Ieri, în timp ce mai acordam unei aplicații AI acces la emailurile mele, mă gândeam fix la ironia asta.
Milenialii au purtat războaie împotriva cookie-urilor din browser și a ad tracking-ului, ne-am luptat pentru a nu mai fi urmăriți pe internet. Și acum dăm noi acces la tot. Mă rog, unii dintre noi.
Vă amintiți nebunia de acum câțiva ani? Fiecare site ne cerea să acceptăm cookies. Trebuia să selectezi manual doar cookies necesare, că altfel te urmărea Google Ads sau Meta să îți arate perechea aia de adidași pe care ai căutat-o din greșeală cu 6 luni în urmă. Ne enervam. Simțeam că ne calcă intimitatea în picioare. Îi dădeam cu GDPR-ul peste tot. Am fost generația care a luptat pentru dreptul de a nu fi urmăriți de o reclamă la șosete. Și am câștigat, sau ceva de genul, acum avem 3 pop-up-uri de închis pe fiecare site.
Derulăm până în 2026
Azi, aceiași oameni (inclusiv eu) sunt dispuși să facă ceva mult mai grav decât să accepte un amărât de cookie: îi dăm AI-ului acces complet.
1 din 2 tineri îi oferă unui agent AI acces la desktop, pentru ca acesta să înțeleagă contextul în care lucrează. Majoritatea tinerilor permit AI-ului să le citească toate fișierele, de la documente de lucru la acte oficiale scanate, pentru a fi mai organizați. Din ce în ce mai mulți permit AI-ului accesul la datele lor bancare, pentru a face bugete automate, a investi sau a plăti facturi.
De ce? Ca ofrandă pe altarul productivității. Ne-am speriat atât de tare că AI-ul ne va lua jobul sau că nu vom ține pasul cu viteza la care se mișcă lucrurile, încât am uitat complet de fricile de ieri.
Advertising-ul funcționează mai bine când nu arată ca advertising. În mod similar, AI-ul este adoptat mai repede când nu arată a „colectare de date”, ci a „aplicații pentru creșterea productivității”.
Advertising-ul clasic te urmărea ca să-ți vândă. AI-ul te urmărește ca să-ți facă chestii. Când utilitatea este atât de evidentă, când câștigi o oră pe zi pentru că AI-ul îți sortează, răspunde și organizează pentru tine, ești dispus să uiți că AI-ul are acces exclusiv la viața ta intimă, la chestii pe care poate nu ne le știu nici prietenii, familia sau soția.
Părerea mea? Am trecut de la „Don’t track me” la „Hold my hand and my bank account”.
Voi unde trageți linia? Ce informație e prea personală pentru a o oferi unui agent AI?
Titlurile de azi sună cam așa: Zuckerberg a pierdut pariul de 80 de miliarde! Horizon Worlds se închide! Dacă te uiți pe Reddit sau prin comentariile de pe social media, ai impresia că Meta va da faliment în curând. Dar, ca de obicei în tech, realitatea e mult mai plictisitoare.
Da, Horizon Worlds — încercarea Meta de a lansa o platformă VR pentru publicul larg — se închide pe 15 iunie. Da, n-a prins la public, de fapt a fost un eșec maxim, erau câteva sute de jucători acolo. Să nu mă laud, dar am prezis din 2022 că Metaverse va eșua.
Unde s-au dus, de fapt, banii?
Cifra de 80 de miliarde de dolari reprezintă bugetul total al diviziei Reality Labs din 2020 până azi. Horizon Worlds a fost doar o fracție infimă din această sumă. Grosul banilor s-a dus în zone mult mai „hardcore”:
Cercetare și Dezvoltare (R&D): Cea mai mare parte a bugetului a finanțat dezvoltarea hardware-ului pentru căștile VR și, mai ales, pentru ochelarii AR (Realitate augmentată). Vorbim de optică, senzori, baterii și miniaturizare.
Achiziții de studiouri: Meta a cumpărat pe bandă rulantă studiouri de jocuri VR pentru a construi un ecosistem, nu doar o singură aplicație de chat.
Infrastructură: Construirea fundației pentru ceea ce Meta speră să fie următoarea platformă de computere după smartphone.
Pariul nu s-a terminat. Horizon Worlds a fost un experiment software care a eșuat, dar infrastructura hardware rămâne.
Zuckerberg nu a renunțat la viziune, dar a realizat (greu și scump de tot) că piața nu vrea „o lume virtuală” în care să plutească sub formă de avatar, ci vrea utilitate. De aceea vedem acum acest pivot masiv către AI și Smart Glasses, care au potențialul de a aduce bani.
Ochelarii care îți traduc în timp real sau care îți dau informații despre ce vezi sunt mult mai aproape de ce are nevoie un om normal decât o întâlnire virtuală într-o cameră digitală.
Ochelarii Ray-Ban Meta mi se par chiar interesanți, deși mai e de lucru la interfață și durata de viață a bateriei.
