Vremurile bune de dinainte de pandemie

În 2020 am văzut o mulțime de evenimente și afaceri care s-au reinventat și adaptat, că tot citeam despre ediția online a Webstock ce va avea loc în toamnă. Cred că anul ăsta e fix despre asta, reinventare și adaptare și supraviețuire. Personală, de business, cum vreți voi.

Văd oameni care încă tânjesc după vremurile bune și speră să revenim cât mai repede la normal, și oameni care s-au repliat, adaptat și încearcă să facă tot ce pot pentru ei, afacerile și comunitățile din jurul lor, în lumea asta nouă. Și asta e cea mai bună opțiune acum, în loc să așteptăm miracole să facem tot ce putem ca să ne fie bine nouă și celor din jur, în circumstanțele date.  Voi cum procedați? Citește tot →

Dacă mi-ai fi spus în 2019 că…

  • Ne vom certa de la o simplă mască. Și dacă o porți, și dacă nu o porți.
  • Vom face un singur plin la mașină, în 3 luni de zile.
  • 1 milion de români din români se vor întoarce în țară, în doar cîteva săptămâni.
  • Nu ne vom îmbrățișa părinții și bunicii cu lunile, și nu pentru că suntem prea ocupați cu viața noastră, ci pentru a îi proteja.
  • Companiile aeronautice, agențiile de turism și lanțurile hoteliere vor fi aproape de faliment, dar prețul acțiunilor va exploda pentru o banală aplicație de grup videochat (ZOOM).
  • Vom fi recunoscători că încă mai avem un job, bun sau prost, cum o fi.
  • Ne vom bucura mai mult ca niciodată să stăm la terasă cu un prieten, față în față, la o bere. Chiar și la 2 metri distanță.
  • Ni se va părea ceva super tare să putem ieși din oraș în weekend, chiar și pentru o banală plimbare în pădurea de lângă.
  • Vom ajunge să ne încurajăm copiii să socializeze mai mult cu prietenii și colegii pe internet, prin apeluri video și mesagerie, că sunt mai în siguranță așa.
  • Va exploda consumul de săpun, dezinfectant antibacterian, măști de protecție, iar românii vor deveni și ei mai germofobi.
  • Cel mai așteptat eveniment al anului nu va mai fi concediul din vară, ci găsirea unui vaccin eficient, pentru o boală infecțioasă ce a răvășit toată planeta.

Nu te-aș fi crezut, aș fi spus că ești nebun. Dar viața bate filmul, mereu. Voi ce nu ați fi crezut cu un an în urmă, dar e normal acum?

Mai puțin consumerism, mai multă viață simplă?

În fiecare perioadă de criză apar schimbări în societate, mulți oameni au tot felul de epifanii, dar nu pentru că descoperă divinitatea, ci pentru că realizează că alergau după trenul greșit și apreciau chestii consumeriste ce nu le aduceau satisfacție în viață.

Coronavirus nu face excepție, și acum mulți au început să realizeze că vor vieți mai simple, că nu au nevoie de așa de multe lucruri în viața lor, că sunt importante și familia, relaxarea, pasiunile. Unii vor să se mute la casă, la țară, alții renunță la gadgeturile inutile din viața lor, alții sunt mai atenți cu banii, alții încep să cumpere de la producătorii locali. Philip Kotler îi zice post-consumerism. Citește tot →

E foame de bani și în muzică

Apropo de ce scria Alex despre manelizarea muzicii românești și Dorin care constata că e de fapt o adaptare la trendurile momentului, adevărul e că Youtube-ul s-a umplut de featuring-uri între cântăreții de manele și artiștii cunoscuți de la noi. De ce acum? E simplu, foamea e tot mai mare, chiar și banii din Youtube, care înainte erau la categoria mărunțiș, contează. Și cred că vom vedea tot mai multe colaborări de genul ăsta. Citește tot →

80.000 de euro pe an sunt suficienți pentru o viață fericită, oriunde

Apropo de câți bani sunt destui pentru a fi fericit în viață, mi-am amintit că au fost ceva studii făcute de cercetători pe tema asta.

Prin 2010 era un studiu făcut doar pe americani, care spunea că după ce câștigăm mai mult de 65.000 euro pe an gradul de satisfacție nu mai crește proporțional cu creșterea veniturilor, adică te bucuri, dar nu așa de mult.

Al doilea studiu e mai recent, din 2018. Cercetătorii au analizat datele de la 1,7 milioane de oameni din 164 de țări și au comparat câștigurile anuale cu gradul de satisfacție. Îți trebuie minim 50.000 de euro pe an ca să trăiești ok, fără griji, și minim 80.000 de euro pe an ca să fii împlinit în viață, indiferent de locul unde ai trăi. Cum comentați? Citește tot →