înaintezi în vârstă, majoritatea antreprenorilor au undeva între 40-50 de ani, și au avut succes tocmai pentru că au învățat lucrând în alte companii, furând meserie, cum s-ar zice. Ultimul studiu vine de la MIT și zice că vârsta medie a unui antreprenor în State este 42 de ani, în zona de tehnologie chiar 43, iar unicornii ăia la care ne uităm cu admirație sunt creați de oameni ce au în jur de 45 de ani.
Tot studiul ăsta spune că șansele de a avea succes cu o afacere cresc până la 60 de ani, și majoritatea celor care au pornit afaceri de succes au lucrat în corporate sau alte joburi similare înainte de demara propria afacere.
Cu alte cuvinte, dacă ai 30 de ani și încă nu ai propria afacere, în garajul lui tata, nu dispera, mai este timp, important e să acumulezi experiență, know-how, să găsești o nișă și să vii cu ceva nou pe piață când identifici momentul potrivit.
Între noi fie vorba, cred că aceleași principii se aplică și pentru joburi în general, nu doar pentru antreprenori. Sigur, la 20 de ani tinerii sunt plini de entuziasm, vor să muncească multe ore, să arate șefilor ce potențial au, dar lipsa experienței își spune cuvântul. Dacă aș avea de ales între cineva la 25 de ani și cineva la 35 de ani pentru aceeași poziție, cu un salariu similar, eu aș merge pe persoana de 35, pentru experiență, disciplină, eficiență. Mă înșel?
De ce pleci de la premisa ca varsta conteaza, ca cel de 35 de ani este mai disciplinat? Nu crezi ca poti da peste o exceptie?
In plus, ar trebui sa te gandesti de ce unul de 35 de ani vizeaza aceeasi pozitie cu unul de 20, pe acelasi salariu. Nu crezi ca e o problema? Ok, tanarul cere prea multi bani. Dar mai e si altceva. Zic.
După ce lucrezi cu oameni de vârste diferite vezi diferențele.