În 2025, Meta a raportat încasări de 201 miliarde de dolari. Este o sumă imensă, care arată că mașinăria de făcut bani din reclame (Facebook, Instagram, WhatsApp) funcționează mai bine ca niciodată, chiar dacă noi ne plângem de experiența de utilizare.
În același timp, Meta a „pierdut” 80 de miliarde de dolari pe divizia de Metaverse, din 2020 încoace.
Să nu le plângem de milă, cred că se vor descurca în continuare, mai au miliarde de pierdut.
Am fost un pic surprins când am descoperit cât de mulți adolescenți nu au habar de noțiunile de bază ale securității digitale. Apoi m-am gândit mai bine și mi-am dat seama că nu ar trebui să fiu surprins deloc — e de așteptat, de fapt.
Părinții lor nu știu să le explice, pentru că nici ei nu au fost învățați. Profesorii nu le predau, pentru că ora de TIC se termină undeva la Excel și PowerPoint în cel mai bun caz, și nu mai ajunge la „cum să nu-ți fie furat contul de Discord”. Și atunci ne bazăm, ca societate, pe ideea vagă că tinerii vor absorbi cumva aceste informații din aer, că vor „învăța ei singuri”, că sunt nativi digital și se descurcă.
Se descurcă până când nu se mai descurcă. Și după aceea ne mirăm când se trezesc cu conturile sparte, cu banii părinților cheltuiți pe cumpărături făcute de altcineva sau cu poze private ajunse unde nu trebuie.
Soluția nu e să interzicem accesul adolescenților pe internet — asta e cel mai inutil reflex pe care îl poate avea un adult, ei oricum vor folosi internetul, au crescut cu el. Soluția e să-i educăm. Și educația asta trebuie să înceapă de undeva. Poate chiar de aici.
1. Parola ta e o glumă și hackerii știu asta
Cel mai comun lucru pe care îl văd, chiar și la adulți: parole de genul florin2009, roblox123 sau — Doamne ferește — parola parola ori 123456. E ca și cum ai pune cheia casei sub preș și ai scrie pe preș „cheia e sub preș”.
Ce faci în schimb? Folosești o frază de acces. Ceva lung, random, ușor de ținut minte pentru tine, imposibil de ghicit pentru alții. Exemplu: PisicaAlbastraare1coadaroz! — are majuscule, cifre, simbol, e lungă. E perfectă.
Și nu, nu folosi aceeași parolă pe toate conturile. Dacă un site e compromis și hackerii îți află parola de acolo, o vor testa automat și pe Gmail, Instagram, Steam, Roblox și alte site-uri populare. Se numește credential stuffing și e mai comun decât crezi.
Autentificarea în doi pași (2FA) e obligatorie. Nu „mă gândesc să o activez”. Obligatorie. Chiar dacă cineva îți află parola, nu poate intra fără codul trimis prin mesaj sau email. E cel mai simplu upgrade de securitate pe care îl poți face azi, în 2 minute. Puncte bonus dacă folosești Google Authentificator sau altă aplicație pentru generat coduri.
Dacă vrei să verifici dacă datele tale sunt deja pe undeva, intri pe haveibeenpwned.com, îți pui adresa de email și vezi pe câte site-uri sparte apar. Dacă folosești Google Chrome te anunță automat când o parolă salvată pe un site trebuie schimbată.
2. Phishing-ul: cum te conving să le dai singur acces la conturi
Hackerii nu sunt neapărat niște genii care sparg servere. Cel mai des, ei te conving pur și simplu pe tine să le dai accesul. Asta se numește phishing și e mult mai eficient decât orice atac tehnic.
Cum funcționează? Primești un link care arată exact ca site-ul oficial — același design, același logo, totul la fix. Diferența e în adresa din bara de sus a browserului.
Regula de aur: uită-te la ce scrie înainte de primul /. Site-ul oficial e roblox.com, de exemplu. Dacă vezi roblox.com. ge/numeutilizator sau free-robux-roblox.com — e capcană. Cel mai simplu e să mergi tu direct pe site-ul oficial să te conectezi, nu să faci clic pe linkuri primite, chiar și de la prieteni.
O metodă și mai avansată e cookie logging. Nu trebuie nici măcar să îți introduci parola. Dai click pe un link , de exemplu primit pe chat, site-ul fals îți fură „cookie-ul” de sesiune (un fel de token digital care îți menține logarea activă) și hackerul intră direct în contul tău, ocolind parola și chiar 2FA-ul. Da, atât de simplu.
Semnele că ești pe un site fals sau că mesajul e scam:
Creează sentimentul de urgență: „Contul tău va fi șters în 2 ore!”
Promite ceva prea frumos: Robux gratis, Nitro gratis, V-Bucks gratis
Te roagă să te loghezi pe un site extern pentru a „verifica” ceva
Vine pe DM, nu dintr-un canal oficial al platformei
Instagram nu îți trimite niciodată DM când ai o problemă de securitate, nici TikTok. Discord nu îți dă Nitro gratis prin QR code random. Nu există un generator de monezi virtuale care să funcționeze. Toate sunt capcane.
