Era o glumă într-o perioadă, că în România vezi în parcările blocurilor mașini mai scumpe decât apartamentele celor care le dețin. E posibil să nu mai fie valabilă, că și imobiliarele au crescut destul de mult, dar realitatea rămâne, și străinii zic că la noi vezi mai multe mașini scumpe decât afară.
Explicația e simplă, puțini oameni văd casa în care stai, dar toți văd mașina cu care te dai. Și îi înțeleg pe cei pentru care mașina contează, de exemplu e mai greu să faci afaceri de milioane de euro dacă partenerii de afaceri te văd cum cobori dintr-un Logan.
Nu îi înțeleg în schimb pe cei care se chinuie să achite ratele la o mașină scumpă sau trăiesc de la salariu la salariu și se plâng, când puteau să își cumpere cea mai accesibilă mașină care îi ducea din punctul A în punctul B.
Greșesc?
Concluzia mea e că cheltuim banii pe care nu îi avem ca să impresionăm oameni de care nu ne pasă. Mă îndoiesc că familia sau prietenii adevărați te judecă după după mașină sau haine. Sau dacă te judecă, s-ar putea să ai nevoie de alți prieteni.
Adevarat. Dar e mai bine sa fii sarac doar pentru tine si toata lumea sa creada ca iti merge bine.
Am avut logan nou și îmi pare rău ca l-am vândut ca sa-mi iau o mașina prea scumpa și performantă, enervat fiind de flash-uri și mârlani care îmi stăteau înfipți in portbagaj la orice depășire. Am reușit sa o plătesc destul de repede dar cu eforturi de a renunța la alte lucruri.
Acum merg cu mașina asta performanta cu aceeași viteza cu care mergem linistit cu loganul, doar ca pot sa fac o depășire mai rapid.
Deși nu se strica aiurea și nu ma lasa in drum, Reviziile și reparațiile m-au costat din 2008 pana acum încă pe atât cât am dat pe ea.
Acum vad pe șosele loganuri pe benzina care au super acceleratie.
Teoretic și eu îmi permit o mașină mai scumpă și mai performantă, dar încă mă întreb dacă merită. Aș investi mai mult pentru comfort, nu pentru putere, viteză. Mă mai gândesc…
Eu sunt de parere ca trebuie investit in masina/masini in jur de 10-15% din valoarea bunurilor tale. Pana acum, la varsta de aproape 55 de ani nu am cumparat masini noi, am inceput cu o Dacia 1310 dupa revolutie adusa din Ungaria, apoi au urmat alte aproximativ 20 de masini. Fiind pasionat de masini si de offroad am avut in curte 5 masini cu diferite intrebuintari. Pentru masina de familie/concediu am ales tot timpul masini premium la 3-4 ani, le-am tinut in jur de 8 ani, le-am luat un sfert/o treime din pretul de nou, bani cu care puteam lua Dacia, Renault, etc. noi. Nu am regretat niciodata alegerile facute. Nu zic ca e pentru oricine treaba asta, trebuie sa ai niste cunostinte in domeniu sa nu ajungi sa te pacaleasca primul mecanic.
Mi se pare o abordare foarte bună, din ce am văzut cam așa se recomandă în general pentru a optimiza beneficiile versus banii investiți, mașini bune cu maxim 3-4 ani vechime, cu istoric, verificate la sânge în service dacă nu ai cunoștințe auto. Cam așa am făcut și eu până acum.
“Haina îl face pe om!”, iar asta este perceția dată tot de societate (Asta nu înseamnă că cei care se etalează cu ‘ratele’, ar trebui să o facă).
Instagram și FB? Îți vezi pe toți prin vacanțe de lux și boliduri de zeci/sute de mii de euro.
Ieși din casă? Vezi domșoare pline de Balenciaga, Moncler și LV sau Gucci (Probabil multe fake, dar asta e mai puțin important).
Perceția pe care mulți o au din punct de vedere psihologic este că ei sunt mai săraci decât restul. Iar asta te demotivează și te demoralizează, împingându-te să intrii în randul lunii “with any cost”. Asta înseamnă că deși nu ți-ai permite o geantă Prada, poți înghite multe de la un sponsor ca să o primești, iar la polul opus, bărbații ar putea face un credit pentru a-și lua un Seria 7, chiar dacă trăiesc într-o garsonieră.
Realitatea pe care nu o văd mulți e alta: Tot acasă, tot între 4 pereți, tot trist, eventual singur și în depresie o să ajungi, după ce trec pozele pe instagram sau ieșirile ‘pe centru’.
Și totuși nu am înțeles o treabă: Bun, ai Seria 7 și agăți o domșoară care ți-l adoră (pe seria 7, evident, nu pe tine). Unde o duci acum? În garsoniera ta? Nu ți-e rușine cu asta?
Cât despre mașini, am trecut prin Daewoo Espero, VW Polo, VW Passat, Hyundai Santa Fe și Audi A5 (ultima). Evident, toate Second-Hand. Realitatea m-a pocnit când am cumpărat Santa Fe (anul 2011), și am constatat că nu îmi permit în realitate o mașină cu un consum de 17-18% în uras și 12-13% ca și consum mediu. În plus, reviziile, care în medie duceau la 500 Euro.
