Avem orientări de stânga sau de dreapta? Suntem liberali sau socialiști? În România partidele oricum nu au nici o treabă cu ideologia declarată, am văzut mai multe măsuri de dreapta luate de PSD și mai multe măsuri de stânga luate de PNL, în goana după voturi și innteresele proprii, deci ignorați ce scrie în statutul partidelor, urmăriți ce fac efectiv reprezentanții lor când adoptă legi. Totuși, hai să vorbim un pic de oameni și ce convingeri avem noi în viață, și de ce le avem.
Teoria ne spune că mulți dintre tineri sunt socialiști la început pentru că nu înțeleg cum funcționează capitalismul, dar pe măsură ce încep să avanseze în carieră sau să își deschidă propriile firme devin fani ai capitalismului, se consideră liberali, deoarece văd că muncind te poți ridica, poți să îți crești nivelul de trai, deci e normal să ții cu liberalii, statul să nu se bage prea mult, să nu taxeze prea mult, ci să ajute firmele să crească.
După 45-50 de ani mulți își schimbă din nou convingerile și devin iar fani ai socialismului, mai ales dacă nu prea au avut noroc în viață și se uită cu invidie la vecinul Gigel care are trei mașini, în timp ce ei sunt îngropați în rate. Vorba aia, dacă ți-a mers rău în viață parcă ți-ai dori ca statul să taxeze mai mult companiile cele rele care fac profituri de miliarde, și să îți dea și ție pensie mai mare, un sistem de sănătate mai bun, tichete de vacanță, ajutoare sociale, din astea.
Și niște definiții preluate și adaptate un pic, ca să fie cât mai ușor de înțeles:
socialism – concepție social-politică cu privire la construirea unei societăţi bazate pe egalitate şi dreptate socială, lipsită de exploatare.
liberalism – doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc.
capitalism – un sistem economic care implică proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, distribuției mărfurilor și structurii generale a întreprinderilor. Motivul de profit, prin succes, este un factor-cheie într-o societate capitalistă în care milioane de întreprinderi trebuie să concureze împotriva unii pentru a supraviețui.
libertarianism – ăsta e un curent mai nou – liberalism politic și economic integral, care presupune maximizarea dreptului individului și minimizarea rolului statului. În materie de economie, libertarienii doresc intervenții cât mai reduse din partea statului; un exemplu ar fi eliminarea finanțării asigurărilor sociale prin impozite. Unii sustin ca orice formă de impozitare este, prin definiție, o preluare coercitivă a bunurilor altora și, prin urmare, constituie o agresiune și nu ar trebui normativ să existe.
În realitate, majoritatea țărilor din Europa au sisteme mixte, cu unele mai aproape de capitalism și altele mai aproape de socialism. Socialismul nu are neapărat legătură cu comunismul, deși comunismul ca ideologie folosește multe elemente socialiste. Uitați-vă la China, care de fapt nu mai e comunism pur sânge, acolo avem un comunism cu tendințe capitaliste, zic eu, adaptat secolului în care trăim.
De exemplu Franța e percepută ca fiind o țară foarte socialistă, sindicatele acolo au putere mare de negociere și oamenii își cer frecvent drepturile, inclusiv în stradă, nu degeaba vedem mereu proteste la ei. Nu mai zic de țările nordice, unde firmele sunt taxate mult, idem cei cu salarii mari, dar oamenii au un nivel de trai mult mai bun, pentru că statul ia mult, dar și oferă multe servicii de calitate.
Americanii în schimb s-au dus mult pe ideea de capitalism sălbatic, exploatarea maximă a individului, de aceea acolo tinerii, Generația Z, resping puternic capitalismul și sunt fani ai socialismului. 70% dintre millenials ar vota cu socialiștii, iar 50% dintre millennials și 51% din Generația Z cred că e rău capitalismul. Și prin UK lucrurile stau cam la fel, poate ați auzit de Eat the Rich.
