În 2023 un român are nevoie de 3.807 de lei pe lună pentru un trai decent. Valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent pentru o familie de doi adulți și doi copii este de 9.978 lei pe lună, față de 8.659 lei în septembrie 2022, în creștere cu 15.2%.
Asta zic datele, plecând de la indicii de prețuri comunicați de Institutul Național de Statistică pentru luna septembrie 2023.
O știre care a trecut neobservată zilele trecute este despre inflația din România în septembrie 2023, care ar fi coborât la la 8,8%, de la 9,4% în august. Desigur, vorbim de ce este raportat de Institutul Naţional de Statistică, nu de ce și cum simțim noi în buzunarele proprii când plătim.
La nivelul Uniunii Europene situația pare a fi și mai roză, inflația anuală ar trebui să fie 4,3% în septembrie, de la 5,2% în august.
Dar Marius, prețurile au crescut mult mai mult în ultimul an față de cât zic ăștia.
Adevărul e că depinde mult de ce consumăm în familie, de exemplu dacă zburai mult cu avionul sau consumai mult alcool și țigări inflația te-a afectat mult mai mult anul ăsta decât pe cei care merg cu bicicleta peste tot și consumă doar apă plată cu lămâie.
Citeam la Radu articolul despre Israel, unde e stare de război, și mi-am dat seama că probabil suntem iar în stare de șoc, cum a fost și atunci când Rusia a atacat Ucraina.
Evident, unii vor zice că nu ne afectează pe noi Orientul, dar să nu uităm că trăim într-o lume conectată, unde toate au legătură.
Putin încearcă să destabilizeze Occidentul și să influențeze alegerile politice din diverse țări pentru ca Ucraina să nu mai fie ajutată, Orientul Mijlociu e pe cale să explodeze și el, dacă nu a explodat deja, chinezii își încordează tot mai mult mușchii în direcția Taiwanului, americanii se ceartă între ei pe cine să mai ajute și dacă să mai ajute, și dacă e să ne uităm un pic la ultimele decade s-ar putea să descoperim că noi am avut noroc, am prins totuși 20-30 de ani destui de liniștiți după căderea comunismului, când prin Vest discuțiile despre pacea mondială chiar păreau că vor deveni realitate, lumea era mai mult interesată de globalizare, creștere economică, nu goana după pământul și resursele țării vecine.
Dacă tot începe școala și toată lumea e plină de entuziasm pe tema asta, hai să vă ridic la fileu și o discuție despre lucrurile pe care le învățăm în școală și lucrurile pe care AR TREBUI să le învățăm.
Pe afară se discută mult despre asta, ideea e că după ce trecem de lucrurile de bază foarte utile, cum ar fi scrisul, cititul, adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri, materiile învățate în școală insistă foarte mult pe latura teoretică, dar mai puțin pe latura practică, și sunt multe lucruri de care avem nevoie în viață pe care școala ar putea să le predea.
De ce plătim taxe, cum funcționează statul, cum să gestionăm banii, cum să reparăm lucruri simple prin casă, cum să ne apărăm, cum să ne purtăm în societate, cum să depășim teama de a vorbi în public, cum să mâncăm sănătos, cum să ne gestionăm ziua astfel încât să nu o luăm razna de la stres, din astea.
Sigur, veți zice că asta nu e treaba școlii, ci a părinților, a familiei, dar dacă ne uităm în jur s-ar putea să descoperim că mulți părinți au mașini mai scumpe decât casa în care stau, deci sunt praf la noțiuni de finanțe personale, se poartă ca niște oameni primitivi în societate, nu știu să schimbe o priză și sunt supraponderali sau burnout, deci copiii nu prea au ce să învețe de la ei, iar dacă învață, învață fix părțile negative.
Dacă e să credem studiile, la nivel global peste o treime din alimentele de consum perisabile sunt aruncate sau se strică deoarece nu sunt consumate în termen util. De obicei se spune că vina este mai ales a frigiderului, care ne permite să cumpărăm mai mult decât trebuie, mai mult decât avem nevoie, iar după aceea aruncăm multe din alimente, deoarece au expirat.
