CEO-ul vieții tale

Am mai povestit despre asta pe blog, mulți oameni trec prin viață așteptând mereu un salvator care să le rezolve problemele, indiferent că vorbim de problemele financiare, de sănătate sau personale. Zilele astea am văzut o analogie și mai faină, că tot ne place limbajul corporatist: majoritatea oamenilor nu vor să devină CEO-ul propriei vieți, și caută mereu să dea vina pe altcineva pentru eșecurile lor.

Ideea e simplă, dacă ai sau nu succes în viață, indiferent cum ai defini succesul, e răspunderea ta.

Sigur, contează să ai și un pic de noroc, contează și familia sau țara în care te naști, dar de la un moment dat în viață trebuie să îți asumi că tu ești responsabil, că tu îți conduci viața și iei deciziile. Și cred că procesul ăsta de conștientizare poate dura mult, mai ales dacă ai fost crescut cu mentalitatea că trebuie să asculți mereu de cineva: părinți, profesori, șefi și așa mai departe.

Nu îți place țara sau orașul în care trăiești? Ok, poți pleca cam oriunde în lume. Nu îți plac prietenii pe care îi ai? Ok, te schimbi pe tine și îți schimbi prietenii. Nu îți place jobul tău? Tragi 1 an, pui bani deoparte ca să ai din ce trăi, înveți altceva și îți schimbi cariera. Nu îți place ce vezi în oglindă? Oh boy, e de lucru mult atunci.

Eu cred că abia după ce am trecut de 25 de ani am început să mă prind de lucrurile astea.

Să realizez că atunci când nu sunt mulțumit de job sau de carieră e răspunderea mea să fac schimbări pentru a lucra într-un domeniu care îmi place, că atunci când nu îmi place ceva din viața mea e răspunderea mea să schimb acel ceva, sau să mă schimb pe mine până sunt iar în echilibru și ok cu mine.

Și nu e ceva ce se rezolvă într-un an sau doi, practic viața noastră e un proiect în continuă evoluție, deci trebuie să fim mereu la conducere, nu pe locul din spate.

Dar majoritatea preferăm zona aia călduță, cu un job acceptabil, prieteni okish și o viață suficient de bună, dar nu extraordinară, doar pentru că ne e frică de schimbare, ne e frică să ne asumăm consecințele propriilor decizii.

Cam atât, mișto analogia zic, mergeți și fiți CEO-ul vieții voastre. 🙂