Statistic vorbind suntem generația care o duce cel mai bine din punct de vedere al confortului, că avem de toate, dar am ajuns niște snowflakes care se vaită din orice. A venit pandemia asta și ne-a mai trezit un pic din visare și ne-a adus cu picioarele pe pământ, că deja făceam drame când nu mai găseam la Mega pâinea aia specială cu semințe…
Trăim vremurile în care de la birou pornim din aplicație aspiratorul robot ca să ne facă curățenie acasă, dar verificăm pe camera de supraveghere dacă face treaba cum trebuie sau freacă menta. 🙂 Paradoul aici e că tehnologia ne poate salva timp, dar în loc să îl folosim cu cap noi îl irosim aiurea.
Putem vorbi cu familia sau cu prietenii aflați la mii de kilometri distanță apăsând doar un buton pe telefon, dar preferăm să facem binging pe Netflix sau să amănăm momentul, că oricum am văzut niște poze puse de ei pe Facebook și e ok, știm ce fac. În realitate pe rețelele sociale punem doar lucrurile fericite, și dacă nu vă verificați oamenii apropiați din când în când s-ar putea să nu aflați de depresii, boli, griji, probleme, că majoritatea nu sunt attention whores să se vaite.
E tot mai ușor să socializezi, online și offline, că avem o mulțime de rețele sociale, aplicații de dating sau agățat, grupuri și forumuri, evenimente pe diverse teme. Din două clicuri poți afla cam pot ce vrei despre Maricica, dacă te bate gândul să o inviți în oraș. Cu toate astea, to mai mulți oameni suferă de singurătate și nu știu să socializeze. Ironic, nu?
Cei mai mulți dintre noi ne permitem să cumpără mâncare decentă, sănătoasă, dar preferăm să ne îndopăm cu fast-food, pizza, shaworma și alte junk foods.
Pe internet suntem specialiști în toate, dar cu toate astea nu știm nimic concret, drept dovadă și faptul că ne complacem în joburi mediocre și nu avem curajul să facem schimbări mari în viața noastră, preferăm să merge pe sistemul Las-o bă că merge așa.
Suntem plini de citate motivaționale din cărți, online suntem însetați de cultură, dar librăriile dau faliment și artiștii mor de foame.
Acum un an ne plângeam că cine știe câți ani va dura pandemia. Acum 4 luni țipam că nu vin mai repede vaccinurile. Zilele astea ne plângem că va trebui să ne vaccinăm cu toții, ca să scăpăm anul ăsta de pandemie. Cine să ne mai înțeleagă…
Mai adăugați și voi?
E pandemie, lumea a ramas fara joburi, dar toți au bani si fac shopping online la greu.
Se pare că doar Dumnezeu ne mai poate înțelege, că noi nu suntem în stare singuri.Azi vrem ceva mâine altceva.Avem multe variante dar nu știm să profităm de ele.
Dumnezeu cred că a luat o pauză, până ne dăm seama și noi ce vrem. 🙂