3. Gaming: Roblox, Fortnite, Discord și zona de pericol
Dacă joci orice joc online cu o economie virtuală (skin-uri, monede, teme), ești automat o țintă.
Roblox și „beaming” sunt deja termeni pe care probabil îi știți. Hackerii vânează conturi cu Robux sau limited items. Metodele sunt phishing, fake trading sites și — surpriză — chiar și „prieteni” din joc care vă convoacă pe site-uri externe.
Pe Discord, cel mai comun scam rămâne „Free Nitro”. Primești un link, scanezi un QR code sau te loghezi pe un site extern și gata — contul tău Discord e al altcuiva. Urmează ca ei îți spamează toți prietenii cu același link. Efectul de avalanșă e rapid.
4. Social media: Instagram, TikTok și capcanele mai subtile
Pe Instagram, scam-ul cu „copyright violation” face ravagii, la orice vârstă. Primești un DM care pare oficial, cu logo-ul Instagram, care îți zice că vei fi banat dacă nu accesezi urgent un link și nu îți verifici contul. E fals. Instagram nu funcționează așa.
Pe TikTok, creatorii sunt vânați cu promisiunea bifei albastre sau a unor „oportunități de colaborare” care cer să te loghezi pe platforme externe. Nu o faceți.
Și un subiect pe care mulți îl ignoră: oversharing cu informații sensibile. Nu postați poze cu bilete de avion (se vede codul de rezervare), cu carduri bancare (chiar acoperite parțial), cu buletinul sau cu adresa casei, sau poze din fața casei voastre. Hackerii și escrocii pot reconstrui informații din bucățele mici. E un puzzle pe care îl completează ei, cu piesele lăsate de voi.
Chestionarele de pe social media — „Ce personaj din serialul X… ești în funcție de luna nașterii și numele mamei?” — nu sunt jocuri inocente. Sunt moduri de a culege răspunsurile la întrebările de securitate de pe conturile voastre bancare sau de email. Gândiți-vă înainte să completați.
5. Banii: când virtual devine real
Banii virtuali se transformă rapid în gauri reale în portofelul părinților (sau al vostru, dacă aveți card).
Nu salvați cardul de credit în conturile de jocuri sau în browser. Dacă contul e compromis, hackerul poate face cumpărături fără să știți.
Cea mai bună soluție: card virtual Revolut (sau alt card virtual similar) cu o limită mică setată, de exemplu 50 de lei. Dacă cineva îl fură, paguba maximă e 50 de lei, nu tot ce aveți în cont. Poți genera mai multe carduri virtuale, pentru diverse aplicații, jocuri etc. Aviz și părinților.
Dacă aveți deja propriul cont bancar cu bani în el vedeți dacă nu puteți crea din aplicația bancară un cont de economii, unde să țineți sumele mai mari, iar în contul curent să aveți doar sume mici.
La magazin sau oriunde e posibil: plătește cu Apple Pay / Google Pay în loc de cardul fizic. Telefonul trimite un cod unic la fiecare plată — nu numărul real al cardului. Asta previne skimming-ul (copierea datelor de pe card cu dispozitive montate pe terminale). E mai sigur și mai rapid.
6. AI, deepfakes și noile pericole din 2026
Deepfake-urile audio și video sunt acum accesibile oricui cu un laptop și 10 minute libere. Dacă cineva vă contactează cu o „înregistrare” sau un „clip” cu voi sau cu cineva cunoscut în situații compromițătoare și vă cere bani sau date personale — nu intrați în panică și nu plătiți. Raportați și blocați. E aproape sigur fals.
Scamuri cu AI pe WhatsApp/Telegram: primești un mesaj audio (probabil vor apare și video în curând) de la un număr necunoscut (sau chiar de la un „prieten” al cărui număr a fost clonat) care cere urgent bani, că a pățit ceva. Înainte să transferați orice, sunați persoana respectivă direct cu video, pe numărul pe care îl știți. Sau sunați alt membru al familieiș
Datele voastre pe AI tools: atenție la ce documente, poze sau informații personale trimiteți în aplicații AI gratuite, cu politici de confidențialitate neclare. Unele salvează tot ce le trimiteți și folosesc datele pentru antrenament. Da, includem aici ChatGPT, Gemini, Claude, nu urcați informații sensibile acolo, chiar dacă ei zic că e totul în siguranță cu ei.
Conversațiile cu asistentul AI sunt printre cele mai intime urme digitale pe care le lăsăm, aveți grijă cu informațiile comunicate acolo.
7. Reputația digitală: ce e pe net, rămâne pe net
Internetul are memorie perfectă. Un screenshot durează 0,3 secunde. Un clip postat dispare de pe contul tău când îl ștergi, dar poate e deja salvat de alții.