Mai aproape de casă, în Europa, Eurostat estimează că aproximativ 10% din alimente sunt aruncate, în 2020 de exemplu s-au aruncat 127 de kilograme de mâncare pe locuitor, ș55% – adică 70 kg fiind risipa alimentară de acasă. Și aici se spune că mare parte din risipă pleacă tot de la frigider, cumpărăm prea multe alimente și semipreparate pe care nu le consumăm în timp util, sau le aruncăm când încă sunt bune.
Pentru a reduce risipa alimentară sunt o mulțime de sfaturi pe net, de la mers la cumpărături cu lista de alimente stabilită pentru săptămâna care urmează și reducerea cantităților cumpărate, până la făcut constant curățenie în frigider pentru a știi ce alimente expiră în curând, organizarea frigiderului pe secțiuni și folosirea de etichete pentru resturile de mâncare preparată, ce poate fi consumată în 3-4 zile maxim, dacă o ții în frigider.
Noi am testat tot felul de variante pentru reducerea risipei alimentare, în primul rând pentru că nu îmi place să arunc bani la gunoi, la propriu.
Ce am văzut că funcționează:
Avem orientări de stânga sau de dreapta? Suntem liberali sau socialiști? În România partidele oricum nu au nici o treabă cu ideologia declarată, am văzut mai multe măsuri de dreapta luate de PSD și mai multe măsuri de stânga luate de PNL, în goana după voturi și innteresele proprii, deci ignorați ce scrie în statutul partidelor, urmăriți ce fac efectiv reprezentanții lor când adoptă legi. Totuși, hai să vorbim un pic de oameni și ce convingeri avem noi în viață, și de ce le avem.
Teoria ne spune că mulți dintre tineri sunt socialiști la început pentru că nu înțeleg cum funcționează capitalismul, dar pe măsură ce încep să avanseze în carieră sau să își deschidă propriile firme devin fani ai capitalismului, se consideră liberali, deoarece văd că muncind te poți ridica, poți să îți crești nivelul de trai, deci e normal să ții cu liberalii, statul să nu se bage prea mult, să nu taxeze prea mult, ci să ajute firmele să crească.
După 45-50 de ani mulți își schimbă din nou convingerile și devin iar fani ai socialismului, mai ales dacă nu prea au avut noroc în viață și se uită cu invidie la vecinul Gigel care are trei mașini, în timp ce ei sunt îngropați în rate. Vorba aia, dacă ți-a mers rău în viață parcă ți-ai dori ca statul să taxeze mai mult companiile cele rele care fac profituri de miliarde, și să îți dea și ție pensie mai mare, un sistem de sănătate mai bun, tichete de vacanță, ajutoare sociale, din astea.
Și niște definiții preluate și adaptate un pic, ca să fie cât mai ușor de înțeles:
socialism – concepție social-politică cu privire la construirea unei societăţi bazate pe egalitate şi dreptate socială, lipsită de exploatare.
liberalism – doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc.
capitalism – un sistem economic care implică proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, distribuției mărfurilor și structurii generale a întreprinderilor. Motivul de profit, prin succes, este un factor-cheie într-o societate capitalistă în care milioane de întreprinderi trebuie să concureze împotriva unii pentru a supraviețui.
libertarianism – ăsta e un curent mai nou – liberalism politic și economic integral, care presupune maximizarea dreptului individului și minimizarea rolului statului. În materie de economie, libertarienii doresc intervenții cât mai reduse din partea statului; un exemplu ar fi eliminarea finanțării asigurărilor sociale prin impozite. Unii sustin ca orice formă de impozitare este, prin definiție, o preluare coercitivă a bunurilor altora și, prin urmare, constituie o agresiune și nu ar trebui normativ să existe.
În realitate, majoritatea țărilor din Europa au sisteme mixte, cu unele mai aproape de capitalism și altele mai aproape de socialism. Socialismul nu are neapărat legătură cu comunismul, deși comunismul ca ideologie folosește multe elemente socialiste. Uitați-vă la China, care de fapt nu mai e comunism pur sânge, acolo avem un comunism cu tendințe capitaliste, zic eu, adaptat secolului în care trăim.
