fbpx
Categorie

Personal

Categorie

Eu am o problemă cu o mică parte din afirmația asta, că ar fi toxic să te compari cu alții care au mai mult decât tine, deci e mai bine ne comparăm cu cei care au mai puțin.

Da, e chiar recomandat să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem, să vedem lucrurile bune din viața noastră, să apreciem că avem familia sănătoasă, că avem joburi, unde locui, mâncare bună pe masă și prieteni care țin la noi. Invidia nu funcționează niciodată ca motivator pe termen lung pentru a realiza ceva în viață, zic eu.

În același timp, există pericolul să dăm în extrema cealaltă. Dacă ajungem să ne comparăm doar cu cei care o duc mai rău ca noi, s-ar putea să rămânem mediocri, să nu mai evoluăm, deoarece folosim asta ca o scuză pentru a nu trage de noi ca să ne dezvoltăm.

Soluția e simplă, să nu ne comparăm cu ceilalți, ci cu noi. Unde eram acum un an, unde suntem acum, unde vrem să fim peste 1, 5, 10 ani?

O chestie faină pe care am învățat-o, pentru a învinge procrastinarea, este că în zilele când nu ai chef de nimic nu trebuie să te apuci la prima oră de proiectele grele, de chestiile complexe care îți iau ore întregi, ci trebuie să începi cu ceva mic, o sarcină simplă de rezolvat în 3-4 minute, ca să îți intri în mână și să simți că ai început de undeva, că ai făcut ceva util. După aceea treci la ceva un pic mai greu, și tot așa, până când te-ai încălzit ca să ataci sarcinile cu adevărat importante. Ideal e să îți intri în ritm înainte de prânz, eu mereu am senzația că dimineața sunt cel mai productiv.

Pare simplu, dar adevărul e că mulți dintre noi frecăm menta 3-4 ore la muncă sau la firmă doar pentru că ceea ce avem de făcut e greu, complicat, și preferăm să amânăm momentul făcând orice altceva, până când chiar nu mai avem de ales.

La articolul despre schimbările pe care un copil le aduce în viața părinților mi-am luat ceva șuturi pe grupurile de parenting, cum că aș fi eu arogant sau cu frustrări, și aș deforma realitatea, de ce vin și le stric cheful potențialilor părinți zicând și despre greutățile prin care vor trece.

Asta e, unii vor să viseze frumos, să creadă că totul e ca în reclame, dar realitatea tot acolo rămâne. Am primit și aprecieri, mai ales în privat, iar ideea care se repeta e asta: cuplurile simt presiunea să afișeze în public o imagine atent îngrijită – familia perfectă cu casa perfectă, copiii perfecți și viața perfectă. Adevărul este că viața noastră reală nu e la fel de faină ca cea de pe Facebook , și dacă acceptăm asta noi vom fi mai fericiți.

Se vede că a fost pandemie și oamenii au stat mult închiși în casă, văd o mulțime de anunțuri online și offline despre cupluri ce urmează să aibă un copil, unii deja au copilul, și elementul comun la majoritatea este că sunt persoane între 35 și 40 de ani. Ce pot să zic, după câteva luni închiși în casă probabil ni se mai schimbă prioritățile, că oricum nu poți să călătorești sau să petreci prea mult, te gândești că poate vrei să lași ceva și în urma ta.

Ce îmi place mie cel mai mult este naivitatea cuplurilor ce au primul copil la 40 de ani, se comportă de parcă ar fi adolescenți. Tot zic că nu se va schimba nimic, că vor continua să călătorească la fel de mult, că vor lua copilul cu ei la petreceri, că își vor păstra obiceiurile și prietenii, din astea. Râd un pic, dar știți cum se zice, ne vedem peste 4 ani.

Când am terminat eu facultatea marketingul online era despre bannere și inovația însemna The Million Dollar Homepage. Între timp vorbim despre social media marketing, retargeting, cookies, GDPR, influenceri, privacy și alte nebunii, dacă rămâneam cu ce știam atunci probabil lipeam plicuri pentru direct marketing printr-un depozit prăfuit. Când am început să învăț despre finanțe personale Kiyosaki rula fin și toți ziceau că e ok să fii bazat doar pe imobiliare, între timp bursa a urcat…