fbpx
Categorie

Diverse

Categorie

În ceilalți ani, când se apropia Crăciunul, eram asaltați de tot felul de campanii de ajutorare. Să ajutăm copiii, bătrânii, pe cei singuri, să donăm o masă caldă, ghete și șosete, să facem ceva, orice companie sau ONG se activa mai mult în perioada sărbătorilor. Nu zic că e un lucru rău, din contră.

Doar că anul ăsta parcă sunt mai puține mesaje de genul ăsta online, parcă văd mai puține campanii. Și sunt 2 variante, ori am devenit mai egoiști, ori mulți au realizat că nu trebuie să se laude cu orice faptă bună pe care o fac, e suficient să o facă pentru ei.

Că ar trebui să fim buni tot timpul anului, iar de Crăciun să fim și mai buni, se știe.

Oh, mașina, acest simbol al statutului social la români…

Noi din fericire stăm aproape de școala fetelor, așa că dimineața, în 8 din 10 cazuri le duc pe jos spre școală, prefer să fac 15 minute mergând decât 15 minute stând la coadă în trafic.

Totuși, când mergem pe jos mă uit la mașinile din trafic, ca să văd cam cât de bine o ducem ca nație. Judecând după ce văd pe stradă, o treime dintre români se descurcă ok, au mașini în jur de 10-20K euro, o treime se descurcă foarte bine, au mașini peste 20-30K euro, și o treime sunt așa și așa, cu mașini sub 10K euro, unde intru și eu. Dacă parcul auto ar fi un indicator pe bune, aș tinde să cred că am depășit vestul Europei la bunăstare.

Totuși, cam câți bani ar trebui să plătim pe o mașină?

Când scriu articolul ăsta, postarea de mai jos despre cât de mult și-a iubit Ceaușescu țara și ce patriot era el are peste 18.000 de like-uri și 19.000 de share-uri pe Facebook. Sunt aproape 6000 de comentarii, și 90% dintre ele îi dau dreptate autorului, cum că da, Ceaușescu a fost băiat bun, ne-a ținut în foame, frig și întuneric doar pentru că ne iubea.

Aș zice că e vorba de sindromul Stockholm, încă sunt mulți care simpatizează cu cel care ne-a răpit libertatea mai bine de 22 de ani. Totuși, e mai mult de atât.

O parte dintre cei care cred astfel de aberații despre Ceaușescu nici măcar nu erau născuți pe vremea comunismului, și sunt manipulați de partidele și organizațiile extremiste să creadă că înainte era mai bine, că românii au fost un popor măreț, dar mereu alții au complotat ca noi să nu o ducem bine.

O altă parte, cei care au apucat comunismul și sunt nostalgici după el, sunt cei care au dus-o mai bine pe vremea aceea, nu pentru că erau ei mai deștepți, ci pentru că au servit sistemul.

O a treia parte sunt cei plătiți să propage astfel de mesaje, evident.

Ce putem face? Să citim, să ne informăm, să le spunem copiilor despre comunism, să învățăm istoria reală, să știm cât de groaznic a fost comunismul pentru români, cum ne-a tras înapoi cu 50 de ani. Mă întreba într-o zi Diana de ce trebuie să învățăm istorie. Fix din cauza asta, ca să nu uităm greșelile trecutului, și să avem grijă să nu se mai repete.

Prin 2006 sau 2007, când am văzut Idiocracy, am râs un pic, mă gândeam că e o satiră foarte forțată despre societatea americană și cam atât. Totuși, anii au trecut și am senzația că noi, ca specie, devenim mult prea comozi, naivi, ușor de prostit și manevrat, în loc să evoluăm. Și asta nu se aplică doar la americani, ce vedem în filmul ăla e tot mai apropiat de realitatea din jur.

Sigur, copiii noștri sunt cei mai buni, îi ducem la cele mai bune școli, învață 5 limbi străine și fac teorema lui Gauss încă de la grădiniță, dar v-ați uitat un pic în jur, să vedeți care este nivelul conversației din societate, pe ce subiecte se aprind oamenii pe internet, ce conducători avem, și cum prestatorii de servicii trebuie să comunice cât mai simplu, pentru că oamenii obișnuiți nu se mai descurcă cu cele mai banale chestii?

Dacă tot văd share-uri despre cum ar trebui să nu ne mai certăm între noi de la vaccinuri și să ne deschidem casele ca să ne primim prietenii, indiferent de opinia și vaccinarea sau nevacccinarea lor, zic și eu o idee, hai, două.

Ne-am vaccinat deoarece credem în știință, în medicină, deoarece anul trecut toți se îmbolnăveau în jurul nostru, prieteni, familie, colegi, unii chiar grav, știu și oameni care au murit, iar noi aveam noroc și scăpam mereu. Și nu cred că norocul ține mereu, prefer un vaccin.

Eu mă întâlnesc cu oricine, nu discriminez, nu judec, casa mea e mereu deschisă prietenilor, nu mă cred superior dacă m-am vaccinat, masca e tot acolo. Nu mai încerc să conving pe nimeni, cine conta pentru mine s-a vaccinat, zic doar ce știm acum din spitale, studii și statistici.

Prin 2020 aveam în plan o investiție imobiliară, doar că mi se părea că prețurile sunt prea umflate, ar trebui să mai coboare un pic, mai ales că randamentele scăzuseră, nu mai închiria nimeni nimic pe pandemie.

Între timp au crescut prețurile materialelor de construcții cu 30%, și imobiliarele din zonele bune cam tot cu atât. Dacă mai e rentabil sau nu domeniul, dacă suntem într-o bulă sau nu e altă discuție, ideea e că timpul a lucrat împotriva mea, de frica să nu pierd atunci e posibil să fi pierdut mai mult. M-am reorientat spre bursă, peste vreo 2 ani vom vedea dacă am greșit sau am avut instinctul bun.

Situația e gravă, dar nu putem să scriem zilnic despre faptul că vaccinurile ne pot salva viața, nu-i așa? A trecut mai bine de un an și jumătate de pandemie, vacinurile sunt la liber de 7 luni în țară, am ajuns la convingerea că cine NU a vrut să se vaccineze până acum nu se va vaccina decât atunci când simte cum îi trece glonțul pe lângă ureche.

Da, Gates și oculta vor să ne cipeze, am putea să ne tratăm cu păducel sau miere cu lămâie, dar când vezi un coleg, un client sau pe cineva drag cum se zbate să respire parcă te iau niște frisoane pe șira spinării și bagi un vaccin, cu 5G cu tot. Deja încep să văd și astfel de cazuri în jur, vaccinați de frică.

Nu doresc nimănui să ajungă în situația asta, dar se pare că la noi e ultima soluție, nu poți fi indiferent când simți pandemia în cercul tău. Când vezi numerele la ziar e ceva distant, când lovește lângă tine nu mai poți fi rece.