Nu trimiteți poze sau clipuri private nimănui online, indiferent cât de mult vă „cunoașteți” cu persoana respectivă. Nu pentru că nu aveți încredere în ei acum — ci pentru că nu știți ce se întâmplă cu telefonul lor, cu contul lor sau cu relația voastră peste 6 luni, sau cine mai e pe fir. Inclusiv pozele care se afișează o singură dată, și acelea pot fi salvate.
Șantajul digital (sextortion) a explodat în ultimii ani. Cineva obține o poză sau un clip cu tine, apoi cere bani sau mai multe poze sub amenințarea că le publică. Dacă vi se întâmplă asta: nu plătiți (cererile nu se opresc), nu vă izolați și spuneți unui adult de încredere sau contactați poliția. Nu e rușinos.
8. Ce faci când contul tău a fost deja compromis
Dacă observați că lipsesc banii sau items din contul unui joc de exemplu, că s-au trimis mesaje fără voia voastră sau că nu mai puteți intra:
Acționați imediat, în ordinea asta:
Apăsați „Sign out of all other sessions” din setările de securitate ale platformei.
Schimbați parola cu una complet nouă, pe care nu ați mai folosit-o nicăieri.
Verificați dacă adresa de email sau numărul de telefon de recuperare au fost schimbate.
Dacă aveți card bancar salvat în cont sunați la bancă, raportați că a fost furat și blocați-l, sau cereți părinților să facă asta.
Faceți screenshot la istoricul tranzacțiilor (data, suma, ce s-a cumpărat).
Raportați oficial prin formularul platformei.
Viteza contează. Cu cât acționați mai repede, cu atât sunt șanse mai mari să recuperați contul, monezile virtuale sau obiectele digitale furate.
9. Amprenta digitală: ce lași în urmă fără să știi
Când postezi o poză făcută cu telefonul, nu postezi doar imaginea. Postezi și metadate — informații ascunse în fișier care pot include ora exactă, modelul telefonului și, dacă ai locația activată, coordonatele GPS precise ale locului unde te aflai. Adică adresa casei, a școlii sau a locului unde îți petreci weekendul.
Majoritatea platformelor mari (Instagram, TikTok) șterg automat metadatele când încarci o poză. Dar dacă trimiți poza direct pe WhatsApp, Telegram sau prin email — metadatele rămân. Oricine primește fișierul original poate vedea unde erai.
Dincolo de poze, mai există și istoricul căutărilor, locația activă în aplicații, cookie-urile și datele pe care le dai aplicațiilor când creezi un cont. Toate acestea formează un profil digital al tău care e mai detaliat decât crezi. Companiile îl folosesc pentru reclame. Hackerii, dacă pun mâna pe el, îl pot folosi pentru ceva mult mai neplăcut.
Ce poți face concret: dezactivează locația pentru aplicațiile care nu au nevoie de ea (un joc nu are nicio treabă cu unde ești), revizuiește periodic ce permisiuni ai dat și folosește un browser cu modul privat, când nu vrei să lași urme.
10. Setările de confidențialitate — ce să activezi concret pe Instagram, TikTok, Snapchat, Discord
Dacă nu ai atins niciodată setările de confidențialitate de pe Instagram, TikTok sau Snapchat, ești la fel ca 99% dintre utilizatori. Problema e că setările implicite sunt aproape întotdeauna configurate în favoarea platformei, nu a ta.
Câteva lucruri pe care merită să le verifici:
Instagram: Contul pe privat e minimul. Dezactivează „Activitate” (ca alții să nu vadă când ești online), verifică cine te poate menționa și eticheta în Stories și limitează cine îți poate trimite DM-uri la persoane pe care tu le urmărești. Dacă vrei să postezi Stories setează-le doar pentru prietenii apropiați, și vezi pe cine adaugi în listă.
TikTok: Implicit, conturile noi sunt publice. Activează „Cont privat”, dezactivează opțiunea de a fi sugerat în feed-ul „Pentru tine” al străinilor și limitează cine poate face Duet sau Stitch cu clipurile tale, dacă chiar vrei să postezi clipuri.
Snapchat: Verifică cine îți poate vedea locația pe Snap Map. Dacă nu ai dezactivat asta, există o hartă în timp real cu locul unde te afli, vizibilă prietenilor tăi — și nu toți „prietenii” de pe Snapchat sunt chiar prieteni.
Discord: Dezactivează „Allow direct messages from server members” pe serverele publice unde nu cunoști lumea. Altfel, oricine de pe același server îți poate trimite mesaje private.
Durează câteva minute să treci prin setările acestea.
11. Algoritmii și bula în care trăiești fără să știi
TikTok, Instagram, YouTube, Facebook (bătrânii asta foloseau 🙂 )— toate funcționează pe același principiu: îți arată ce vrei să vezi, nu ce e adevărat sau echilibrat. Cu cât interacționezi mai mult cu un tip de conținut, cu atât primești mai mult din același tip. Sună bine în teorie. În practică, înseamnă că ajungi rapid într-o bulă.