De exemplu Franța e percepută ca fiind o țară foarte socialistă, sindicatele acolo au putere mare de negociere și oamenii își cer frecvent drepturile, inclusiv în stradă, nu degeaba vedem mereu proteste la ei. Nu mai zic de țările nordice, unde firmele sunt taxate mult, idem cei cu salarii mari, dar oamenii au un nivel de trai mult mai bun, pentru că statul ia mult, dar și oferă multe servicii de calitate.
Americanii în schimb s-au dus mult pe ideea de capitalism sălbatic, exploatarea maximă a individului, de aceea acolo tinerii, Generația Z, resping puternic capitalismul și sunt fani ai socialismului. 70% dintre millenials ar vota cu socialiștii, iar 50% dintre millennials și 51% din Generația Z cred că e rău capitalismul. Și prin UK lucrurile stau cam la fel, poate ați auzit de Eat the Rich.
Nu a ajutat nici recesiunea din 2008 când vine vorba de percepția asupra capitalismului – oamenii au văzut că băncile au fost salvate de stat, iar persoanele obișnuite sunt cele care au suferit cel mai mult.
În România teoretic avem o țară capitalistă, cu multe accente socialiste și sechele comuniste de care încă ne chinuim să scăpăm. Nu zic că accentele socialiste sunt un lucru rău, problema e că nu sunt aplicate cum trebuie. Degeaba ni se spune că plătim asigurări de sănătate, dacă nu ne putem face analizele fix când suntem bolnavi și avem nevoie de ele, sau încă ni se cere șpagă la operații. Degeaba plătim rovinietă, dacă drumurile sunt proaste. Degeaba plătim impozite, dacă trebuie să ne ducem copiii la meditații și școli private pentru că sistemul de educație e praf.
Feelingul meu este că România este o țară care nu te lasă să mori, dacă ai nevoie de serviciile publice, dar nici nu te ajută să trăiești prea bine, de asta ai nevoie și de asigurare privată de sănătate, medicații sau școli private, mașină cu 5 stele NCAP ca să nu mori cu zile pe drumurile patriei și așa mai departe. Da, taxele nu sunt cele mai mari din Europa, dar oare primim înapoi suficient pentru cât suntem taxați, sau jumătate din bani se fură, și de fapt problema e la stat, care nu e un manager competent al banilor noștri?
Nu știu care e varianta ideală de sistem socio-economic.
Cu siguranță nici prea mult socialism nu e bun, deoarece descurajează investițiile și investitorii, care știm că fac economia să se miște și aduc bani atât pentru ei cât și la buget, de unde vin toate beneficiile comune pe care le avem într-o țară, dar nici prea mult capitalism nu e bun, dacă ajungem la exploatarea oamenilor, salarii care nu ajung nici pentru a plăti chiria și utilitățile și folosirea stupidă a tuturor resurselor planetei, în goana după profit.
Să fie libertarianismul soluția magică? Nu cred, dar cu siguranță e nevoie de un echilibru.
Voi pe unde vă vedeți, fani socialism sau liberalism?
Am prins o discuție interesantă pe Twitter, un englez se mira un pic de cultura americană în ceea ce privește consumul de alcool – până la 21 de ani ei nu au voie deloc să consume deloc din punct de vedere legal, între 20 și 30 imaginea stereotip e de tineri care beau la greu, mai ales la petreceri, și e considerat un lucru normal, iar după 30 de ani societatea se așteaptă să bei foarte puțin, doar la evenimente sociale, eventual beri light, băuturi fine, nu vodca.
Ce i se spunea în comentarii, și ceea ce cred și eu, este că americanii știu ceva la faza asta. Consumul de alcool îți poate afecta creșterea, de aia e interzis când ești adolescent. Când ești tânăr în continuare alcoolul e toxic, dar organismul e puternic, face față și își revine mai ușor. După 30-40 de ani deja rezistența începe să scadă.
Știți și voi, dacă ați băut, pe la 20 și ceva petreceai o noapte întreagă, dormeai 3 ore și după aceea mergeai fresh la muncă sau o luai de la capăt cu petrecutul. După 40 de ani treaba asta nu mai ține, dacă faci o noapte albă și adaugi alcool ai nevoie de 3 zile ca să îți revii, ajutat de medicamente. Dacă mai ai și copiii plăcerea e maximă.