Nu a ajutat nici recesiunea din 2008 când vine vorba de percepția asupra capitalismului – oamenii au văzut că băncile au fost salvate de stat, iar persoanele obișnuite sunt cele care au suferit cel mai mult.
În România teoretic avem o țară capitalistă, cu multe accente socialiste și sechele comuniste de care încă ne chinuim să scăpăm. Nu zic că accentele socialiste sunt un lucru rău, problema e că nu sunt aplicate cum trebuie. Degeaba ni se spune că plătim asigurări de sănătate, dacă nu ne putem face analizele fix când suntem bolnavi și avem nevoie de ele, sau încă ni se cere șpagă la operații. Degeaba plătim rovinietă, dacă drumurile sunt proaste. Degeaba plătim impozite, dacă trebuie să ne ducem copiii la meditații și școli private pentru că sistemul de educație e praf.
Feelingul meu este că România este o țară care nu te lasă să mori, dacă ai nevoie de serviciile publice, dar nici nu te ajută să trăiești prea bine, de asta ai nevoie și de asigurare privată de sănătate, medicații sau școli private, mașină cu 5 stele NCAP ca să nu mori cu zile pe drumurile patriei și așa mai departe. Da, taxele nu sunt cele mai mari din Europa, dar oare primim înapoi suficient pentru cât suntem taxați, sau jumătate din bani se fură, și de fapt problema e la stat, care nu e un manager competent al banilor noștri?
Nu știu care e varianta ideală de sistem socio-economic.
Cu siguranță nici prea mult socialism nu e bun, deoarece descurajează investițiile și investitorii, care știm că fac economia să se miște și aduc bani atât pentru ei cât și la buget, de unde vin toate beneficiile comune pe care le avem într-o țară, dar nici prea mult capitalism nu e bun, dacă ajungem la exploatarea oamenilor, salarii care nu ajung nici pentru a plăti chiria și utilitățile și folosirea stupidă a tuturor resurselor planetei, în goana după profit.
Să fie libertarianismul soluția magică? Nu cred, dar cu siguranță e nevoie de un echilibru.
Voi pe unde vă vedeți, fani socialism sau liberalism?
Nu; devenim mai atenti si mai egoisti cu viata noastra si binele care il pretindem de la stat; de la un stat pt care am muncit si platit impozite (in genere vb) si care vedem pe zi ce trece ca nu asigura conditii minime de trai de subzistenta de decenta pt seniori, soperiindu-ne astfel viitorul batranetilor noastre si a subzistentei in care ne vom afla; de aceea egoismul de a cere in apropierea acelei varste sa ne asigure statul sa ne dea sa se preocupe este o normalitate; pt ca statul trebuie sa fie socialist oarecum de aceea e stat; S asigure la toti in limite normale si pe baza de contributivitate; Ca altfel ar fi legea junglei; Cititi notiunea Statului si incercati a o aplica in practica zileleor noastre
Și asta e posibil, dar eu sper să nu am nevoie de ajutorul statului la pensie, că pensia de stat cu siguranță nu ajunge, decât dacă e pensie specială, cu dedicație.
Măcar te-ai abținut de la a spune bazaconia, pe care o auzeam de mai multe ori în trecut, cum „China nu mai e comunistă”.
Din păcate, Franța s-a fâsâit la capitolul de proteste. Nu mă mai impresionează.
Păi tu, francez, obsedat de proteste – să nu vânezi, să nu dai buzna peste vilele ștabilor și grofilor, să le omori familiile (îi includ și pe cei din „forțele de ordine aici”)? Cum vine [să nu faci] asta și-n schimb să arzi mașini și să spargi geamuri??!!??
De-asta cred, nu pot să spun când s-a întâmplat dar, sunt făcute de oameni fără curajul strămoșilor din 1848-1849, 1871 și 1789-1793. Taman revoluțiile ălea dictează că trebuie să-i omori pe cei care trebuie, nu să faci spectacole alandala.
