Oamenilor le plac fanteziile legate de bani, au impresia că dacă ar câștiga de 2 sau de 3 ori mai mulți bani ca în prezent toate problemele lor s-au rezolva și viața lor ar fi perfectă. Realitatea din păcate nu e așa, noi asociem jobul pe care îl avem sau banii pe care îi câștigăm lunar cu statutul nostru social, cu respectul de sine, dar nivelul fericirii noastre nu are prea multă legătură cu suma din cont, din contră. Ce, nu ați văzut bogați nefericiți?
Mă uitam la mine, prin 2004 când mă angajam prima dată și câștigam 400 de lei parcă în vânzări aveam impresia că dacă voi câștiga 800 de lei voi fi de 2 ori mai fericit. Evident, în timp nivelul veniturilor s-a dublat, triplat, dar sigur nu am fost de 2 sau 3 ori mai fericit.
Americanii aveau niște studii care spuneau că banii influențează fericirea până când câștigi în jur de 75.000 de dolari pe an, după aceea te mai bucuri când îți mai cresc veniturile, dar nu la fel de mult cum o făceai când erai mai sărac. Cred că are legătură și cu foamea de a reuși în viață, la început te bucuri când îți permiți să mănânci în oraș de 2 ori pe săptămână, când te muți din garsonieră la 3 camere, când schimbi transportul în comun pe o mașină nouă. După un timp upgrade-urile astea nu te mai încântă așa de mult, ajungi să le consideri normalitatea.
La mine creșterile de fericire majore au fost când am început să lucrez pe cont propriu, deși câștigam mai puțini bani pe cont propriu decât ca angajat, sau când au apărut copiii în viața noastră, sau când am ajuns să avem un stil de viață mai relaxat.
Faza e că banii în sine nu au valoare, ce contează în schimb e libertatea pe care ți-o oferă ei. Noi românii am înțeles greșit treaba asta, când dăm de bani ne apucăm să îi cheltuim pe orice, doar pentru a le demonstra tuturor că o ducem bine. Ce ar trebui să facem cu ei este să îi investim pentru a avea mai multă libertate: libertatea de a călători, de a ne urma pasiunea, de a dormi liniștiți noaptea știind că facturile pot fi plătite chiar dacă nu muncim câteva luni și așa mai departe.
Noi în schimb amanetăm fericirea pe termen lung pentru bucuriile de moment: ultimul smartphone, vacanțele exotice, casa de 300 de metri pătrați în care stăm doar 2 persoane și un câine, hainele de lux cumpărate ca să se oftice dușmanii și alte concepte de genul ăsta.
Și toate cheltuielile astea le plătim cu mai multe ore suplimentare, mai multă muncă. De asta devine tot mai la modă minimalismul, iar societatea consumeristă începe să se reorienteze spre experiențe, nu lucruri. Poate că începem să ne trezim, să corelăm fericirea cu lucrurile care contează.
Nu zic că nu e ok să îți cheltui banii pe pasiunile tale, dacă am munci de nebuni fără a ne oferi recompense nu am mai avea nici o motivație să tragem tare. Zic doar că fericirea e de scurtă durată atunci când vine din bucurii de moment, din obiecte scumpe dar pe care nu ni le dorim cu adevărat, sunt doar nevoi artificiale create de societatea de consum, și că după ce treci de un anumit prag al veniturilor mai multe lucruri cumpărate nu îți vor aduce mai multă bucurie, poate chiar din contră.
Și gata cu filozofia de bordură, înapoi la muncă, trebuie să strângem bani pentru vacanța de iarnă în Alpi, nu?
Foarte bun articolul tau. Din pacate ai dreptate, romanii prefera sa cheltuie banii pe care ii fac pe lucruri materiale, crezand ca astfel vor fi fericiti…foarte putini sunt cei care cheltuie banii munciti pe momente, amintiri, emotii…pe fericire. Nu avem inca o astfel de mentalitate…ai nostri cred ca fericirea sta in BMW, Audi, Hermes, iPhone si alte brand-uri celebre. Mereu cautam sa epatam, sa aratam tuturor masina cea noua, casa cu piscina etc. Fericirea este o pasare rara si din pacate foarte putini reusesc sa o prinda…chiar si pentru cateva momente.
Lumea confunda banii cu fericirea. Is 2 chestii paralele. Banii rezolva probleme, aduc liniste ca poti plati facturi, nu ai griji, ai optiuni, confort. Eu prefer sa am bani multi. Exemplu patir: Cum e sa faci 5 ore de la aeroport pana acasa, fata de 1 ora daca ai avea masina. Cam asta fac banii, cumpara timp, confort
Din pacate banii nu pot cumpara timp, nici macar o secunda. Atunci cand esti bolnav iar boala de care suferi e netratabila, si doctorul iti spune ca mai ai 7 zile de trait, degeaba ai milioane in cont-uri…poate iti doresti sa mai traiesti 2-3 ani, dar din pacate nu vei reusi. Da, poti cumpara bijuterii, haine, avioane, masini, insule…poti cumpara multe, dar nu timp. Nu poti cumpara sanatate, timp, intelepciune, fericire…
Asta a descoperit și Jobs, dar prea târziu.
Haha, buna asta…si Dinu Patriciu a descoperit acelasi lucru, dar vorba ta, prea tarziu.
Oameni buni, inteligenți. 🙂
cand zic ca poti cumpara timp zic asta…. se strica ceva la masina, in loc sa pierzi tu timpul reparand, platesti pe altu, tu facand altceva. Banii sunt foarte importanti, rezolva probleme. In loc sa pierzi 5 ore in autobuze, pierzi 1 ora si restu de 4 te relaxezi
Cu asta sunt perfect de acord, trebuie să știi cât valorează 1 oră din timpul tău și să plătești pe cineva când e cazul, pentru servicii specializate, în loc să pierzi timp inutil.
Da’ ce bine spui! si primul meu salariu a fost de 400 de lei :)) pff, cand imi aduc aminte cat de bucuroasa eram!! Apoi am inceput sa castig 800 de lei si ma simteam tare mandra. Toti banii ii cheltuiam pe haine Cu timpul, insa, mi-am dat seama ca mai bine este sa incep sa si strang, sa nu cheltui tot ce castig.
Dacă mă chinui un pic îi cheltui într-o oră prin Cora sau Auchan, în zilele noastre.
[…] Da, e bine să ne gândim la acțiuni, obligațiuni, idei de afaceri, investiții, dar întâi trebuie să ne uităm în ograda proprie, să vedem cum gestionăm noi banii. Oricum ai privi lucrurile, dacă tu câștigi 1000 de euro pe lună dar cheltui 1500, în fiecare lună, în timp vei avea o problemă. În plus, mai mulți bani nu înseamnă mereu mai multă fericire. […]