Dacă dai like la câteva clipuri cu un subiect controversat — dietă extremă, conspirații, un curent politic, orice — algoritmul îți va umple feedul cu mai mult din același lucru. Și după câteva săptămâni, ai impresia că toată lumea gândește la fel, că e un consens general, că realitatea e exact cum o vezi tu în feed. Nu e.
Asta nu înseamnă că platformele sunt rele în mod intenționat. Înseamnă că sunt optimizate pentru engagement, nu pentru adevăr sau echilibru. Un clip care te enervează sau te șochează generează mai multă interacțiune decât unul plictisitor și corect.
Ce poți face: urmărește în mod activ surse diferite, inclusiv unele cu care nu ești de acord. Când vezi ceva care pare șocant sau greu de crezut, caută același subiect pe Google înainte să dai share. Și din când în când, dă refresh la algoritmul tău — șterge istoricul de vizionare sau apasă „Not interested” pe categoriile de conținut dubios.
12. Cum recunoști o știre falsă sau un site de dezinformare
Nu toate site-urile care arată a știre sunt știri. Și nu tot ce circulă pe grupurile de WhatsApp ale părinților — sau pe feedul vostru — e adevărat.
Câteva semne că ceva e probabil fals sau exagerat:
Titlul e conceput să te enerveze sau să te șocheze. Știrile reale informează. Dezinformarea manipulează emoțional. Dacă primul impuls e să dai share înainte să citești, e un semnal de alarmă.
Nu găsești știrea pe nicio sursă serioasă. Dacă un eveniment major s-a întâmplat cu adevărat, apare pe mai multe surse independente. Dacă există doar pe un singur site cu un nume de genul „stiri24romania.ro”, e suspect.
Site-ul nu are secțiune „Despre noi” clară. Publicațiile serioase își prezintă redacția, adresa, echipa, au date de contact, telefon, email, datele firmei care se ocupă de site. Site-urile de dezinformare evită asta.
Poza e din alt context. Poți verifica orice imagine cu Google Images sau TinEye — dai click dreapta pe poză și cauți „Search image”. De multe ori, o poză „din războiul X” e de fapt dintr-un incident complet diferit, de acum 10 ani.
Un instrument util: factual.ro pentru context românesc la știri.
13. Grooming digital: când „prietenul” online nu e ce pare
Acesta e subiectul pe care cei mai mulți îl sar, fie din jenă, fie pentru că pare că „nu se poate întâmpla la noi”. Se întâmplă.
Grooming-ul digital e procesul prin care un adult câștigă treptat încrederea unui adolescent online, cu intenții de exploatare. Nu arată ca în filmele thriller — nu e un tip sinistru care îți spune din prima cine e. E o persoană care pare prietenoasă, atentă, care înțelege prin ce treci, care e de partea ta când părinții sau prietenii nu sunt.
Semnele care ar trebui să ridice un semn de întrebare:
Cineva pe care l-ai cunoscut online vrea să mute conversația pe o platformă mai privată (de pe Discord pe WhatsApp, de exemplu)
Îți oferă cadouri digitale (Robux, Nitro, skin-uri, poate chiar bani) fără un motiv clar
Te întreabă lucruri personale înainte să existe o relație reală de prietenie
Îți cere să ții conversațiile secrete față de părinți sau prieteni
Conversația devine treptat mai personală
Dacă ceva simți că e off — e probabil off. Nu trebuie să ai dovezi concrete ca să te retragi dintr-o conversație care te face inconfortabil. Și dacă ți se întâmplă asta, spune cuiva în viața reală.
14. WiFi public: de ce e periculos
WiFi-ul gratuit de la mall, cafenea, școală sau aeroport e convenabil. E și unul dintre cele mai ușoare locuri unde cineva îți poate intercepta traficul de internet.
Atacul se numește „man in the middle” — cineva se poziționează între tine și rețea și poate vedea ce trimiți și primești, inclusiv parole și date de cont, dacă site-ul nu folosește HTTPS (lacătul din bara de navigare a browserului).
Ce să eviți pe WiFi public:
Conectarea la conturile bancare sau aplicațiile de plată
Introducerea datelor cardului pe orice site, chiar și cele oficiale
Accesarea conturilor importante (email, școală, platforme cu date personale)
Dacă ești nevoit să folosești WiFi public frecvent, merită să folosești un VPN (Virtual Private Network) — criptează conexiunea ta astfel încât nimeni din aceeași rețea nu poate vedea ce faci. Există variante gratuite decente (Proton VPN, Bitdefender VPN au și aplicație pentru mobil cu ceva trafic gratuit inclus) și variante plătite mai complexe.
Alternativa simplă: folosește datele mobile în loc de WiFi public când faci ceva important. Costă puțin din pachetul de date, sunt multe abonamente și cartele prepay cu internet nelimitat la în România, și e mult mai sigur.
15. Aplicații care cer acces la prea multe date din telefon
Un joc gratuit care vrea acces la microfonul tău, la locație, la contacte și la camera foto nu e gratuit. Plătești cu datele personale.
