fbpx

Citeam un articol despre bugetul de familie și mi-a atras atenția fraza asta: Dintotdeauna în cuplu ne-am administrat separat veniturile. Numai cheltuielile comune le administrăm împreună.

Înțeleg că tipa e logodită, deci mai au timp până se decid dacă vor gestiona banii la comun pe viitor, mai ales după ce apar copiii, dar eu nu prea îmi dau seama cum funcționează faza asta, suntem un cuplu, stăm împreună, dar avem banii separați. Voi?

Știu că pe afară se practică asta des, am citit articole despre cupluri cu copii ce în continuare își țin banii separat, dar mi se pare foarte complicat și aiurea să faci asta. Ok, împarți ratele și facturile la 2, când ieșiți în oraș plătiți nemțește, aveți conturi de economii separate, dar când apar copiii ce te faci? Mama plătește pamperșii, tata laptele praf? Mama plătește grădinița particulară, tata cursurile de canto?

Mi se pare aiurea și din punct de vedere al motivației, în ideea în care eu zic că în familie trebuie să ai obiective comune, inclusiv pe plan financiar. Tragem mai tare ca să facem economii, să ne achităm mai repede ratele, să investim în ceva, să deschidem un fond pentru educația copiilor și așa mai departe.

Când fiecare trage pentru el e cam dificil să vezi cum va arăta viitorul împreună, inclusiv pe plan financiar.

Poate că nu văd eu corect lucrurile, dar de când stăm împreună mereu am pus banii la comun, și de acolo am împărțit bugetul după ce are nevoie fiecare.

Au fost perioade când am câștigat eu mai bine pentru că am avut joburi mai bine plătite, au fost perioade când a câștigat Mihaela mai bine pentru că a avut ea joburi mai ok, au fost și perioade când eu sau ea nu am lucrat sau am fost plătiți slab, dar nu ne-am pus niciodată problema la modul ăsta, hai să împărțim cheltuielile la doi și în rest fiecare cu banii lui, ne mai vizităm seara din când în când.

Voi cum procedați în familie, aveți bugetul la comun sau separat? Și dacă e separat, cum funcționează sistemul?

RECOMANDĂ
  • 291
  •  
  •  
  •  
  •   

26 Comentarii

  1. Multumesc ca ai mentionat articolul meu! Eu cu sotul meu ne gestionam banii impreuna, dar, fiindca tot vorbesc cu multi oameni pe tema asta, pot sa îti spun cum am vazut ca fac altii cu bugetul pentru copil si/sau cheltuielile comune. O varianta usoara ar fi ca estimeaza cat sunt aceste cheltuieli, contribuie amandoi intr-un cont si apoi de acolo fac platile la comun. Un cuplu mi-a povestit ca fac asta inclusive cu un pic. Pun in plicul comun cat trebuie pentru categoriile astea de baza, apoi fiecare face ce vrea cu banii lui.

    Pentru mine personal pare complicat, e mai simplu sa fie la comun. Insa daca nevoile partenerilor sunt foarte diferite (de ex. unul tine sa economiseasca, celalalt tine sa cheltuie si nu pot ajunge la numitor comun), cred ca are sens sa aiba bugetez separate.

    • Eu zic că sistemul poate funcționa când ești tânăr și nu ai copii, dar când sunteți 3 sau 4 e foarte complicat și poate afecta liniștea familiei. Și da, contează mult să fie amândoi pe aceeași lungime de undă.

  2. Salut, am in jur de 40-45 de ani, formez, impreuna cu sotia, un cuplu de aproape 20 de ani. Nu avem copii, desi am incercat.
    Avem benii separati, dar nu a fost intotdeauna asa.
    Cand eram tineri si la inceput de drum, am tinut banii impreuna. Dar nu reuseam sa punem nimic deoparte. Tot ce intra se cheltuia si asteptam cu infrigurare ziua de salar.

    Deruland intre 2002 si 2021, cu destule ups and downs….situatia s-a schimbat astfel: de la salarii egale sau chiar eu mai mic, am pornit o mica afacere astfel: nu mai declaram sotiei tot salariul, am stans un mic capital cu care am cumparat primele echipamente si tot ce castigam din afacere…reinnvesteam tot acolo. lucram 2 servicii (ziua bugetar, seara privat la mine la firma, eu patron, eu angajat). Cred ca acesta este momentul in care am inceput sa-i dau sotiei doar salariul si atat. Nu mai sunt sigur.

    Am ajuns in 2021 ca diferenta de venituri intre noi sa fie de cca 10 / 1 in favoarea mea; si avem salarii separate la modul: eu platesc ce tine de cheltuielile externe (intretinere, telef + net, curent, asigurari viata + sanatate, chirie, ce draci or mai fi, sotia plateste pt hrana comuna + sosete / chiloti / bluze pt mine.

