Dacă povestiți cu părinții sau bunicii voștri despre haosul tranziției, anii 90, când s-au făcut multe averi, dar au și sărăcit mulți oameni, cu siguranță vă vor zice și de Caritas sau FNI, aproape toate familiile aveau sau știau pe cineva care avea bani acolo. Dacă nu știți despre ce e vorba dar vreți să învățați despre țepele financiare date în acei ani urmăriți documentarul de mai jos.
Prin comentarii spuneau unii că dacă azi ar apare un nou FNI ar fi la fel de mulți români care s-ar îngrămădi să își bage acolo toți banii, fără să înțeleagă cum funcționează, doar pentru că li se promit cîștiguri fabuloase, de 10 ori cât depun, în câteva luni. Asta în condițiile în care cei mai buni investitori corecți, când scot 15-20% randament anual spun că au avut un an foarte bun. Asta e, nu știm cum funcționează banii, vrem peste noapte să devenim bogați.
Între noi fie vorba, avem deja FNI-uri și Caritas-uri printre noi, adaptate la epoca digitală. Mulți români au băgat mulți bani în crypto sau NFT-uri, au cumpărat pământ în Metaverse, doar pentru că li s-au promis câștiguri fabuloase. Au cumpărat ceva despre care nu au nici cea mai mică idee cum funcționează, atrași de mirajul banilor făcuți ușor. Sigur, sunt unii care au și făcut bani, dar cum spunea bancul, când doamna de la curățenie îți dă sfaturi despre crypto fugi, deja banii au fost făcuți de cine trebuia.
Între 1990 și 2000 era o nebunie, gândiți-vă că băncile de stau au împrumutat și au garantat pentru jocuri piramidale.
Diferența față de haiducia anilor 90 este că noi acum avem acces la informație, educația financiară solidă poate fi începută chiar și online, cu costuri zero, nu mai există scuza Nu știam, nu mi-a zis nimeni, nu am avut de unde să mă informez. Important e să învățăm cum funcționează banii, investițiile pe termen lung, nu să fugim după miraje.
Documentar văzut la Adrian.
Compania „Caritas” a fost fondată de către Ioan Stoica în aprilie 1992 în Brașov sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital de 775 de dolari . Pentru început numai cei ce aveau domiciliul în Cluj puteau să facă depozite la firmă, dar începând cu vara anului 1993 toți cetățenii români au putut să participe. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenți din întreaga țară, care au investit aproape 1 miliard USD înainte de a da faliment în 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plățile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993. Estimările variază între două și opt milioane de deponenți. Bancherul Dan Pascariu estima că între 35% și 50% din gospodăriile din România au fost participante la acest sistem.
Fondul Național de Investiții (FNI), firmă înfiintată în 1996 de SOV Invest ce a funcționat ca joc piramidal, ducând la pagubirea unui număr de aproximativ 318.000 de „investitori”. În anul 1996, Societatea Generală de Investiții (acționarul majoritar al FNI) controlată de Sorin Ovidiu Vîntu și Gheorghe Negură, a primit un credit de la Bancorex în valoare de 3.007.967 de dolari. În 1997 Fondul Național de Investiții a atras un număr mare de investitori prin dobînzile mari practicate la depozite, acestea depășind de 3-4 ori media dobînzilor bancare cît și prin contractul semnat de CEC (CEC) de garantare a depozitelor făcute la FNI. Prin contractul de garantare amintit, CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Național de Investiții să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă inițial.
La data prabușirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de investitori dintre care aproape o treime plasîndu-și investițiile in ultimele 12 luni de existența a Fondului.
Sorin Ovidiu Vântu e bine merci și azi.
Voi știți pe cineva care și-a luat țeapă cu FNI, Caritas sau altceva, în anii 90?
Noi eram lipiti pamantului, asa ca nu am putut „investi”. Si stiu ca bunicii mei erau destul de dezamagiti, ca altii fac o groaza de bani. Apoi s-au gandit batraneste ca sunt bani nemunciti si asta este. Nu avem noi noroc de asa ceva. A fost un fel de binecuvantare, ca am rude care au pierdut bani de apartament sau masina pe prostii din astea. Si ne dadeau lectii de investit, ca ei aveau mai multe economii. Din pacate s-au dus pe copca, asa ca noi am ramas tot saraci, dar macar fara pierderi 😀
Da, au fost multe drame atunci, și cred că țepele de genul ăsta au afectat inclusiv generația noastră, că ni s-a transmis să nu avem încredere în bănci.