Am căutat o mașină economică. Nu e perfectă dar am făcut un calcul. La VW Polo cu un consum mediu de 5%, mașina a costat 4000 Euro iar în 4 ani și 80.000 KM cât am făcut cu ea, la un consum de 5%, am pus motorină de aproximativ 25.000 Lei, adica mai mult decât costul mașinii. Deci consumul a fost aspectul cheie.
Astfel am ajuns la mașina pe care o am și acum, care m-a costat cam 12 salarii și care este economă (3.5 – 5% consum).
Nu rămând gacicile în urma mea, dar mă așteaptă una acasă și îmi e suficient. Nici să impresionez lumea nu mă interesează.
Corect, dacă faci mulți kilometri pe an îți trebuie și un consum bun. Cât despre impresionat, una din cele mai mișto senzații e să știi că îți permiți cam orice, dar știi că e o diferență între a vrea și a avea nevoie.
Ție îți scapă niște chestii. Dacă te bazezi pe mașină să agăți fete nici n-ai nevoie de mai mult de o garsonieră. Nu e ca și cum fetele alea ți-ar aprecia hota de la Bora sau pick-ul și colecția de discuri. Și ele și-au dat salariul pe hainele cu care ți-au scos ochii, deci e ok. Numai noi avem impresia că totul e liniar, țoale, telefon, ceas, mașină, casă etc., în timp ce în realitate lucrurile nu stau așa. Casa o ai în funcție de nevoie, poate n-o ai deloc. Telefonul și hainele la fel, la care se mai adaugă pasiunile, dacă le ai.
Iar pe IG ce vrei să vezi? Loganuri și Zara? de-alea avem toți acasă, mi se pare normal să dau like un Lamborghini sau o fătucă aranjată analogic și digital, că astea nu le am lângă mine.
[…] îmi place ce zice Marius aici; […]
Tristetea e ca nu se rezuma doar la masina. Sau, ma rog, si masina e un criteriu si un motiv de lauda si fala. Am vazut operatori cu telefoane de 4500 lei. Muncitor pe linie, cu salariu 4000\luna. Nu mai vorbim de haine, smartuaciuri si alte asemenea accesorii…
Am văzut oameni care câștigă 2000 cu telefoane de 5000, dar poate aveau nevoie, mai știi…
Pe românește asta se numește ,Fală, și asta e valabil nu numai la autoturisme, ci și la telefoane , țoale , excursii pe ideea , Să moară lumea de ciudă ,
Asta se rezuma la frustrarile pe care le ai si lipsa constiintei propriei valori, asta pentru cei care au oarece valoare ca oameni. Si cand spun valoare nu ma refer la “valoare” manelistica.
Eu aș lăsa-o mai moale cu străinii, că nu s-a inventat la noi consumerismul și nici n-am inventat noi viața pe credit. Garsoniere sau nu, măcar noi nu terminăm facultatea cu credite de studii. Iar ideea de garsonieră și casă mai scumpă ca mașina e cam alta în vest, unde poate stai în garsonieră și când ai succes și mergi cu metroul – ai merge cu mașina, dar e mult mai scump ca la noi. Revin, noi românii avem ghinionul că suntem rupți în fund și trebuie să bălim și noi după prostiile care vin din occident. Asta e, o să treacă. Iar asta cu mașinile scumpe de la noi, poate ar avea și ei dacă n-ar plăti asigurări și taxe de i-ar îndoi, nu e pentru că sunt ei modești.
Apropo de rupți în fund, îți dai seama la ce nivel suntem dacă telefoanele ni se par subiecte de discuție, sau hârburile de mașini aduse de prin alte țări. Dacă compari ăia 5 mii de lei pe care-i dai o dată la 2-3 ani ai să vezi că e nimic pe lângă banii de care ai nevoie să te educi sau să mai vezi lumea.
Teoria mea e că nimeni nu e impresionat și/sau invidios, fala e în partea ailaltă, la cei care se cred mai buni. Și ar fi frumos s-o mai schimbăm, să fie și alte obiecte în afară de mașini și aifoane, că unii au biciclete sau sisteme audio de mii de euro (nu eu, alții). A, și aș mai vrea să aud și celălalt punct de vedere, al ăluia de care spuneți voi că se îndatorează ca să impresioneze lumea.
Depinde la ce țară te referi. În Europa de Vest oamenii își iau de obicei mașini noi din gama medie pentru navetă, și le țin 3-4-5 ani, de asta ajung la noi mașini de 3 ani cu 150-200.000 kilometri, e ca nouă boss.
Cine își ia bicicletă sau sistem audio de mii de euro nu le ia de obicei pentru impresionat lumea, deja e la alt nivel, pentru majoritatea oamenilor e greu să facă diferența între cele ieftine și cele din gama premium.
Este adevărat, cheltuim bani doar pentru impresii…multi sunt care merg in vacante plătite cu credite sau chiar hainele le cumpără in rate de la magazine foarte scumpe…și este adevărat nu ii pasa nimănui.