fbpx

Credeam că subiectul scrierii cu diacritice pe internet e expirat și toată lumea știe că sunt utile, dar aparent a apărut o nouă generație care are impresia că dacă scrii tata sau țâță e același lucru, deci merită să dezgropăm subiectul.

Prin 2011 am început să scriu cu diacritice pe blog, și de atunci cam orice material text scris de mine are diacritice, indiferent că vorbim de articole online, texte pentru campanii de promovare, newslettere, emailuri trimise clienților sau contracte și alte acte oficiale. Știu că poate părea dificil, dar să nu uităm că la școală am învățat toate literele din alfabet, iar diacriticile nu prezintă nici un dezavantaj, din contră. E mai ușor și mai corect să te exprimi folosind diacriticile, ca să nu lași loc pentru interpretări. Voi cum scrieți, cu sau fără ele?

Am văzut tot felul de scuze de-a lungul timpului.

Cea mai folosită scuză este că nu avem timp să scriem cu diacritice pe internet, și e cam stupidă. Nici nu trebuie să le pui tu manual, pe mobil ți le sugerează autocorrect-ul, în Word ai opțiuni pentru limba română, în Windows cam de la Windows 7 încoace ai pachete de limbi suplimentare și alegi tu ce taste vrei să folosești pentru ă, Ă â, Â, î, Î, ș, Ș, ț, Ț.

Dacă chiar nu ai chef să scrii cu diacritice sau să corectezi un text scris fără ele sunt o mulțime de aplicații online ce adaugă diacritice automat unor texte (exemplu 1, exemplu 2, exemplu 3)

Durează maxim 1 zi să te obișnuiești cu utilizarea lor pe orice dispozitiv sau program, și după aceea ai doar avantaje.

Argumente pentru scrierea cu diacritice pe internet

    1. Nu lași loc de interpretări, spui clar ce sens au cuvintele folosite de tine. Tata sau țâță? Mâță sau măta sau mata? Râmă sau rama? Gașca sau gâscă? Fată sau față sau făta? Sârmă sau sarma? Pături sau paturi? Știu că veți spune că oamenii prind sensul cuvintelor când citesc toată propoziția, dar de ce să lași oamenii în dubiu?
    2. E trist să vezi campanii publicitare, reclame pe Facebook și Google, emailuri oficiale sau și mai rău, contracte, documente oficiale, scrise fără diacritice. Nu mai zic de site-urile de prezentare, poți să ai tu cel mai frumos design web, dacă textele sunt fără diacritice denotă neprofesionalism, cineva s-a grăbit să arunce un text acolo, doar ca să fie.
    3. Că tot discutăm de site-uri și optimizarea lor pentru motoarele de căutare, Google detectează corect diacriticile încă de prin 2006, și afișează corect rezultatele. Pe scurt, dacă titlul paginii și conținutul acesteia conține cuvinte cu diacritice ai șanse să apari pentru ambele căutări, și cu diacritice și fără ele, dar pentru căutările cu diacritice s-ar putea să nu apari, dacă pagina ta nu le are, sau să apară deasupra ta altă pagină. Un articol mai detaliat pe tema asta aici.

Astea sunt argumentele mele pentru folosirea diacriticilor în limba română – comunici la obiect, ești mai profi și ai o imagine mai bună, atunci când le folosești.

Voi folosiți sau nu diacriticile pe internet? Dacă nu, de ce?

RECOMANDĂ
  • 67
  •  
  •  
  •  
  •   

11 Comentarii

  1. Dacă te-ai obișnuit să scrii fără ele,e nasol să te dezobișnuiești.

    • Dacă ai voință nu prea, eu am început când aveam 27 de ani să le folosesc constant peste tot pe internet.

  2. Greu de tot cu tastatura telefonului. Nu stiu cum sa imbin tastatura englezeasca cu cea romaneasca (daca se poate).

    • Marius Sescu Reply

      Adaugi ambele limbi și vei primi sugestii de cuvinte simultan, și română și engleză.

  3. Întotdeauna scriu cu diacritice și încerc să-i determin pe cât mai mulți să facă asta. Pentru asta am făcut și un site de unde se pot descărca fonturi cu diacritice, gratis și legale. Dacă-mi dai voie voi lăsa un link aici.

  4. Și eu scriu cu diacritice de când au devenit disponibile (a fost o epopee întreagă să apară în Unicode și diverse softuri!), și ca persoană care lucrează cu limbajul le prețuiesc mult, dar simt că e loc și de câteva precizări:
     
    1) Dacă e mai ușor sau nu e ceva subiectiv. O persoană obișnuită de multă vreme ca tastele pe care se află șțăîâ să folosească la ;”[]\ ar putea să se obișnuiască mai greu (nu e imposibil, dar durata adaptării variază de la om la om). Unii oameni poate decid că în diverse registre de comunicare pe care le folosesc nu merită efortul, chiar dacă e mic: de exemplu în comunicarea personală sau în mesajele publicate în forumuri șamd.
     
    2) Ai recunoscut și tu în argumentul tău #1 că sensul cuvintelor reiese din context, dar mi se pare important de subliniat 🙂
     
    3) Limba trece constant prin schimbări, atât pe termen scurt, cât și mediu și lung. Ne putem opune, putem continua să scriem cum știm noi și să ne păstrăm obiceiurile și ortografia ‘corecte’, putem fi milioane de oameni care fac asta. Dar dacă limba se schimbă într-o anumită direcție, aceasta nu e este a priori ‘mai bună’ sau ‘mai rea’ ci este pur și simplu forma pe care o ia comunicarea interpersonală de la momentul respectiv. Important e ca oamenii să se înțeleagă între ei. Dacă limba se achită de acest scop primar, orice altceva poate fi considerat detaliu. O analogie ar fi: mi-ai livrat pachetul în siguranță și e întreg, dar ar fi trebuit să-l ții orientat invers când mi l-ai înmânat.
     
    Acestea fiind spuse, și pe mine mă calcă pe nervi când văd instituții mari (bănci, companii de telefonie) sau chiar de stat care nu comunică în forma standard actuală a limbii. Suntem în secolul 21, ce naiba, tehnologia există, trebuie voință.

      • Cred că comunicarea e nevoia principală, și ea are loc bine mersi și fără diacritice, după cum putem vedea din ultimele decenii, de când avem tastaturi.
        (Desigur, încă o dată: în comunicarea oficială nu există nicio scuză să nu fie folosite diacriticele.)

Lasă un comentariu