Din când în când văd share-uri lacrimogene la postări cum e asta din link, despre cum internetul a afectat societatea și a schimbat oamenii, cum înainte stăteam unii cu alții la cafea și la bârfe și ce bine era, și acum stăm toți pe social media. Despre cum înainte ne jucam în parc și acum ne jucăm online. Hai, că le știți și voi.
Nu zic că internetul și tot ce ține de rețelele de socializare e perfect, din contră, dar zic că pentru mulți dintre noi e mai simplu să spună că internetul sau rețelele de socializare generează problemele din societate, în loc să admită că internetul doar amplifică problemele ce existau deja.
Dacă nu ai chef să stai la povești cu prietenii tăi vei găsi oricum o metodă de a îi ignora, nu ai nevoie de Facebook pentru asta.
Dacă nu îți pasă de familie o vei evita oricum, nu ai nevoie de Instagram pentru asta.
Cultura și arta nu au fost niciodată apanajul maselor, nu vă așteptați ca o poză cu Mona Lisa să strângă la fel de multe like-uri ca o tipă ce face economie de textile.
Așa a fost mereu, oamenii au căutat scuze pentru a scăpa sau a uita de problemele din viața lor, așa funcționăm noi, vrem doza de endorfine cât mai ușor.
Cum folosim internetul și cum îi învățăm pe copiii noștri să îl folosească ține doar de noi.
Unii oameni își pierd vremea pe social media dând Like și Share la toate prostiile în timp ce trece viața pe lângă ei, amplificând toate teoriile conspirației și lăsându-se manipulați, alții se folosesc de puterea internetului pentru a păstra legătura cu prietenii și familia aflați la distanțe mari, pentru a își găsi joburi remote mai bine plătite, pentru a se educa prin cursuri online, pentru a face networking și a lega prietenii noi, pentru a porni afaceri, pentru a învăța cum să își gestioneze mai bine viața, relațiile, banii.
Avem o monedă cu două fețe, noi alegem. Nu mai dați vina pe internet pentru deciziile proaste pe care le faceți când folosiți tehnologia, că nu e asta soluția, doar vă poziționați din start ca victime.
Nu știu boss, am deschis Facebook și 8 ore mai târziu a trecut ziua pe lângă mine, dar nu e vina mea.
Vă spune astea un tip care lucrează cu clienți din alte orașe și țări ce au venit la agenție pentru că a știut cum să construiască un brand pe internet, care a învățat 70% din ceea ce știe și ce face acum din punct de vedere profesional folosind internetul, care și-a construit o viață un pic mai bună, un job, un scop, datorită internetului. Plus un blog pe care intră lunar câteva mii de oameni.
Nu internetul e problema, ci noi suntem, că preferăm să identificăm un vinovat facil, în loc să ne uităm în oglindă și să ne întrebăm dacă folosim cum trebuie tehnologia. Stați liniștiți, că și eu mai greșesc, dar știu unde să caut vinovatul, dacă e nevoie.
Cred că tot articolul pornește de la premisa „Eu pot să îmi controlez emoțiile / reacțiile / adicțiile”.
Și de multe ori oamenii, din care fac parte și eu, nu pot.
De asta se cheamă „adicție”, e o dependență care îți face rău, dar nu e în controlul tău.
Iar rețelele sociale au un îndemn financiar să te facă să fii dependent de ele.
Și eu, la 39 de ani, am probleme în a îmi controla activitatea online, dar, în general, mă declar mulțumit.
Compară asta cu un copil crescut cu tabletă și telefon, care la o vârstă mică trebuie să își auto-impună să nu se compare cu colegii și cei apropiați lui, pe rețelele sociale.
Dacă tot ce vezi în online sunt vedete de TikTok, colegii tăi sunt pe TikTok, cei de care te îndrăgostești sau sunt îndrăgostiți de tine sunt activi pe TikTok, brusc TikTok nu mai e „O rețea oarecare, pe care o pot controla”, ci devine parte din tine.
Sunt destul de pesimist despre rețelele sociale, în special în fața celor care au crescut lăsați în fața ecranelor.
Iar pentru cei mai în vârstă controlul unei adicții nu mi se pare nici el foarte facil, câtă vreme rețelele sociale câștigă bani dacă reușesc să te facă dependent de ele.
Aici e și treaba părinților, să le explice copiilor diferența între ce văd pe net și viața reală. Ai dreptate, și eu mai pierd uneori ore aiurea, dar îmi dau seama că eu trebuie să am grijă, nu arunc toată vina pe aplicații, că sunt „addictive”.
Noi alegem. Punct. Daca sa bem 2 pahare de vin sau daca sa ne facem torpila, daca mancam kfc o data pe luna sau zilnic, daca ne uitam la TV pe chestii cat de cat ok sau pe antena 3, daca pe internet stam pe tiktok 9 ore pe zi sau mai urmarim si ceva mai educativ. Orice lucru pe lumea asta are minusuri si plusuri, depinde de noi cum le gestionam.