    Exceptii: cheltuielile mari (electrocasnice / termopane / vacante (rare si f rare din cauza serviciului meu)) platesc eu. Nu platesc aproape nimic din ce tine de uzul ei personal (exemplu: masina e platita de mine, dar nu vreau sa ii platesc eu schimbul de ulei)

    Uneori, cred ca am / avem nevoie de psiholog, pt ca eu nu pot concepe cum la final de luna sa ramai fara un leu, inteleg ca e un salariu mic 2000-2200 ron net dar sa ai bani sa comanzi 6 perechi de tenisi converse (la reducere, admint) si sa ii arunci dupa cateva luni pt ca s-au decolorat / murdarit la spalat / etc, asta nu o mai inteleg.

    As vrea sa aud si alte opinii, cum se face in alte familii, mai ales acolo unde diferenta de venituri intre soti e mare.
    Cred ca problema ar fi comunicarea si viziuni diferite asupra vietii.

    • Ce ziceam și eu în articol, un astfel de sistem poate funcționa uneori dacă nu sunt implicați și copii, altfel totul o ia razna. Cum îmi comenta cineva pe Facebook, dacă soția (sau soțul) se ocupă mai mult de creșterea și educația copiilor cum contorizezi asta?

      Doi la mână, cred că e foarte important ca viziunile legate de viață, economii, investiții, pensie etc să fie similare, dacă unul e obișnuit să economisească și altul doar să cheltuie nu știu cum se poate găsi o cale de mijloc. De obicei unul dintre parteneri se dă mai mult după celălalt.

      O chestie interesantă pe care am citit-o pe un blog legat de finanțe este găsirea unei căi de mijloc, gen stabilirea unei alocații lunare pentru fiecare. Câștigă fiecare 1000 de euro de exemplu, 50 de euro sunt alocația lunară pe care fiecare îi sparge fără să dea explicații despre ce și cum.

      O altă variantă citită pe alt blog e impărțirea pe procente a venitului lunar, mai ales dacă câștigi bine – 50% bani pentru cheltuielile normale (mâncare, utilități, haine, masină, excursii, restaurante etc), 10& pentru distracții, și 40% pentru investiții, economii etc.

      Probabil cel mai important e să evităm extremele, adică să nu cheltuim prea mult, dar nici să exagerăm la partea cu economiile și investițiile, ca să ne bucurăm și de viață acum.

      Referitor la cheltuieli – familie cu doi copii în clasele primare, fără rate, între 1000-2000 de euro lunar cheltuieli, fără figuri și spart bani aiurea, dar trăit decent.

      • La noi momentan diferenta de salariu e mare, pentru ca eu am pornit pe cont propriu si dureaza ceva pana o sa-mi pun bazele. Insa nu cred ca asta e relevant in cazul nostru, ci cat cheltuie fiecare si mentalitatea pe care o avem in legatura cu banii. Acum multi ani si noi am fost in situatia asta in care eu cheltuiam tot si el tragea sa economisim. Am reusit in perioada aia sa economisim pentru anumite obiective comune. Pe mine doar asta ma motiva atunci. Am economisit un avans consistent pentru un apartament, apoi banii jos pentru o masina. Eram cu banii la comun.

        Când s-a nascut copilul, am intrat intr-o etapa de constientizare/intelegere de sine, pentru ca am inceput sa citesc multa psihologie, am inceput sa tinem o evidenta a cheltuelilor, apoi m-a lovit cat de mult cheltuiam pe chestii netrebuincioase. Haine, de obicei. Am redus acele cheltuieli, in ritmul meu, fara sa fiu presata de nimeni.

        De atunci s-au schimbat tare mult in felul in care vad eu economiile. Acum nu-mi imaginez viata fara economii. Banii pe care ii fac acum ori ii reinvestesc ori ii pastrez sa ii investesc mai tarziu.

        Ce m-a ajutat pe mine in directia asta au fost cartile de psihologie (asa am inteles ca there is more inside me, ca merit sa ma bucur de mine pur si simplu, fara sa cumpar haine) si faptul ca am gasit un blogger de finante personale cu care am rezonat mult (Trent Ham de la SimpleDolar.com).

        Cartile au fost inceputul, apoi a urmat multa terapie , in care am inteles lucruri si am invatat sa ma raportez altfel la mine, sa ma apreciez.

        Chestia e ca lucrurile astea au venit din mine, nu la presiunea sotului. Deci sincer nu prea stiu ce sa îti recomand. De obicei, daca pui presiune, celalalt se retrage.