Permisiunile pe care le acordați aplicațiilor merită o privire din când în când. Pe Android, mergi la Setări → Aplicații → Permisiuni. Pe iPhone, Setări → Confidențialitate și securitate. O să fiți surprinși câte aplicații au acces la lucruri de care nu au nevoie.
Câteva reguli simple:
O aplicație de lanternă nu are nevoie de acces la contacte. Dacă cere, e suspect.
O aplicație de editare foto nu are nevoie de locație precisă. Acordă locație aproximativă sau deloc.
Jocurile nu au nevoie de microfon, dacă nu au funcție de chat vocal.
16. Bullying online și toxicitatea din jocuri
Oricine a jucat online știe că există oameni care fac din interacțiunile din joc o experiență cât mai neplăcută posibil. Insultele, hărțuirea, mesajele urâte în DM — toate sunt forme de bullying online.
Primul instinct e să răspunzi. De cele mai multe ori, e cel mai prost lucru pe care îl poți face. Oamenii care fac asta caută reacție — ei asta urmăresc, să te provoace, să te enerveze, să te facă să suferi. Fără reacție, se plictisesc și pleacă.
Ce funcționează în schimb:
Mute, block, report — în această ordine, fără să pierzi timp cu o conversație
Nu distribui sau amplifica mesajele urâte (chiar și pentru a le arăta altora „uite ce a zis ăsta”)
Dacă se întâmplă sistematic din partea aceleiași persoane — fă screenshot și raportează platformei
Dacă bullying-ul depășește jocul și intră în viața reală — dacă persoana îți cunoaște școala, adresa sau datele personale și le folosește ca să te amenințe — nu mai e o problemă pe care o rezolvi singur. Spune unui adult și, dacă e necesar, implică poliția. Hărțuirea online e ilegală.
Și încă ceva important: dacă voi sunteți cel care trimite astfel de mesaje, chiar și „în glumă” — nu e amuzant pentru cel care le primește. E același lucru, dacă ție nu îți place, de ce ai face asta altcuiva?
Concluzia
Cei care fac scamuri și phishing nu sunt neapărat mai deștepți decât voi. Sunt mai răbdători și pariază pe neatenție. Un singur moment de grabă, un singur click fără să verifici URL-ul, e tot ce le trebuie.
Street smart pe online înseamnă același lucru ca și în viața reală: te oprești o secundă înainte să faci ceva, întrebi dacă nu ești sigur și nu dai bani sau date confidențiale nimănui doar pentru că „pare urgent”. Și când ți se pare că ceva e dubios, întreabă un adult în care ai încredere.
Dacă ați citit până aici, sunteți deja mai pregătiți decât 80% dintre cei de vârsta voastră. Felicitări!
Jack Dorsey, unul dintre cofondatorii Twitter , a anunțat azi că Block, compania sa care deține Square, Cash App și Tidal, dă afară 40% dintre angajați, iar echipa se va micșora de la 10.000 de oameni la mai puțin de 6.000.
De ce? Nu pentru că n-ar avea bani, ci pentru că, spune el, inteligența artificialăschimbă fundamental ce înseamnă să construiești și să conduci o companie.
După anunț, acțiunile companiei au crescut cu peste 20%, de asta spuneam că investitorii iubesc concedierile – mai puține cheltuieli, mai mult profit, mai multe dividende. E cinic, e capitalismul sălbatic, dar e realitatea zilelor noastre.
Firma era pe profit, deci nu a mai fost băgată la inaintare scuza cu vremurile dificile, din contră, Dorsey este extrem de onest (și crud): profitul brut crește, baza de clienți se extinde, profitabilitatea se îmbunătățește.
Totuși, 40% din personal pleacă. În era AI, succesul companiei poate fi chiar motivul concedierii tale, deoarece uneltele de inteligență artificială permit eficientizarea activității. Sigur, nu peste tot, dar dacă stai la birou și vezi că a apărut un tool care poate face mare parte din munca ta trebuie să îți pui rapid niște semne de întrebare.
Dorsey mai zice și că în următorul an majoritatea companiilor vor ajunge la aceeași concluzie și vor face schimbări structurale similare.
Pachetul oferit de Dorsey este, surprinzător, mult peste media industriei americane, chiar și pentru Silicon Valley.
Beneficiu
Ce oferă Block (2026)
Standardul Tech (Big Tech/FAANG)
Salariu de bază
20 de săptămâni + 1 săptămână/an de vechime
De obicei 8-12 săptămâni + vechime.
Cash bonus
$5,000 pentru tranziție
Rar oferit ca sumă fixă „pentru orice ai nevoie”.
Sănătate
6 luni de asigurare medicală
De obicei 3-4 luni
Echipament
Păstrarea dispozitivelor corporate, deși probabil mergeau la casat
Standardul este returnarea obligatorie a laptopului/telefonului.
