Despre mentalități și influența bunicilor în educația copiilor noștri

Dacă ai 30-40 de ani probabil gândești la fel ca mine. Vrem să ne creștem copiii cât mai bine, dar încă suntem influențați de cum am fost noi crescuți, de educația primită de la părinți și societatea în care am crescut. Traumele prin care au trecut părinții în comunism și în jungla anilor 90, când chiar a fost greu, sigur și-au pus amprenta și asupra noastră și felului în care gândim. Da, părinții ne-au învățat multe lucruri bune, dar sunt și mentalități ce trebuie schimbate, și nu e vina lor, așa au fost crescuți. E nevoie de 3 generații pentru a scăpa de convingeri, obiceiuri proaste, preconcepții. Părinții noștri spuneau la Revoluția din 1989 (mă rog, lovitură de stat, dar asta e altă discuție) – Copiii noștri vor fi liberi. Eu cred că abia nepoții lor vor fi liberi cu adevărat, și depinde mai ales de noi asta.

În primul rând eu încerc să nu le transmit fetelor stereotipuri

Le avertizez că sunt și pericole, dar le las să descopere lumea, nu să o judece influențați de felul în care gândim noi.

De exemplu le lăsăm pe fete să intre în contact cu orice om sau copil, indiferent de culoarea pielii și nație. Nu s-au mirat nici când au interacționat cu etiopieni sau marocani pe plajă în Grecia,  nici când au văzut indieni în Bruxelles, culoarea pielii e doar culoare. E trist că la noi în România încă mai văd mame în parc care le spun copiilor că vin țiganii și te fură, sunt curios ce ar face mamele astea dacă ajung într-un parc din Paris sau Roma, unde jumătate din oameni au altă culoare a pielii. Își închid copiii în casă?

În al doilea rând încercăm să le învățăm că e importantă și opinia lor, că au ceva de spus

Când le cerem feelor să facem lucruri, activități nu le spunem că trebuie să le facă pentru că așa vrem noi sau așa am zis noi, ci le arătăm și de ce e necesar să facă X sau Y, care e scopul, și le permitem să vină cu sugestii.

Nu e vorba doar de independență, dar gândiți-vă un pic la cum sunt crescuți copiii în societatea românească: Până la 18 ani părinții, școala și societatea le spune copiilor tot ce trebuie să facă, fără dreptul de a alege pe cont propriu cam nimic. Brusc, când termină liceul discursul se schimbă radical în – Ești independent, construiește-ți viața, avem încredere în tine și capacitatea ta de a alege. Asta e ironia, dacă creștem copiii obișnuiți să fie ascultători, să nu comenteze niciodată, cum putem avea pretenția să gândească pe cont propriu, să fie independențim atunci când cresc mari?

În al treilea rând, și asta a fost cel mai greu să fac, e ok să le cerem scuze copiilor când greșim

Le-am fetelor spus că nimeni nu e perfect, și noi greșim uneori. E mai ok pentru un copil să înțeleagă că și părinții greșesc, dar își admit greșelile și vor să învețe din ele. E mai ok pentru adultul ce va crește. Ei bine, gândiți-vă, de câte ori v-au spus părinții voștri că au greșit față de voi?

Asta nu înseamnă că vrem să creștem copii alintați, flower power, panseluțe. Există reguli de urmat, trebuie să știm când jonglăm cu rolurile, când trebuie să fii autoritar pentru că ești totuși părintele și când poți fi prietenul lor. Scopul e să creștem adulți ce se vor putea descurca singuri în societate

Și mă uitam la ce a scris Violeta foarte fain, rezumând diferențele de mentalitate între părinții noștri, crescuți în comunism, plini de frici și pesimiști, și seniorii din vest, crescuți în capitalism și cu poftă de viață:

Soacra mea ( americanca) are 89 de ani și merge la gym de trei ori pe săptămâna; pentru a rămâne flexibila și cu tonus bun. La 70 de ani a deschis o noua firma și la 75 s-a recăsătorit, după ce a fost văduva un deceniu.

Aparține unui club de arte care organizează concerte și expoziții, merge frecvent la teatru, la cinema și evenimente artistice.
Aparține și unui club ( book club) și in fiecare luna citește o carte ( aceeasi toti membrii clubului) pe care împreuna o dezbat. E un pretext pentru a sta activ, curios și conectat social, pentru a lua ceaiul cu prieteni.
Folosește un iPhone pe care își comanda Uber și cu care face poze.
Merge la un curs de istorie pentru ca “ history always interest me and finally I have time to find more about it”.
Este născuta in 1930, in anul Caprei in zodia Balantei.
Niciodată nu vorbește despre boli, bolnavi, tratamente, dureri sau neplăceri. Niciodată nu vorbește rau despre oameni și nu exprima păreri nesolicitate. Întotdeauna vrea sa știe ce este nou in știința, ce este “ Current” la moda – in design, in muzica, cinema, fashion.
Este foarte punctuală, disciplinata, și “ considerate” ( ii pasa de ceilalți).

Foarte multe dintre cele enumerate mai sus nu implica a cheltui bani , ci o anume atitudine și viziune asupra vieții. E important sa subliniez asta pentru ca….

In acest timp , la jumătate de Glob distanță, părinții mei care au 70 +, merg lunar la medicul de familie, după o rețeta. Se consuma și se cearta din cauza evenimentelor din politica, folosesc telefoane cu taste și știu toate bolile celor apropiați,inclusiv tratamentele ce le urmeaza. Atitudinea lor, deși se vrea deschisă, este in generală guvernata de “ NU” ( nu se poate, nu este sănătos, nu ii cunosc, nu merge culoare deschisă la vârsta mea, nu are efecte secundare ? )
Ei nu merg la evenimente pentru ca este aglomerat / gălăgie/ dezordine/ departe/ canicula / ger/ prea periculos.
Ieșirile lor sociale sunt la clinica, la piata, in familie, scurte călătorii, la biserica.
A, și au un cavou bine pus la punct, și taxele bisericești, anuale, plătite la zi.

Stau și ma întreb unde, cum și de ce se produce acesta discrepanta între stilul lor de viața. Cum seniorii vestici au decis sa meargă la un free – concert, iar cei romani sa stea pe banca, cu vecinii lor și sa vorbească despre reumatism?

Recomandă prietenilor!
  • 51
  •  
  •  
  •  
  •   

8
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
Phaff
Vizitator
Phaff

Sa-i intrebe pe milenialii americani ce cred despre soacra dansei…

Doc
Vizitator
Doc

Din păcate mulți părinți au o purtare dictatorială cu proprii copii,sunt semianalfabeți funcționali dar se cred autoștiutori.

Mihaela
Vizitator
Mihaela

Asa este!

Mirela Marin
Vizitator

De fapt, ține de individ, de educație, cultură, de capacitatea sa deschidere. Nu cred deloc în generalități de genul expus cu privire la generațiile părinților/bunicilor trăiți în comunism. Sunt destui părinți din generația ta (30-40 ani) care au (pre)concepții de ți se ridică părul măciucă. Și nu au legătură cu comunismul.