        Poate ca ar merge sa vorbesti deschis cu partenera despre lucrurile astea. Sa incerci sa o intelegi mai intai tu pe ea, apoi sa ii explici viziunea ta si sa vedeti ce puteti face mai departe.

  3. La noi fiecare are cardul lui la banca lui.
    Nu avem cont comun pt că nu ne-am deranjat niciodată (din comoditate) sa aplicăm pentru unul.
    Locuim împreună de peste 8 ani fără reguli stricte la finanțe – doar pe regula bunului simț. Cu toate că fiecare are contul lui considerăm că banii sunt la comun oricum. Pentru cheltuieli mai însemnate ne consultam înainte. Știm în medie cam pe unde suntem fiecare dar nu stăm să ne dăm raportul pt fiecare cheltuială. Soțul plătește în general chiria și unele utilități iar eu fac cumpărăturile și tot ce mai e nevoie prin casa – dar nu e regulă batuta-n cuie.
    In general cheltuim cam 50- 60% din ce câștigăm lunar, restul se salvează în care cont apucă, in funcție de cheltuielile fiecăruia. E o oarecare libertate în sistemul ăsta, haotic ce-i drept – dar atât timp cât încă reușim să punem deoparte nu ne-am gândit să îl schimbăm. Overall a mers bine până acum așa, vedem de acum că a apărut și bebele dar sunt optimistă.

    • Carduri plus conturi și noi avem separat, deși la aceeași bancă, dar fiecare are acces la contul celuilalt, plimbăm bani dintr-un cont în altul, plus contul de economii, la final de lună eu mă uit pe categoriile de cheltuieli, să văd dacă am exagerat pe undeva. Folosim asta pentru o evidență mai clară. https://budgetbakers.com/

  4. Pare mișto. Mi-ar fi prins bine când nu eram așa leneșă și foloseam aplicații de budgeting. Cred că de Cash base tot de pe la tine auzisem și am folosit-o o bună bucată de vreme. Dar de când cu Revolutul…incarc acolo cât intenționez să cheltui lunar și am deja setate toate categoriile și bugetele alocate. Rămâne așa contul bancar “curat”, doar pt economii și retrageri cash dacă e vreodată nevoie.
    Avem noroc sa câștigăm amândoi salarii apropiate ca valoare și să reușim să punem și ceva deoparte fără foarte mari eforturi – probabil din cauza asta și lenea, relaxarea și delăsarea cu budgetingul. Clar cu un budgeting mai bine ținut sub observație am reuși să salvăm și mai mult, măcar un 5 -10% in plus – și știu ce zic că eu sunt aia mai cheltuitoare în relație.

  5. Si noi am avut banii tinuti separat cat timp am locuit impreuna, dar nu eram casatoriti. Functiona in felul urmator: eu, un mare control freak, am facut plicuri cu toate categoriile de cheltuieli, la care fiecare contribuia cu aceeasi suma: mancare, benzina, vacante, fondul de urgenta etc., plus un plic mai larg, pe care il foloseam pentru iesiri in oras, cumparaturi diverse pentru casa si alte lucruri pentru amandoi. Din ce ramanea, eu economiseam f mult, pentru ca asa eram invatata.

    Din punct de vedere legal, familie inseamna un cuplu casatorit, iar, atata timp cat nu faci contract prenuptial, mi se pare inutil sa imparti banii separat, avand in vedere ca, oricum, totul e comun. Ca atare, acum avem toti banii la comun, am pastrat aceleasi plicuri pana inainte de pandemie [apoi am platit doar cu cardul 🙁 ], iar din banii comuni ne rezervam fiecare cateva sute de lei pentru uz personal, pentru care nu dam socoteala celuilalt.

    Eu nu vad nicio problema in a tine banii separati inainte de casatorie, ci mai mult ma intreb de ce se incadreaza la “bugetul familiei” un cuplu necasatorit.

    • Definiția familiei s-a schimbat mult, știu multe persoane ce stau de mulți ani împreună dar nu sunt căsătorite legal, că nu au vrut să se încurce în formalități. Dar împart totul împreună, inclusiv banii.

      Tare asta cu plicuri pentru fiecare categorie de cheltuieli, și eu sunt control freak, dar nu am mers așa departe, doar notez pe ce cheltuim în categorii mari.

      • Asa este, eu ma referam doar la definita din punct de vedere legal, din Codul Familiei.

        Eu consider ca este ok ca doi parteneri care inca nu s-au casatorit sa-si tina banii separati, cel putin la inceput. Dupa multi ani impreuna si poate si un copil, intr-adevar e mai ciudat si cam dificil.

        Dar, pana la urma, important e sa fie ei multumiti cu modul in care isi gestioneaza banii.