De ce este atât de generos pachetul? Dorsey știe că moralul celor care rămân depinde de modul în care sunt tratați cei care pleacă, plus că nu are nicio justificare morală; sunt strict calcule de profitabilitate în spate.
Oferind aproape 5 luni de salariu și 5.000 de dolari cash, el evită procesele colective sau daunele de imagine majore într-un moment de transformare radicală a companiei. Probabil lasă și o portiță pentru eventuale angajări, oamenii buni evită de obicei companiile care se poartă prost cu angajații, chiar și în State.
Se pare că în viitorul apropiat, companiile vor fi ori foarte mici și automatizate, ori… istorie.
Mesajul lui către angajați:
today we’re making one of the hardest decisions in the history of our company: we’re reducing our organization by nearly half, from over 10,000 people to just under 6,000. that means over 4,000 of you are being asked to leave or entering into consultation. i’ll be straight about what’s happening, why, and what it means for everyone.
first off, if you’re one of the people affected, you’ll receive your salary for 20 weeks + 1 week per year of tenure, equity vested through the end of may, 6 months of health care, your corporate devices, and $5,000 to put toward whatever you need to help you in this transition (if you’re outside the U.S. you’ll receive similar support but exact details are going to vary based on local requirements). i want you to know that before anything else. everyone will be notified today, whether you’re being asked to leave, entering consultation, or asked to stay.
we’re not making this decision because we’re in trouble. our business is strong. gross profit continues to grow, we continue to serve more and more customers, and profitability is improving. but something has changed. we’re already seeing that the intelligence tools we’re creating and using, paired with smaller and flatter teams, are enabling a new way of working which fundamentally changes what it means to build and run a company. and that’s accelerating rapidly.
i had two options: cut gradually over months or years as this shift plays out, or be honest about where we are and act on it now. i chose the latter. repeated rounds of cuts are destructive to morale, to focus, and to the trust that customers and shareholders place in our ability to lead. i’d rather take a hard, clear action now and build from a position we believe in than manage a slow reduction of people toward the same outcome. a smaller company also gives us the space to grow our business the right way, on our own terms, instead of constantly reacting to market pressures.
a decision at this scale carries risk. but so does standing still. we’ve done a full review to determine the roles and people we require to reliably grow the business from here, and we’ve pressure-tested those decisions from multiple angles. i accept that we may have gotten some of them wrong, and we’ve built in flexibility to account for that, and do the right thing for our customers.
we’re not going to just disappear people from slack and email and pretend they were never here. communication channels will stay open through thursday evening (pacific) so everyone can say goodbye properly, and share whatever you wish. i’ll also be hosting a live video session to thank everyone at 3:35pm pacific. i know doing it this way might feel awkward. i’d rather it feel awkward and human than efficient and cold.
to those of you leaving…i’m grateful for you, and i’m sorry to put you through this. you built what this company is today. that’s a fact that i’ll honor forever. this decision is not a reflection of what you contributed. you will be a great contributor to any organization going forward.
to those staying…i made this decision, and i’ll own it. what i’m asking of you is to build with me. we’re going to build this company with intelligence at the core of everything we do. how we work, how we create, how we serve our customers. our customers will feel this shift too, and we’re going to help them navigate it: towards a future where they can build their own features directly, composed of our capabilities and served through our interfaces. that’s what i’m focused on now. expect a note from me tomorrow.
Pare un episod din Black Mirror, dar nu e. De fapt, e o reclamă făcută de cei de la AiCandy, o agenție de creație video din Belgia, care folosește uimitor de bine AI-ul.
Au lansat recent acest clip generat cu AI (evident) care ne proiectează în anul 2036, la fix 10 ani după ce 80% din joburi au dispărut în favoarea roboților. În acest viitor negru-haios, Elon Musk, Jeff Bezos și Sam Altman ne prezintă Energym.
Ideea spotului e asta: oamenii se duc la sală nu pentru bicepși, ci pentru că exercițiile lor fizice produc energia necesară sistemelor AI care i-au înlocuit. Știu, a sunat Matrix și își vrea conceptul înapoi.
Jeff Bezos o spune cel mai bine în reclamă: „Oamenii nu mai aveau bani. Nu mai aveau scop. Dar aveau mult timp liber”. Așa că Energym le vinde singurul lucru pe care banii nu-l mai pot cumpăra: sentimentul că mai sunt utili la ceva. Suntem, practic, baterii umane care trag de fiare ca să țină serverele aprinse.
E clar că spotul e făcut pentru a genera discuții și a arăta cât de bună e agenția, dar recunosc că și pe mine m-a surprins cât de reale par personajele.
Acum câteva zile, un amic de la sală, care nu are nicio treabă cu IT-ul sau programarea, îmi povestea cum a început el să își facă o aplicație de Android pentru serviciu. Voia să automatizeze niște rapoarte care îi mâncau ore bune din viață, scrise de mână.
Cu câțiva ani în urmă, firma lui nu s-ar fi atins de așa ceva din cauza costurilor, dar în 2026, cu AI-ul în buzunar, oricine se simte un mic geniu multifuncțional: programator, designer sau marketer.
