Cineva întreba pe un grup dacă e ok să ceară 2000 lei lunar pentru 40 de articole și 10 postări pe social media scrise în fiecare săptămână, adică 1 articol pe oră cel puțin. Nu știu dacă era pe bune sau la mișto, dar am zâmbit amar.
A scris și Victor despre asta în ultimul său newsletter, ăsta e unul din motivele pentru care ne-am umplut de articole slabe, de postări stupide pe rețelele sociale și în general de gunoi pe internet. Nimeni nu mai scrie povești, articole care să captiveze, toți fac SEO cu copy paste din articole în engleză și Google translate. Unii pentru că nu pot să creeze ceva original, alții pentru că sunt leneși, cei mai mulți pentru că au de produs conținut la normă, cât mai ieftin.
Companiile știu că trebuie să creeze conținut online, au nevoie de el, dar nu asigură suficient buget pentru conținut de calitate, e un fel de concurs pentru a plăti cât mai puțin și a primi cât mai mult. Când faci rabat la calitate asta primești.
Văd asta și la brandurile cu care interacționez, nu au o problemă să investească sute, chiar mii de euro lunar în reclame, dar pe unii dintre ei, când îi întreb cine produce conținutul foto, video, text, ce buget alocă pentru asta, încep să dea în umeri.
Mulți proprietari de firme au impresia că pot să ia niște texte sau imagini de pe Google pentru site, pentru articole, pentru mesajele din rețelele sociale, și nu înțeleg că reclamele nu vor fi eficiente, nu vor vinde, dacă conținutul e prost, dacă oamenii ajung pe un landing page slab, dacă mesajul transmis nu convinge.
De aia un copywriter bun costă, pentru că ce face el te ajută să vinzi mai mult.
Revenind la crearea de conținut – faza e că poți crea un articol bun într-o oră, dacă ești genial, ai un vocabular bun, ai inspirație și experiență. Dar asta nu se întâmplă mereu, uneori reușești să scoți un articol bun pe zi, alteori două articole, dar pot trece chiar și câteva zile fără nimic, dacă intri într-un blocaj. Nimeni nu scrie articole bune pe bandă, aici e buba.
Aici pe blog de exemplu, am peste 10.000 de articole scrise din 2007 până acum, în ultimii 10 ani cred că am scris zilnic cel puțin un articol. Și nu sunt toate bune, vă dați seama. Mai salvez ciorne, îmi mai notez idei bune în Google Calendar, dar probabil 10% din articole sunt foarte bune, 20% acceptabile, restul meh.
De regulă, chiar dacă ai ideea de plecare, îți poate lua de la 2-3 ore în sus ca să scrii un articol bun, argumentat, ușor de citit și bine structurat. Dar multe companii nu înțeleg asta, și după asta se întreabă de ce nu au rezultate, că ele doar au plătit pentru 40 de articole pe săptămână, nu?
Bună asta. 🙂
Primul meu job in marketing implica scrierea unui articol pe ora, in conditiile in care aveam experienta zero. Lucram 2 ore pe zi, deci pe saptamana mi se cereau 10 articole.
Dacă nu ai experiență și ți se cer articole originale, care să genereze și reacții, e cam greu. Dacă rețeta era să scrii ceva plecând de la alte articole existente e realizabil, dar calitatea nu poate fi extraordinară.
De 10+ ani mă ocup cu zona asta de conținut scris, le-am văzut pe toate.
Soluția este o nouă lege a dreptului de autor, care să valorizeze creația de conținut.
Am și demarat o inițiativă pentru o nouă lege a dreptului de autor.
https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:6822100489056903168/
Păi nici măcar legea actuală nu se aplică. Problema nu e legislația, ci punerea în vigoare.
E o chestie foarte complicată asta a creației de conținut. În digital, în ultimii 10-20 de ani a avut loc o chestie care depășește legea dreptului de autor. Adică, e așa un vid încât legea nici măcar nu acoperă digitalul. Dar peste toate la mijloc este o cultură de substrat cu privire la ce însemnă creația la modeul general și respectul de care trebuie să se bucure un autor. Adică, aici e marea dilemă. O cultură și o conștientizare a aprecierii de care trebuie să se bucure un autor / creator. Mă rog, în noul context al digitalului, în care toată lumea crează și expune, nu doar legea actuală a dreptului de autor este în offside fotbalistic, ci și multe dintre prevederile platformelor care prezintă conținutul respectiv. Chiar și inițiativele de genul liciențierii https://creativecommons.org/ sau https://opensource.org/licenses, care cumva acoperă dreptul de autor al conținutului / creației și ele sunt depășite în termenii specifici ai dreptului moral și patrimonial. În fine. Dacă e cineva interesat pe aici să participe în această inițiativă de scriere / producere a unei noi legii a dreptului de autor, este invitatul meu https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:6822100489056903168/