UK e bizar puțin pentru că, pe o parte, copiază de la americani dar SUA, pe de altă parte, nu mai are motive să se îngrijoreze cu dolarii. De exemplu, deficitul comercial nu e o bubă pentru ei (confirmă chiar de Laffer), așa cum noi obișnuim să ne văităm sau când mai iese taica Manole să vorbească ca la ședințele de altă dată cu producția.
Întrebarea e, de ce? De ce „nu se vrea” și de ce sunt blamați pigmeii, care nu au „puterea în pix”, cum se zice? Uite un alt exemplu de ce lumea mai devine socialistă la bătrânețe: să fii blamat toată viața că lucrurile negative sunt din vina ta. De parcă tu ai ales să te naști sărac, de parcă tu ai ales să nu știi să devii bogat, de parcă tu ai ales să nu poți face X sau Y, de parcă tu nu ai vrut să…
În România, chiar și între noi, suntem bombardați non-stop cu „nu e vina altora, e vina strict a ta, tu, ăla/aia care n-are putere reală de schimbare/influență”. E total neregulă și chestia asta, oricât de tentant & confortabil îți e să lovești în jos, în alții.
Zoso poate da oricât vrea el cu mătura strada sau cu lopata zăpada, at the end of the day, nu el este ștabul BNR-ului, guvernului, ministerului, serviciilor secrete, băncilor etc. unde – ce să vezi – acolo se pot face schimbări reale, se pot obține resurse… dar nu se vrea, nici din politică, nici din X, nici din Y, pentru că „sunteți proști”, „sunteți corupți”, „n-ați tencuit”, „n-ați făcut nu știu ce”.
Deci, orice om normal cu doi neuroni funcționali poate înțelege asta (chiar la nivel de instinct).
Ca în parabola cu Stalin și gâsca înfometată.
Vrei să-ți scriu convingerea mea? România nu a fost făcută să suporte mai mult de 9 milioane de oameni. Decretul 770 a scos cu forța 23 de milioane, în 1989/1990. Chiar și cu 14-15 milioane, tot nu e bine.
Și da, sunt de acord și în privința taxelor/impozitelor. Degeaba sunt mici dacă pișcă la orice colț. Păi, la naiba atunci, săracii rămân săraci (și viitori săraci din clasa medie) că sunt ciupiți peste tot.
Cum să nu te înrăiască asta, cum să nu blestemi?
Dar nu îndeajuns să prinzi curaj să dai buzna peste casele ștabilor, apropo de „nu te lasă să mori, nu te lasă să trăiești”…
Oricare ar fi, trebuie ținut cont de capacitățile de tranzit.
Scuză-mă, sper că nu ești ‘eco-fascist’. Cam dubioși cei care se „vaită” și folosesc argumente ca „folosirea stupidă a tuturor resurselor planetei”. Stai, stai un pic, tu nu ai fi avut nimic din ce ai fără exploatarea resurselor primare – nici eu.
Dacă ești părinte sau ai un frate/soră și ai nepoți, nu îți permiți să fii împotriva „exploatării” de resurse. Dacă ești singur și n-ai nimic de pierdut, trăiești doar ca să aștepți ziua tadifică în care mori, da, atunci te înțeleg & ai fi corect în poziționare – altminteri ai fi ciudat.
Slăbiciunea (kryptonita) supremă și absolută a libertarianismului e că este gândit sistemul ca într-un vid, singularitate, unde nu există alte țări, alte structuri de putere. E ca atunci când citești manuale școlare economice, de clasa a 10-a sau 11-a și crezi că știi totul despre economie. Cam așa și libertarianismul: gânditul în vid, fără geopolitică și geoeconomie.