Și aici e marea problemă, dragii mei. În teorie, AI-ul trebuia să fie biletul nostru spre libertate: mai puține sarcini repetitive, mai multă strategie și, doamne ajută, plecat de la birou la timp.
Cercetătorii au urmărit timp de 8 luni o companie de tech și au observat un fenomen ciudat: angajații care foloseau AI nu lucrau mai puțin, ci își extindeau volumul de muncă. Au început să facă treaba colegilor, să amestece rolurile și să umple fiecare secundă de pauză cu „încă un prompt”.
Inginerii s-au trezit că devin revizori pentru tot ce scuipă AI-ul celorlalți.
Managerii de produs s-au apucat brusc de programare.
Munca pur și simplu s-a transformat și s-a extins peste tot.
E fascinant și periculos în același timp. Când a începe o sarcină devine floare la ureche, tindem să începem mult mai multe proiecte, că ne vin idei. În loc ca efortul să se transforme în timp liber, acesta se transformă în ambiție pură – hai că pot să fac și asta, și cealaltă.
Când managerii au așteptări tot mai mari: „Doar ai AI, ce e așa greu?”
Angajatorii vor avea așteptări tot mai mari, crezând că scrii două prompt-uri și gata, ai cercetarea de piață sau machetele finalizate. Rezultatul? Un cerc vicios de viteză și standarde tot mai ridicate, cu tot mai puține pauze, și rezultate tot mai slabe (suntem asaltați de AI slop peste tot – muzică, video, postări pe social media, reclame, texte lacrimogene, rapoarte, prezentări, și e doar începutul).
Riscul real, conform studiului HBR, nu este că AI-ul va eșua, ci că va reuși atât de bine încât organizațiile vor redefini subtil ce înseamnă un „efort normal”. În această lume nouă, AI-ul nu înlocuiește munca, ci ridică ștacheta tot mai sus.
Cum supraviețuim?
Provocarea noastră în 2026, zic eu, este să învățăm să folosim AI-ul pentru a rezolva problemele pe care le avem deja, fără să ne încărcăm agenda cu alte proiecte inutile doar pentru că „putem”.
Trebuie să ne dezvoltăm o „practică AI” intenționată ca să prevenim această creștere silențioasă a volumului de muncă.
Altfel, ne trezim ca amicul meu de la sală: în loc să câștige timp pentru el, s-a trezit făcând o muncă de programator pe care nu i-a cerut-o nimeni, doar pentru că AI-ul i-a șoptit că „e ușor”.
La voi cum e cu inteligența artificială, v-a eliberat programul sau v-a dat și mai mult de treabă?
OpenAI a anunțat în ianuarie că începe testarea reclamelor în ChatGPT, versiunea gratuită. Și dacă până acum Sam Altman zicea că publicitatea e „ultima opțiune”, se pare că au ajuns cam repede la ultima opțiune.
Din ce știm până acum, reclamele apar la finalul răspunsurilor, dar sunt marcate și separate de conținut. OpenAI spune că răspunsurile nu vor fi influențate de reclame și că nu va vinde datele utilizatorilor către advertiseri. Sună bine în teorie, dar așa promitea și Facebook la început și știm cu toții unde am ajuns.
Faza e că sunt deja discuții interne despre a oferi „tratament preferențial” produselor sponsorizate. Adică dacă întrebi ce pastile să iei pentru dureri în gât, peste 1 an s-ar putea să vezi o reclamă la Nurofen. Nu direct în răspuns, dar vizibil, similar cu modul în care rețelele de socializare ascultă ce zici ca să îți arate reclame pe baza intereselor tale.
E corect să vezi reclame în discuțiile cu AI-ul?
OpenAI cheltuie miliarde de dolari pe infrastructură, fondurile de investiții vor să își recupereze banii, iar reclamele sunt o sursă de venit cunoscută care funcționează. Reddit o face, Google o face, Facebook o face.
Dar asistenții AI sunt diferiți; e o conversație mai intimă acolo. Când cauți ceva pe Google, știi că vei vedea și reclame. Când vorbești cu ChatGPT, simți că e o conversație personală. Introducerea reclamelor schimbă asta. E ca și cum ai vorbi cu un prieten la o bere, dar prietenul îți recomandă produse sponsorizate.
Oricum ar fi, am intrat oficial în era reclamelor în AI. Sper doar să nu ajungem la punctul în care conversațiile noastre cu asistenții AI să fie la fel de pline de publicitate ca feed-ul de Facebook, sau să nu putem pune o întrebare, până nu ne uităm la o reclamă.
Între timp, că tot vorbim de asistenți AI, Gemini a devenit tot mai bun. Cred că poate fi considerat o alternativă reală la ChatGPT.
Claude are câteva reclame pe tema asta, unde face mișto fix de reclamele din ChatGPT. Una dintre ele va apare la Super Bowl. Păreri?
