Dacă aveți tangență cu imobiliarele, bursa sau crypto probabil știți că de câteva luni situația e cam gri, majoritatea stau pe cash sau așteaptă să se oprească picajul.
Acțiunile companiilor tot scad, chiar dacă ele raportează profituri, imobiliarele sunt un pic în blocaj, iar de crypto ce să mai zic, Bitcoin urcă și coboară ca într-un roller coaster.
Se zice că piața anticipează cu câteva luni de zile o recesiune, și eu sunt de acord.
În același timp, în viața de zi cu zi încă nu se simte recesiunea, chiar dacă prețurile au luat-o razna datorită inflației, chiar dacă unele companii iau măsuri sau simt că au scăzut vânzările. E un fel de Ne este rău, dar nu chiar atât de rău.
Zic asta pentru că în continuare nu se găsesc angajați pentru multe joburi bine plătite, pentru că firmele de prestări servicii încă sunt aglomerate, pentru că multe produse încă nu sunt pe stoc, semn că există cerere pentru ele. Și încă ceva, noi în România avem și un decalaj de 2-3 luni față de țările din vest, unde deja panica e mai mare.
De exemplu, de 3 zile aștept să vină un tehnician de la service pentru repararea mașinii de spălat rufe. Mașina nu mai e în garanție, deci îl aștept pe banii mei, dar sunt aglomerați, au de treabă. Voi chema un altul, sper să fie mai liber.
Am comandat un scaun de birou mai bun de pe un site, dar a durat aproape o lună să îmi trimită comanda, că nu era tetiera pe stoc la culoarea pe care o doream eu. Am așteptat, tot pe banii mei.
Am mai comandat niște accesorii de la un magazin online, de 3 zile comanda e în procesare.
Avem la agenție mai mulți clienți pe zona de servicii, fac angajări, sunt persoane de 20-25 ani care vin, stau 1-2 zile și pleacă, că e prea mult de muncă, nu e ca pe TikTok, cu discursuri motivaționale. Firmele astea oferă condiții ok, mediu plăcut, salariu corect, dar tinerii preferă să stea acasă, că probabil facturile le plătesc mami și tati, altfel muncești când știi că nu ai mâncare în frigider.
De asta zic că încă nu e recesiune. Sigur, nu e ca în 2018-2019, dar încă sunt bani în piață, comerțul încă merge, oferte de joburi încă sunt suficiente pentru ca oamenii să poată alege.
Compar cu ce era prin 2009, când toate angajările erau blocate, vânzările online și offline se duseseră în cap, lumea tremura de frica pierderii jobului și se cumpăra doar strictul necesar. Încă nu suntem acolo, poate nici nu vom ajunge, dar senzația mea este că ne alintăm cam mult.
Voi cum vedeți lucrurile?
Stam pe cash momentan, cine are. Cine nu are mai schimba 100 de euro, sau de dolari mai nou.
Eu zic ca nu e bine, nici nu va fi repede. Ce ne oferă media e bulibășeală, un amalgam după care dacă te iei, nu tragi nici o concluzie. Energia e scumpa si se tot scumpește. Aici va fi marea bubă și vom vedea cine poate rezista consumând foarte încet slănina de pe burtă. Poate rușii au dreptate, ai lor îndură mai mult și mai greu decât ai noștri.
Da, cine are resurse va rezista mai mult.
Va urma o schimbare de paradigmă serioasă, s-a dus vremea huzurului, venituri mari, cheltuieli mici.
Rușii? Te referi la sutele de mii care au fugit deja din țară, la cei care incendiază centrele de recrutare sau la cei care caută pe Google cum să își rupă o mână pentru a nu fi recrutați?