  6. Salut! Suntem împreună de aproape 13 ani. Anul acesta avem nunta. ( dacă se poate face). Încă de la început este fiecare cu banii lui. Cheltuielile comune punem fiecare cum apuca dar încercăm să păstrăm un echilibru de bun simț. Eu platesc de exemplu facturile la curent, gaz, net, cablu; ea plătește la asociație întreținerea pentru mai mereu mă cert cu administratorul și evit. Mâncarea o cumpăr mai mult eu…ea cumpara produsele de curățenie. Dar nu este o regulă. Vacanțele le plătim egal dar fiecare cheltuie banii lui pentru ce vrea pentru el extra(de exemplu haine)
    Salariile să zicem că sunt cam la fel in medie dar eu am perioade când câștig și de 2-3 ori mai mult. Dar și cheltui pe măsură, nu există din păcate buget de economii. Cât am atat cheltui. Ea mereu pune deoparte și are economii dar își ia mereu ce vrea. Dacă i se pare scump și renunță dar văd că își dorește îi iau eu.
    Nu am avut niciodată discuții sau certuri legate de bani. Și este bine. Recunosc faptul că îmi este oarecum frică să punem banii la comun petru că vad multe cupluri în jurul nostru că se ceartă mereu pe tema asta.
    Nu știu ce vom face după nuntă sau copil. Probabil încercăm sa punem la comun și daca apar neînțelegeri revenim și platim egal. Pana acum este bine

    • Important e să stabiliți niște valori comune, să vă stabiliți niște reguli, zic eu. De exemplu nici noi nu puneam nimic deoparte până să vină copiii, abia când au venit mi-am dat seama că suntem complet descoperiți și nu e ok.

  7. Suntem căsătoriți de aproape 30 de ani.
    Avem copii mari născuți din primii ani de căsătorie.
    Avem bugete separate și fiecare am contribuit cu cât am putut și a fost cazul pentru copii fără a avea pretenția de a contribui egal.
    Fiecare când a avut un buget ”excedentar” l-a dus pe celălalt în concediu fără ca să fie notat undeva care a cheltuit mai mult.
    Când unul rămâne fără bani primește imediat o finanțare, uneori nerambursabilă din parte celuilalt.
    Treaba merge bine și nu au fost certuri de la bani.
    Cred că, căsătoria noastră se bazează mai mult pe altruism.

    • Probabil de asta funcționează, în majoritatea cuplurilor certurile încep de la bani (mai ales lipsa lor).

  8. Am citit si eu articolul in cauza. Cred ca tipul acesta de administrare a veniturilor si cheltuielilor este oarecum atipic pentru societatea romaneasca dar nu vad nimic gresit.
    Persoana mentiona ca administreaza cheltuielile impreuna si seteaza impreuna obiectivele de cuplu ori asta e partea cea mai frumoasa, ambii sunt implicati in egala masura la partea de responsabilitati.
    Avand fiecare cariere diferite, probabil nivelul salariilor diferite e normal ca fiecare sa se bucure de venitul sau, il merita din plin.
    Cred ca sistemul nu ar functiona atunci cand ambii ar avea venituri mici raportat la cheltuieli. Aici unindu-si veniturile pot face fata mai bine provocarilor financiare.
    Daca ar sa spunem ca o familie face toate tranzactiile(incasari si plati) dintr-un cont numit A, iar in alta caz el ar avea contul D iar ea contul E, ce relavanta ar avea daca tranzactiile se fac din conturi diferite.Cum subliniam mai sus , nu e mai important ca sunt responsabili in egala masura?

    • Ba da, eu doar ziceam că mi se pare mai complicat să gestionezi finanțele separat, mai ales când apar și copiii.

  9. Eu inteleg cum functioneaza: ori cum spui tu, ori impart inclusiv toate cheltuielile legate de copii la 2, dar mi se pare ca deja nu mai suna a familie.
    O chestie foarte aiurea pe care am citit-o pe un blog e ca unul din parteneri se duce la cumparaturi si apoi vine la celalalt cu bonul sa ii dea jumatate…

    • Dacă era cu trimitere la mine nu am zis că dețin adevărul absolut, ci că sistemul cu pus banii la comun funcționează pentru noi. Da, ar fi chiar aiurea să stau la masa din bucătărie, să mă uit pe bon, să trec cheltuielile pe categorii…

      • Nu, nu era cu trimitere la tine, nu prea imi dau seama ce am spus de ai crede asta. Daca am inteles bine, acelasi sistem il avem si noi.
        Iti dadeam dreptate, ca e aiurea sa fie banii separati in familie.

  10. Pingback: Banii tăi sau banii voștri? - Mihai Vasilescu

  11. Banii la comun, dar poate fi si cum zice Mihai, daca ai trecut prin cateva relatii esti mai precaut cu impartit totul.

Lasă un comentariu