Eu sunt fanul celor care sar gardurile la vile, blocurilor rezidențiale de lux și caselor de vacanță. Au trecut atât de mult timp că generațiile comuniștilor și securiștilor TOT NU VOR să plece de la putere.
😀
Comentariul e așa de lung că nu aș știi ce să răspund. Nu sunt neapărat cu ecologia, știu că poluatorii mari afectează mult mai mult mediul decât suma acțiunilor individuale, dar asta nu înseamnă că nu putem face și noi ceva, să nu utilizăm aiurea resurse. Eu de exemplu mă mulțumesc cu un motor de 1,6 hibrid la mașină, nu simt nevoia celor 5000 de centimetri cubi…încă.
Cât despre instigarea la violență nu știu ce să zic, lumea e în clocot, e adevărat, dar sunt și multe manipulări în spate, multe proteste începute bine și confiscate de diverse grupări, cum a fost și la noi cu revoluția.
Două idei scurte: 1. Tot văd rostogolită ideea asta cu capitalismul sălbatic din America și ce rău e el. Din punctul meu de vedere, în știrile din România și în general în știri apar cazurile senzaționale, ieșite din comun, aberațiile. America normală e bine mersi. Înveți, muncești – o duci bine și ai o viață bună. Nu muncești – o duci rău sau stai pe cârca statului. Simplu. Nu e niciun capitalism sălbatic.
2. Da, observ în jur că, cu cât îmbătrânesc, oamenii devin mai „socialiști” în idei. Nici măcar socialiști nu îi pot numi, mai degrabă oameni conectați la sistemul uslist, spălați pe creier de televiziuni. Oameni care la Mineriade erau golani acum îi ridică osanale lui Putin, înfierează Bruxelles-ul și pe americani, votează psd, anti-useriști devotați etc.
Cum ziceam, nici prea mult socialism nu e bun, dar parcă aș trăi mai degrabă în Europa, unde știu că am acces la niște servicii de bază chiar și dacă sunt sărac, decât în State, cu frica că dacă vine ambulanța și asigurarea nu îmi acoperă trebuie să scot câteva mii de dolari din buzunar. Also, pe TikTok, ce zic americanii după ce descoperă că nu doar la ei este civilizație – https://www.tiktok.com/tag/americanineurope
„1. Tot văd rostogolită ideea asta cu capitalismul sălbatic din America și ce rău e el. America normală e bine mersi. Înveți, muncești – o duci bine și ai o viață bună. Nu muncești – o duci rău sau stai pe cârca statului. Simplu.”
Dacă muncești, nu ești capitalist. Că te minți tu, pe tine însuți, e o altă treabă obsesia asta a comuniștilor de le țâșnește prin ochi sângele obsedant cu muncitul. Ce muncit?? Numai ei știu, că dacă întrebi de bani, strâmbă din nas…
„Nu e niciun capitalism sălbatic.”
Credit card scoring. ‘Nuff said.
„Oameni care la Mineriade erau golani acum îi ridică osanale lui Putin, înfierează Bruxelles-ul și pe americani, votează psd, anti-useriști devotați etc.”
Am avut un unchi care era super-proamerican, în anii ’90. După un deceniu și ceva, a devenit anti-. Eu îl mai auzeam, îl mai lăsăm să vorbească, după care îl întreb ce naiba are cu ei, ce s-a întâmplat.
Târziu m-am prins că a sperat că vor fi omorâți comuniștii, securiștii & copiii lor. Bineînțeles, nu s-au întâmplat asta.
Bineînțeles, copiii în cauză au obținut diplome străine cu binecuvântările instituțiilor Vestice…
Un review interesant și relevant despre politica și economia noastră și a altor țări europene. Este adevărat că în ceea ce privește politica internă, partidele se mișcă prin mijloace mai degrabă electorale, în detrimentul ideologiei. Cu toate acestea, ar trebui urmărite principalul set de valori care se ascund după programele electorale și adaptările care au loc la nivel de discurs și practică pe parcurs.