În Ziarul Financiar a apărut un articol despre lipsa spiritului antreprenorial în România, unde avem doar 23 de companii la 1000 de locuitori, față de Cehia unde sunt 137 de exemplu. Vina este a comunismului zic ei, pe piaţa locală iniţiativa privată a fost practic inexistentă înainte de 89. Dar de fapt nu asta e explicația, zic eu, ci faptul că școala românească în continuare ne învață cum să fim simplii angajați, nu să muncim pentru noi, să gândim pentru noi, să pornim afaceri pe cont propriu. Și asta e trist.
Să lăsăm la o parte specializările din facultăți unde se fac încercări timide de a pune studentul să gândească pe cont propriu, să facă un plan de afaceri, să gândească o campanie de promovare, să vadă cum funcționează o afacere în lumea reală. Dacă ne gândim la școala românească, din clasele primare până la liceu, atunci când se pun bazele modului de a gândi, când se formează personalitatea, ce învață un elev din România lui 2016?
Învață că tocitul este bun. Sunt prea puțini profesori care insuflă elevilor pasiunea pentru obiectul predat, majoritatea se mulțumesc să predea programa. Ai livrat ce ți-au cerut ei? Ai nota 10. Îndrăznești să gândești singur, să pui întrebări în afara programei? Dar ce faci Gigele, te crezi mai deștept ca restul? Ia tu un 4 de aici, să te înveți minte.
Învață că școala e o corvoadă, o sarcină neplăcută. Elevii sunt nefericiți în România, asta e o realitate. Dacă aveți un copil întrebați-l despre școală, dacă îi place ce face acolo. În 90% din cazuri cred că răspunsul e negativ, și aici e vina sistemului de învățământ. Degeaba o ardem cu reforma sistemului, cu învățământ centrat pe elev, când de fapt totul se învârte în jurul procedurilor ancorate în trecut și al combinațiilor pentru anumite firme.
Nu învață să gândească pe cont propriu. Ăsta e principalul motiv pentru care raportul de antreprenori/angajați încă e mic în România, pe lângă piedicile puse de statul român. Când timp de 12 ani de zile tot ce ai învățat tu a fost cum să respecți regulile, să îi asculți pe alții, să ții capul plecat, cum poți să te ridici brusc, să spui că de mâine vei lucra pentru tine, vei arunca regulile pe fereastră, vei gândi cu propriul cap? E al naibii de greu, vă zic eu.
Cazul propriu, că sunt acuși 5 ani de când trag la firmă, și încă mai am multe de învățat. Am pornit agenția în primul rând pentru că mai cochetasem cu freelancingul, în timp ce eram angajat, și în al doilea rând pentru că era o perioadă când simțeam că nici un angajator nu m-ar fi plătit suficient pentru ce știam să fac.
Acum e ok, dar la început a fost foarte greu, tocmai datorită mentalității, datorită barierelor pe care mi le puneam singur în urma educației primite timp de ani de zile, datorită faptului că spuneam nu se poate înainte de a spune…Dar cum ar fi dacă… Școala românească ne învață cum să ne punem singuri piedici, să ne îndoim de noi, să nu avem încredere în forțele proprii. Școala încă crește oameni care nu gândesc pe cont propriu. Știu, sunt și excepții, și școli bune, și profesori buni, dar sistemul pe ansamblu e putred. Excepțiile nu fac decât să confirme regula.
Legătura la voi, mai ales dacă aveți o afacere proprie sau sunteți freelanceri. Credeți că școala românească, prin educația primită, v-a ajutat să deveniți antreprenori sau din contră, v-a tras înapoi?
Parerea mea e ca vina cea mai mare e a statului care nu incurajeaza deloc libera initiativa, dimpotriva, cum faci o firma si te ridici putin, cum vin tot felul de controale imputite cu mana intinsa la cerut si santajat!!!Sau?…
Da, si asta, dar nici educația nu ajută, când ești crescut să devii angajat e cam greu să te vezi lucrand pentru tine.
M-am uitat, la un moment dat, la sistemul de invatament gimnazial / liceu de prin vestul Europei (asa, fugitiv). Cam peste tot gasesti ore de antreprenoriat, de economie, de diverse din astea.
M-am mutat mai la vest, spre SUA. Am zis sa vad cum arata testele de clasele pentru copiii de 13-15 ani. La matematica (!) erau probleme ce tin de impozite, profit, dobanzi bancare etc – cu procente, cu sume absolute.
La noi?
Câte mere are Ana? 🙂
Indiferent de cate are sau de cate ar avea nevoie, oricum are mult prea multe si trebuie sa le imparta cu ceilalti.
Parca asa zice la manual… S’uite asa se leaga niste trebusoare (sau nu?).
Da, ar putea deschide un aprozar. 🙂
Haideți sa nu mai dăm vina pe altii. Daca vrei, poți. Ok, la noi scartaie si te dai cu capul de multe probleme. Da, unele materii de la scoala sunt inutile, dar daca vrei neaparat sa faci ceva, pui mana si înveți. Aveam o colega la facultate care era extrem de lenesa. Nu venea la cursuri, isi lasa restante si apoi spunea tuturor ca la Arte in Timisoara nu se face scoala. Nu lucra,doar ca nu se putea trezi dimineata..Am intrebat-o de ce are impresia ca nu se face scoala. Mi-a raspuns ca de vina sunt profii ca nu o intreaba nimic. “Da tu de ce nu mergi sa întrebi?” Asa, sa astepti sa ti se dea totul pe tava nu e ok. Nu e scoala generala. Cand mai veneau studenți cu Erasmus erau super impresionați de facultate. Cativa nici nu mai doreau sa plece. Unii au ajuns foarte departe. Si nu au avut nevoie sa fie impinsi de la spate.
Personal, am avut profi foarte faini si s-au implicat total in formarea mea. Daca nu era profu de desen din generala, acum nu aveam firma de design.
E o diferență între Dacă vrei poți și Hai să te ajutăm să vrei, să îți arătăm că poți. 🙂
In articol de calitate ai ce sa intelegi din el, bravo. Sincera mea parere este ca statul nu te ajuta asa mult cat ar trebuii si controalele ar trebuii sa fie anuale la o firma mica,medie…nu saptamanal-lunar…
Dar Ana s-ar putea asocial cu Gigel si patrunde cu merele lor in Auchan, nu? Totul e ca Ana sa nu se mai gandeasca la faptul ca asociindu-se il scoate si pe Gigel din foame…Revenind: e o problema mare de mentalitate. Si da, una din originile ei este si sistemul de invatamant.
Românii nu prea fac asocieri, au rămas cu fantomele CAP-urilor. Uită-te la agricultură, unde micii producători ar avea de câștigat dacă s-ar uni, dar nu o fac.
De ce nu sunt mai mulți antreprenorii în România? E vina școlii https://t.co/0X1MVNvAq0