fbpx

Ce e mai sigur, să ai firma ta sau să fii angajat?

Se întâmplă tot mai rar în ultima perioadă, dar uneori mai primesc și întrebarea asta, Ție nu ți-e frică să nu fii angajat, să ai firma ta, să depinzi de piață? De regulă întrebarea vine de la oameni din corporație sau care au joburi călduțe, bine plătite. Eu fiind rău, îi întreb – Dar ție nu ți-e frică, știind că poți fi concediat oricând?

Evident, adevărul e mult mai nuanțat, mai ales de când cu pandemia nimic nu mai e sigur 100%. Poți să fii un angajat foarte bun pe domeniul tău și să te trezești fără job, pentru că a fost afectat domeniul de pandemie sau cine știe ce lebădă neagră a mai apărut în economie, la fel de bine cum poți avea o firmă super tare care se trezește peste noapte fără clienți.

În final oamenii buni se descurcă indiferent de situație, un profesionist bun e recrutat repede, o firmă se poate reprofila pe alt domeniu. Voi cum vă simțiți mai siguri, ca angajați, sau cu firma proprie?

Dacă e să dau și eu ceva din casă pot zice că primii ani la agenție nu au fost ușori, până au început să vină clienții, recomandările, să ne facem un nume. Din fericire aveam niște bani puși deoparte, nu aveam un stil de viață extravagant, deci ne-am descurcat, nu am intrat în datorii.

De cealaltă parte, ce nu realizează mulți este că atunci când ești angajat riscul de a rămâne fără venituri e de obicei mai mare, deoarece ai un singur client, șeful direct, cel care îți plătește salariul. Dacă șeful direct schimbă strategia firmei, modifică organigrama sau crede că nu mai ești suficient de eficient, te poți trezi pe liber în 30 de zile.

Comparați asta cu o firmă, chiar și una micuță, dar cu mai mulți clienți. Sigur, ai mai multă bătaie de cap cu taxe, impozite, clienți, furnizori, strategii de vânzări, poate și cu angajații, dar dacă îți faci treaba bine, dacă te diferențiezi cumva de concurență, sunt slabe șanse să fii concediat simultan de către toți clienții. Mai pleacă unii, vin alții, dar nu rămâi brusc cu veniturile egale cu zero.

Greșesc?

Recomandă

6 Comentarii

  1. Depinde.
    Am prieten “posesor” de firma in domeniul reconditionarilor de orgi si tamplarie de calitate. Programul lui incepe la 6:30 si se termina la 22-23 seara. Timp pentru familie canci, batai de cap cat cuprinde, statul roman care-l fwte cum il prinde si din toate pozitiile cu taxe, impozite, chitante si aprobari. Si asta de vreo douazeci de ani. A avut perioade in care nu stia daca are de unde plati salariile angajatilor, a avut perioade in care credea ca in 2-3 zile o sa inchida, ca nu are cu ce plati cheltuielile, s-a zbatut sa angajeze oameni buni…greu, mie unul mi s-a parut dificil si il apreciez pentru rabdarea lui.
    Eu, pe de alta parte, daca nu am siguranta ca in zece si in douaj`cinci intra salariul….parca nu dorm bine. Plus ca sunt genul de om pentru care munca\salariu reprezinta mijlocul, nu scopul. Cand am apreciat eu ca as putea fi angajat oriunde in lumea asta pe baza experientei si vechimii in domeniu, am renuntat la gandurile de…nu stiu, avansare ierarhica in companie? Prefer sa am un program fix, sa fiu liber si sa dispun de timpul meu in afara celor 8 ore regulamentare. Si asa din 52 saptamani am doar 5 libere, concediu….la ce sa ma complic inutil?

    • Depinde, sunt persoane care se simt foarte bine ca angajați, altele care nu pot sta într-un birou 8 ore oricâți bani le-ai da. Eu am fost în ambele ipostaze, și acum merg la birou, dar nu am program fix, nu aș putea să mă mai întorc acolo. Important cred că e să muncești cu plăcere, nu doar din obligație, indiferent că ești angajat sau ai firma ta.

  2. persoana in bluza galbena e baiat sau fata? Sau vreo ciudatenie din-aia care mai nou isi spune ” non binary” ?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *