Avem mai mulți clienți la agenție ce caută să angajeze oameni pentru afacerile lor, și nu găsesc. Și dau salarii decente, mult peste media zonei, și nu caută studii superioare sau masterate, ci oameni serioși cu chef de muncă și un pic de experiență. Deja se gândesc și ei să aducă vietnamezi să îi formeze. Și mi-am dat seama de ce nu mai găsesc oameni dispuși să muncească – toți tinerii se autointitulează mai nou traineri sau coachi. Nimeni nu mai vrea să muncească.
Pe Facebook sunt câteva grupuri de antreprenori pe unde mai activez și mă uitam prin comentarii, o mulțime de tineri sub 30 de ani care zic că fac coaching, traininguri, te învață cum să ai o afacere de succes, cum să te dezvolți, deși ei nu au avut un job real la viața lor, nu știu cum funcționează o companie, cum se relaționează cu clienții. Au citit 2-3 cărți, au făcut un curs de genul John Maxwell Team și gata, ne pot învăța și pe noi secretul succesului.
Știu că am mai scris cu mulți ani în urmă despre cursurile de dezvoltare personală, dar acum e mult mai grav, tineri ce nu au muncit în viața lor o zi ne explică cum să facem afaceri, și mai trist e că sunt unii care îi cred și le dau bani pentru cursurile astea, de regulă oameni naivi, care chiar cred că un curs de câteva sute de euro te face peste noapte antreprenor de succes sau îți dezlănțuie potențialul.
Teoria mea este că la noi sunt 10% traineri și coachi buni, care au experiență practică în spate, au lucrat în mai multe firme, au format echipe, le-au crescut, au know-how adevărat și pot oferi plus valoare unui om ce pornește o afacere sau vrea să o crească. Ăștia de regulă sunt ocupați cu mult timp în avans, pentru că dacă ești bun pe ceea ce faci oamenii vin la tine și te recomandă, indiferent de domeniu. Restul de 90% stau la mica ciupeală, încearcă să prostească oamenii cu citate motivaționale din cărți și poze stock. Uneori le iese, cel mai adesea le plătesc părinții chiria și mai trimit un pachet de acasă.
Ziceam pe Facebook că toți tinerii ăștia care ne vând cursuri din ce au citit pe la alții ar trebui să se angajeze la McDonald’s mai întâi, să învețe cum e cu munca și funcționarea unei companii, cu urcatul de poziții, dar probabil e un job prea înjositor pentru ei, se visează direct manageri și antreprenori. Orice job de început e ok, pentru că nu poți explica din cărți altora cum funcționează o firmă, dar poți dacă știi ce face fiecare om dintr-o firmă, dacă ai fost deja în pielea lui. Și ca disclaimer am lucrat în construcții, într-o fabrică, în vânzări, în marketing, deci nu poate nimeni să îmi zică Vai, dar tu nu știi…
Noi românii ne pricepem la toate, dar inflația asta de oameni ce îți cer bani ca să îți vândă o experiență pe care o nu au, în timp ce în economia reală se caută angajați și nu se găsesc, îmi amintește de 2008.
Înainte de criză era la fel, toți făceau figuri și refuzau joburi, că aveau de unde, toți se visau șefi. Poate că nu va mai veni o criză prea curând, dar dacă vine trainerii și coachii ăștia dispar primii. Nu știu cine îi va angaja însă, că și la fast-food-uri au început să bage ecrane interactive pentru comenzi…
46 Comentarii
E panica mare cu candidatii. Firma unde dau cu sapa (suport IT) tine interviuri o data pe luna, din 30 de oameni vazuti 20 nu stiu sa configureze un router basic sau sa schimbe un hdd, dar cer salarii de la 3500 de lei in plus. O.o
Am mai auzit, din 100 de candidați dacă găsești doi care știu ceva e bine.
Hai măi tată cât de analfabet funcțional să fii? Fără să pară că mă laud, deși e o laudă și puștiul meu de 10 ani știe să configureze un router. Și primul lucru pe care-l face după ce schimbă user-ul default și parola e să de-a acces doar device-urilor din casă pe baza MAC-ului
99% dintre utilizatorii normali le lasă pe cele standard.
puștiul tău de 10 ani e înzestrat, în comparație cu moluștele ce vin la noi la interviu, se pare.
Aia buni nu mai sunt de mult timp in tara iar restu se descurca cum poate. Nici dracu nu mai vrea sa fie angajat in tara asta unde ti se cere TOT dar nu ti se ofera NIMIC.
Cand mai discuti cu asa zisi oameni de afaceri intreabai daca au incercat cu salarii mai mari, intreabai daca el patronu ar putea trai o luna cu acei bani si apoi vezi unde ajungi.
E simplu sa arunci cu rahat si sa spui ca nimeni nu mai vrea sa munceasca in tara asta. Poate ca pe undeva e si adevarat dar nimeni nu spune si partea cealalta a lucrurilor aia cu “pleaca, sunt alti 10 la usa care abia asteapta un job”.
In rest da ai dreptate ca sunt multi care pretind tot felu de lucruri dar e o piata libera problema nu e cine cere ci cei care accepta asa zise rete ale succesului in 30 de pasi.
3500 lei net ți se pare puțin pentru un meseriaș în industria lemnului? Știi că pentru banii ăștia angajatorul cheltuie în total minim 6000 lei, pe care trebuie să îi facă cumva de pe urma angajatului, că nu e fundație umanitară, e SRL? Sau 2500 pentru un ospătar, pe lângă bacșisuri. Idem, angajatorul se duce în 4400 lei, și după asta angajatul își bagă două săptămâni concediu medical, că oricum patronul nu are de unde să mai angajeze…
Da, toți vrem salarii mai mari, e ok să vrei asta, dar nu ar trebui și să te întrebi dacă tu meriți banii ăia, dacă îi aduci în firmă?
Pai lasa ca mai bine pleaca din tara unde primesc mai multi bani si de unde patronu castiga mai mult de pe urma lui. Eu am intrebat altceva, poti trai cu 2500 lei? Vezi tocmai asta spuneam, ca uni vad lucrurile doar din perspectiva patronului nu si a angajatului caruia i se cere sa traiasca pe bani putini dar sa aibe chef de munca sa fie enrgic sa traga ca nebunu ca sa duca acasa 2000 lei.
Nu cred ca vrei sa discutam de industria lemnului, cati bani se fac acolo si cata saracie e in randul patronilor din industrie, cata evaziune se face etc. Iar la ospatari e fix acelas lucru, li se cere 35 de ore de lucru pe zi dar daca se poate doar 2000 lei pe luna.
Era vorba de producția de uși, nu exploatare de lemn. Să nu amestecăm borcanele. La ospătari din ce știu dacă își fac treaba bine scot cel puțin un salariu din bacșișuri, și localurile corecte plătesc orele extra de muncă.
Vizavi de trai acum un an de zile estimam cel puțin 1000 de euro pe familie ca să trăiești ok, dar fără vacanțe, extravaganțe. Nu compara ce e afară, deoarece nici puterea de cumpărare nu e aceeași. Un englez de exemplu va plăti 2000 de euro pe un site fără să clipească, un român se uită strâmb și dacă îi ceri 500 euro.
Repet, nu am spus că salariile trebuie să fie mici, ci că trebuie și ca angajatul să aducă valoare adăugată pentru a merita acei bani. Nu poți să te aștepti ca atunci când ai zero experiență și vrei să înveți într-un domeniu să primești salariu de 1000 de euro de exemplu. Eu când am avut primul job cu carte de muncă lucram pe 300 de lei sau 400 de lei parcă prin 2004, oricum, minimul pe economie atunci, eram bucuros că pot începe de undeva. Sigur, după 6 luni 1 an am cerut mai mult, dar am arătat că am rezultate, că fac vânzări.
Ce spui tu acum sună gen – Decât să muncesc pe 2500 lei deși nu am experiență mai bine stau acasă degeaba. Sigur, e și asta o variantă, dacă te întreține cineva.
Și încă ceva, e adevărat că afară se câștigă mult mai bine, dar și cheltuielile sunt mult mai mari. Majoritatea celor care pleacă acum afară nu mai pleacă din cauza salariilor, ci mai ales pentru că s-au săturat de sistemul de sănătate, educațional, de instituțiile statului care te tratează urât, de lipsa drumurilor, de lipsa de respect din societate.
Sunt romani care traiesc cu putin dar nu se plang . Problema este sa stii cum sa – ti folosesti banii , sa nu-i cheltui pe lucruri inutile .
Nu am o varstă foarte înaintată că să-mi dau seama de cum ar trebui să se plătească un om, dar mi-am dat seama că 2500 pe lună pentru fiecare zi lungită cu 35 de ore se poate numi abuz.
Daca nu ii aduci in firma atunci firma nu are un motiv sa existe. Haideti sa terminam sa deschidem firme care pot exista doar pe linia de plutire, dand salarii mici, fortand angajatii la supraefort. Ala nu e business si gata. Lasati competitia sa ia cota de piata, sa isi permita aia sa plateasca salarii.
Sorin, fabulezi. Statul nu încurajează competiția. La ce taxe sunt pe salarii rezistă pe piață doar corporațiile mari ce au rulaj și firmele de stat. Ai avut vreo firmă la viata ta, să plătești niște taxe?
3500 in industria lemnului? Bati campii prietene , se ofera cel mult 2000 ,
Ok, dacă eu bat campii atunci aplică aici. https://facebook.com/story.php?story_fbid=1395089233948735&id=191226534335017
P. S: sigur nu suntem prieteni.
Nu o cred pe asta cu ospataru nici daca ma impusti!!! Toti dau minim pe economie la ospatari ca vezi doamne,fac spaga
Nu e nevoie să împușcăm pe nimeni. Încă.
Așa credeam și eu, că nu mai vrea lumea să muncească, nu se găsesc oameni etc. Până când m-am uitat la un moment dat pe niște joburi în marketing online și nu mi-a venit să cred ce cer oamenii ăia acolo. M-am convins când am ajuns la unul sau două interviuri, unde a devenit foarte evident că trebuie să faci muncă de senior, deși titlul e de specialist/project manager, iar salariul la fel.
Să-ți spun drept, pe mine nu mă interesează cât plătește angajatorul pentru mine. Eu știu cât intră pe card, câți bani duc acasă și ce pot să iau de ei. Să ceri să aduc valoare inclusiv pentru cât dă angajatorul la stat… să fim serioși. Problema acolo e că taxele sunt imense (iar ce primești de la stat pentru ele, Dumnezeu cu mila!), iar dacă angajatorii nu mai fac față, păi poate vreodată în existența țării ăsteia s-or alia și ei să ceară statului ceva în privința asta.
Aceeași situație e și la angajați (în caz că părea că dau doar în companii, ceea ce nu e cazul). Spunea Orlando (parcă) la un moment dat că ar trebui ca toate discuțiile cu angajații să se poarte pe salariul brut, ofertele să se facă pe salariul brut, iar pe card să se dea salariul brut, iar angajatul să dea singur dările la stat. Când ar vedea lumea câți bani trebuie să dea la stat pentru nimic înapoi, să vezi ce revoluție s-ar mai face și cum nu și-ar mai bate nici un funcționar joc de noi la ghișeu.
Din păcate nu e nimeni dispus să treacă prin ceva de 3 ori mai nasol decât e acum (grevă, demisii, concedieri, criză, stat în zăpadă la protest etc.), pentru ca mai apoi să fie mult mai bine decât e acum. Ci înghițim rahat cu lingurița, că e mai ușor de suportat și la un moment dat oricum murim, ce ne mai agităm atâta?
Da, aia cu specialistul pe marketing online care să facă și programare și seo și campanii și copywriting și social media e o mare mizerie. Mai găsești câte unul, dar best case scenario va fi mediocru la toate, și sigur jobul e prost plătit. De obicei e bine să ai o agenție care oferă astea, cu oameni dedicați pe fiecare domeniu, noi cam asta oferim, un fel de departament de marketing externalizat.
Taxele pe salariu – Tocmai asta e problema, că angajatul se uită doar la net. Dacă ai primi 6000 de lei în mână și ar trebui să dai 2500 lei lunar la stat și ai rămâne cu 3500 net poate că ți-ai schimba un pic optica. Normal că trebuie să îți pese de net, eu doar explicam cum gândește angajatorul – omul ăsta trebuie să mă ajute să aduc minim 8000 de lei în firmă ca să îi dau salariul legal și să îmi mai rămână și mie ceva. Ok, angajatorii trebuie să ceară de la stat facilități, dar angajații nu ar trebui să ceară și ei? că totuși, 40% din salariu la stat merge.
Acum am văzut că ai scris și tu fix despre asta – da, puțini percepem de fapt lucrurile în costuri totale pe angajat, abia după ce treci prin ambele ipostaze, și angajat și plătitor de taxe pe firmă, vezi un pic mai obiectiv lucrurile.
Și până la urmă ne-am descurca noi și cu toate taxele astea, dar să vedem ceva de pe urma lor…
Sincer, uneori cred ca firmele n-au ce face numai sa-si raceasca gura de pomana ca fac angajari si nu gasesc oameni. Si n-o zic din perspectia caruia cere bani cu nemiluita ca si persoana fara experienta.
Asa e, de aia vin clienții și se plâng că nu au cu cine lucra, se plictisesc la birou probabil.
Tu de ce nu te apuci de muncă, atunci? Lasă `dreacu´ calculatoru’ șî treci la muncă, nu ma’ sta de vorbe. 😉 :-))
Îți sintetizez niște discuții (din motive evidente, trebuie să redactez anumite lucruri).
Cunosc pe cineva, prieten bun, care lucrează la o companie. În compania aia, el face parte din „divizia” transportatorilor, adică, el transportă marfa, alți angajați dacă e nevoie (să-i ducă la serviciu) și, eventual, mai lucrează peste program dacă le cere jigodia să încarce alte mașini pe care el le conduce sau tiruri (normal până acum, da?). Acolo pe „divizia” lor, nu au toalete, nu sunt plătiți dacă lucrează peste program la comandă (sau cum ar zice corporatiștii romingliși, „sub stres”) și în general, el & ceilalți angajați suportă remărcile sado-cinice ale jigodiei & aerele de superioritate. Salarul ca salar, ce să mai. Pesemne, trebuie să-și cumpere cafeaua și de curând, li s-a luat (adică, nu-l mai au) un aparat care (tot contra-cost) își mai cumpărau ăia apă sau sucuri, cu precizarea că ei, angajații, sunt niște „golani”. Mi-a spus că au demisionat mulți care lucrau acolo, spunându-i jigodiei să se descurce fără ei, iar în perioada asta (mai ales asta) îi ține peste program pe restul.
„Asta înseamnă să muncești la patron, indiferent că e străin sau român, așa e peste tot. Și mă uit la oamenii de acolo, toți sunt îmbrăcați ca la moară, ca molia, se văd că nu mănâncă bine, nefericiți.” e remarca de obicei. Nu trebuie să menționez că regretă comunismul.
Aaaa… protecția muncii închide ochii. Dacă o fac aici, nu e de mirare că o fac și cu corporațiile mari. Câte abuzuri se fac și-n corporații dar, deh, „toți tace… ” 🙂
Într-o altă discuție, stăteam de vorbă cu o rudă. Mai vorbeam câte una, câte două și la un moment dat vorbim de greutățile vieții. Mi-a spus că, recent, s-a luat o decizie (ceva, din partea guvernului polonez) că o fabrică sau companie sau ceva va da afară 500 de români, de aici, fiindcă vor să facă restructurări. 500 de oameni, 500 de guri afară, asta înseamnă 1,500 (mai mult sau mai puțin) de oameni (familie de câte trei).
S-a terminat discuția cu întrebarea asta, ironică: „Cum dracului se întâmplă ca ăia, comuniștii, niște proști dpdv academic, au putut să facă o economie, în timp ce capitaliștii de astăzi, cu licențe, masterate și doctorate, se chinuie și n-au putut decât privatizări și firme străine offshore? Nemernicie în stare de ebrietate, fie ni s-a spus că nu avem voie, ori amândouă. Nu se poate, nu înțeleg…”
Tu, Marius, vii și ai scris titlul ăla, pe un ton sardonic, cu începutul acesta, citez: „Avem mai mulți clienți la agenție ce caută să angajeze oameni pentru afacerile lor, și nu găsesc. Și dau salarii decente, mult peste media zonei, și nu caută studii superioare sau masterate, ci oameni serioși cu chef de muncă și un pic de experiență. ”
Marius, tu ai stat de vorbă cu alți oameni decât ăia de prin agenție sau proximitatea agenției? Lasă șoferul de taxi/uber/cubăr/luzăr/fufăr/ciufăr, tu ai stat de vorbă cu oameni care muncesc chestii mizere de pe o zi pe alta? Eu îmi dau seama că tu n-ai purtat vreodată o discuție serioasă cu oameni ca cei menționați de mine. Se vede, altminteri, cine se uită și-ți citește doar primul paragraf (de ar avea accces toți pe internet & vizibilitate), eu cred că te-ar lua foarte mulți la gură, cel puțin pe aria ta unde locuiești, câți or fi în situații asemănătoare și au învățat ce sunt țepele și munca la patron.
Dacă te enervez, știu că nu mai pot să scriu comentarii, dar, degeaba te vaiți de alții că nu vor să muncească niște munci care știu sigur că sunt niște țepe și/sau d-ălea „la patron/patronat”. Și-mi pare rău să-ți spun dar trăiești grav într-o bulă.
Presupunând că mai ai bătrâni (bunici, unchi, mătuși…), du-te pe la ei și vorbește cu oamenii de acolo, cu vecinii, cu ăia pe acolo și dictează-le textul ăsta pe care l-ai scris acum. Doar ăia o să se abțină să nu sară pe tine, din respect pentru rudele tale, să te jupoaie de viu. Întreabă-i de copiii lor, de alte rude, care tot așa lucrează la patron sau în joburi und eagenții ca ale tale „nu înțeleg” de ce lumea nu vrea să muncească.
Poate te prinzi… rău e să știi și să te prefaci că nu.
Îmi place că citești doar ce vrei și ești fan al comunismului jegos care ne-a ținut în foame și frig. Aveam industrie înainte de 1989? De aia toate produsele românești erau refuzate la export și noi exportam doar ce producea agricultura, de făceau românii foame în fața rafturilor goale? Te rog nu mai insista pe aici cu prostiile astea, poți să zici orice, dar nu că a fost bun comunismul, e o jignire la adresa milioanelor de oameni care au suferit. Și noi după 1989 nu am avut capitalism, a fost doar un jaf economic al tuturor activelor, făcut cu sprijinul instituțiilor statului, abia de prin 2007 am început să descoperim și noi ce e aia economie de piață.
Dacă tot zici că ai citit poate vedeai și partea în care spuneam că am lucrat în construcții, în fabrică, în vânzări, nu m-am trezit brusc într-un birou călduț. Și cunosc oameni din toate mediile, nu știu unul care să își dorească să muncească și să facă foamea. Tocmai de asta nu înghit scuzele astea cu Vai, dar tu nu știi cum e. Tocmai că știu, dar am tras tare de mine să evoluez. Am început de jos, am avut salarii jenant de mici, am crescut, dar mereu am tras ca să arăt că pot mai mult, mie și altora, nu m-am plafonat zicând că Aia e. 90% dintre cei care se vaită că au salarii mici nu ar face un curs de recalificare, nu și-ar asuma niște răspunderi suplimentare pentru a primi mai mulți bani sau un job mai bun, niște riscuri, cum fac patronii ăia. Ei vor doar banii, nu și grijile. Cum îmi comenta mie unul: Ce îmi pasă mie cât plătește patronul la stat sau cum merge firma aia???
Păi îți pasă, dacă firma merge prost sau tu freci menta rămâi fără job. Aia e problema acum, că toți au impresia că patronul se îmbogățește pe urma lor.
Menționez că nu suport nici patronii care își bat joc de angajați, nici joburile prost plătite, dar nici oamenii neserioși și prost pregătiți care nu știu să facă nimic, nu vor să învețe dar au pretenția să primească salarii mari, că li se cuvine. Eu zic că e meritocrație, vrei salariu mare trebuie să îl meriți. Și încetează cu Comunismul a fost bun, e jignitor pentru inteligența oricui sub 50 de ani să spui așa ceva.
Îmi pare rău că nu ești de acord. Poate într-o zi, poate când nu o să mai pretinzi că nu știi, poate… poate atunci.
Concomitent, afli și de ce mulți au plecat afară (nu pentru politică, ăsta e slogan electoral).
„Mai BINE sărac afară, decât sărac aici.”
Ți-am dat niște argumente și explicații valide zic eu, și tu tot insiști cu varianta ta. Nu are rost să mai răspund, că nu am ce.
Doar începutul e bun, când o să înțelegi (și știu că o să încerci să le explici și boșilor cu care interacționați la agenție) că punctajul invizibil numit „experiență” nu există, nu are nicio valoare reală intrinsecă, indiferent ce pretind americanii. Dacă lucrezi la McDonalds sau ca gardian la poartă, acea „experiență” nu se va converti în nimic la slujba aia lejeră pe care o apuci mai târziu (dacă apuci), dar, experiența aia de mec/gardian înseamnă fix zero când schimbi slujbele, chiar pe aceeași arie.
De asemenea, cred că ți-am spus anterior: dacă muncești la birou într-o corporație, capeți (ceea ce romenglezii numesc „icspiriănț”) după un timp, vezi & aplici la un alt job asemănător sau cu o treaptă în plus, tot așa, toată „experiența” aia căpătată anterior va valora exact z e r o fiindcă e alt mediu de muncă (chit că slujba e aceeași sau cu treapta în plus), altă dinamică, altă interacționare, alt program, alte cereri, alte idiosincrasii. Tot de la zero pornești, ori de câte ori schimbi o slujbă (oricare!).
Aaaa, că ai un istoric pe câmpul muncii? Da, sigur, dar tot înseamnă nimic. Demonstrezi doar că ești dispus, eventual, să suporți „mai bine” uzura de la boși.
Ceea ce mă dezamăgește enorm e că noi românii, xenofili înrăiți și proști ca dracu’, am început să-i copiem pe americani, ceea ce nu e ok (vezi „intărnșipurile”).
Am căzut pe jos la faza cu experiența nu contează. La Mc nu înveți doar cum se pun cartofii în ulei, ci cum este organizată o firmă, cum se bate în casă un bon, cum faci un monetar. Înveți cum să vorbești cu clienții, cum să vinzi, cum să te organizezi. Sigur, la următorul job poate că vei aranja telefoane, sau poate că vei fi direct șef, dar vei știi toate cele de mai sus. Pe mine mă dezamăgește că există oameni care gândesc așa de
închis. Experiența nu contează…
Buna, referitor la tinerii fara experienta care vor sa faca coaching si training, am observat si eu aceasta tendinta interactionand cu tineri studenti si am o teorie privind posibilele cauze. Explicatiile mele nu pot fi insa extrapolate, caci se bazeaza pe oservatii si informatii obtinute de la un numar mic de studenti de 18-20 de ani.
Ei, spre deosebire de cei de la 30 de ani in sus, au crescut avand acces la internet si retele sociale. In online, sunt tot felul de speakeri motivationali, din afara si de la noi, care iti spun ca poti face orice, indiferent de experienta si varsta.; care iti ofera retete minune, fara sa fie realisti; care iti spun ca nu trebuie sa fii angajat nicio zi din viata ta; care iti spun ca a fi angajat = a fi sclav si ca doar oamenii “prosti” devin angajati; care ofera modele din America si ei nu isi dau seama ca nu functioneaza si in Romania etc.
De asemenea, acesti tineri observa la parintii lor ca a fi angajat = a fi tot timpul obosit si stresat, fara timp liber suficient, fara sa te dea banii afara din casa. Din pacate, aici au si dreptate, deoarece nu e fezabil sa muncesti de la 9 la 6, tot anul, cu 2 saptamani de concediu pe an, timp de zeci de ani, fara sa nu ajungi la oboseala fizica si psihica si, mai grav, destul de des: burnout, depresie, anxietate. Mai ales daca volumul de munca este prea mare sau conditiile de munca sunt dificile. Nu suntem roboti, desi implicit ne vedem astfel si altii ne vad asa. Avem prea multe asteptari de la noi. Trebuie sa ne trezim si sa cream locuri de munca flexibile si adaptate nevoilor si capacitatilor oamenilor. Aici sunt tot felul de studii stiintifice care ne arata ca procedam gresit.
Asadar, tinerilor le este umflata artificial increderea in sine si de asta se viseaza direct manageri si antreprenori, plus ca observand viata celor din jurul lor, ajung sa isi puna intrebari: cum sa fac sa imbin viata personala cu cea profesionala? cum sa fac bani din ceea ce imi place, fara sa ajung la epuizare?
Referitor la criza angajatilor: depinde de oras, domeniu. Multi pleaca in strainatate, unii au familie si au nevoie de un salariu mult mai mare decat poate oferi firma respectiva (cat sunt ei la munca, tb sa plateasca bani multi la after si altele, caci copilul n-are cu cine sta), mai apar diverse probleme medicale dupa care iti revii financiar destul de greu etc.
Alina, ai punctat foarte bine, sunt forme fără fond adoptate de afară. Și e ok să îți dorești să nu depinzi de un salariu, să nu stai de la 9 la 5 în birou sau fabrică, dar trebuie să începi de undeva. Eu recomand tuturor să lucreze în câteva companii, chiar și la Mc, în vânzări, orice, pentru a acumula experiență, a înțelege cum funcționează o firmă, a își descoperi talentul. După asta poți decizi pe ce drum să o iei, și de asta e important să faci toate astea cât ești tânăr, ca să nu pierzi timpul la 30 de ani căutându-ți vocația sau încercând să ai un salariu decent. Asta o faci la 20-25 de ani.
De acord. Unii speakeri motivationali recomanda sa sari peste aceasta treapta si sa treci direct la propria afacere pentru a invata accelerat din propriul esec…iminent 🙂
E posibil și asta, dar vei face toate greșelile pe banii tăi și timpul tău.
Asta înseamnă să fim colonie, doamnă. Optimiștii ar zice „semi-colonie” dar eu nu sunt optimist…
Iar „experiența” este o gogoașă umflată. Experiența de McDonalds nu are nicio legătură cu „experiența” la birou (de exemplu; și diferă fiecare loc de muncă, experiența nu e universală pe cât se crede). Asta, de obicei, e propagandă americană care, se știe bine, au un mediu foarte nociv pentru drepturile muncii.
Roba, spune-mi măcar că ai peste 50 de ani. Nu că ar fi relevant, dar așa, pentru cultura mea generală.
Interesant articolul asta al tau insa nu cred ca research-ul a fost facut corect referitor la “cei care nu vor sa munceasca” si la “angajatorii care dau salarii decente”. In primul rand angajatorii, aia cu salariile lor decente, ar trebui sa invete ca in 2019 oamenii nu cauta numai acel salariu. Viitorii angajati nu vor doar 3500 de lei in mana, sa ajunga la birou la 9.00 si sa plece la 18.00 si aia e…Vor si alte beneficii, vor un mediu de lucru placut, vor sa lucreze intr-o cladire okay, poate intr-un birou dragut, poate un laptop mai performant, poate o masina de serviciu care sa nu aiba 389.489 de km la bord, poate vor apa plata rece, ceai sau biscuiti dimineata…lucru de obicei ignorat de marea majoritate a “angajatorilor”. Cei care angajeaza traiesc cu impresia ca “iti dau 3500 de lei pe luna si aia e…vrei cafea, sa iti cumperi. Vrei o banana sau un biscuite, mergi la magazin, etc”. In afara de asta, hai sa ne uitam putin pe LinkedIn sa vedem cate oferte de munca sunt aberante, cu cerinte cat pentru doi oameni. Uneori mi se pare ireal ce citesc…se cauta UI designer care, pe langa design-ul de interfata, sa scrie si cod, sa faca cumva si putin QA si daca e baiat bun sa faca pauzele de cafea si ceva bannere pentru social media(ca deh, daca tot face design).
Referitor la cat plateste angajatorul lunar(salariul meu si taxele aferente), recunosc ca pe mine ca si angajat nu ma intereseaza. Este strict problema ta, a celui care angajeaza sa oferi un contract de munca, un salariu decent si sa platesti taxele luna de luna. Trebuie sa iti asumi, ca si angajator ca vei face toate aceste lucruri. Din moment ce esti intr-un proces de recrutare inseamna ca business-ul tau merge, produce bani lunar si iti permiti sa platesti viitorii angajati…nu e vina angajatului ca taxele sunt asa cum sunt in Romania. Munca lui este fix la fel, programul la fel, are si el cheltuieli ca orice alt om care isi duce traiul in Romania…taxele nu reprezinta o scuza pentru a oferi un salariu mai mic. Nu iti permiti sa platesti un om decent si sa acoperi si taxele de la stat? Foarte bine atunci, fie nu il mai angajezi, fie il platesti la negru(varianta aia preferata de multa lume in ultimii 30 de ani). Dar scuza asta cu “Stii cat platesc eu pentru tine taxe?”…”Nu, nu stiu si sincer sa fiu nu este problema mea…atat timp cat imi fac treaba, tu esti multumit, clientii la fel, nu ma intereseaza ce taxe platesti”.
Si da, sunt multi care nu vor sa se angajeze, sau nu accepta orice oferta dar de multe ori la acest fenomen contribuie si angajatorii din plin. Vor sa gaseasca un om de 25-27 de ani, cu studii superioare si poate cu 2-3 ani de experienta care sa nu ceara foarte multi bani(sunt taxele mari, normal) si care eventual sa stie sa faca si alte lucruri peste job description(ca sa nu mai angajam inca un om pentru alta pozitie, alt salariu, alte cheltuieli).
Personal, prefer sa lucrez in proiecte unde pe langa bani primesc si alte beneficii, mediul de lucru e okay, biroul arata fain(primesc tool-urile cerute pentru a lucra), echipa are potential si imi lasa feeling-ul ca vom scoate un produs fain in final. Si da, neaparat o zi pe saptamana de work from home.
Sunt de acord cu toate observațiile, cu mențiunea că e și în interesul angajatului ca firma să meargă bine, mai ales dacă angajatul e mulțumit de salariu, colegi, mediu de lucru.
Buna ziua, ma dau si eu cu parerea 🙂
Raman la concluzia ca in Romania se face abuz de forta de munca umana.
Haideti sa privim adevarul in ochi si sa nu-l evitam: zilnic urmarim in diverse surse scandaluri pe subiectul “Romania subjugata de alte natiuni”, scandaluri politice ipocrite – care nu cred ca mai exista in vre-o tara ca la noi, “taieri de paduri” , “statul paralel” etc etc.
Nu trebuie neglijat adevarul care se intampla: tot ce inseamna capital banesc in Romania a fost privatizat cu fortza de alte tari capitaliste care efectiv ne exploateaza – si resursa umana este prima pe lista. Majoritatea entitatilor precum “Sindicate” au fost desfiintate sau lipsite de drepturi legale necesare pentru a-si desfasura efecient activitatea de destinatie. Noi nu mai avem nici macar mancare proprie – suntem 90% dependenti de retele precum kaufland, lidl, carrefour etc.
Totusi Romania se dezvolta datorita, cred eu, amplasarii geografice si dorintei mari de expansiune a capitalismului in Est – de aici si provin dispute privind raportului motivatie (salariu + alte beneficii) / forta de munca. Dupa planul UE – in zona Romania va fi o zona europeana bine dezvoltat, dar deocamdata, suntem la marginea UE – zona de tampon care trebuie foarte foarte bine controlata.
Personal am 33 ani, am avut 6 locuri de munca deja si 11 ani de vechime legala. Datorita calificarii inalte, obtineam mereu asa zise “locuri calde”. Toate disputele cu angajatorii au provenit de la acelas aspect: in ciuda numeroaselor beneficii de care ma puteam bucura (mult mai mari fata de media oferita pe zona) eu din ambitie personala insistam pe niste drepturi fundamentale de om: refuzam munca extraprogram neplatita, si chiar daca platita – insistam sa accept eu personal daca o voi practica sau nu caci este dreptul meu banal 🙂 nu acceptam sa mi se impuna acest lucru si refuzam folosirea smartphonului de servici in afara orelor de munca. E uitati, niciun angajator nu a acceptat asta 🙂 toti au preferat sa piarda un angajat puternic. probabil le era frica de efectul domino ce va urma – caci toata lumea era curioasa ce se va intampla 🙂
Raspunsul la Titlul articolului acesta corect este: nu ca nu vrea nimeni sa munceasca in tara asta…. nimeni nu vrea sa fie folosit/exploatat de niste capitalisti lacomi si fara scrupule pentru un salariu care deabia iti ajunge de mancare.
Alexandru, cine te oprește să te faci capitalist și să dai tu salarii decente, dacă ai impresia că angajatorii sunt răi? Capitalul bănesc nu poate fi privatizat, învață noțiunile simple de economie. Au fost vândute pe bani puțini fostele fabrici din era comunistă, dar majoritatea nu le-au preluat străinii, ci românii, prietenii celor de la putere. E trist să asculți doar refrenul ăla cu Străinii vor să ne fure țara, când de fapt ne-am furat-o singuri.
Dupa 1990 noi ne-am taiat singuri craca de sub picioare. Toate acele uzine contruite nebuneste de regimul Ceausescu au ramas in urma incetul cu incetul fata de lumea moderna…si tot din cauza noastra, doar a noastra. Au fost vandute pe bani putini, lasate de izbeliste pentru a intra in faliment si vandute la kilogram…si nu strainii au facut asta ci ai nostri, cei care au ramas la putere dupa 1990. Asa ca hai sa nu mai plangem ca au venit corporatiile sa ne fure tara…nu ne-a furat nimeni nimic. Singuri ne-am furat viitorul si prima data s-a intamplat asta cand Iliescu a fost ales presedinte cu peste 85% din voturi…si asta spune tot despre noi ca popor.
Uzinele alea erau depășite încă de pe vremea comunismului, de asta nu cumpăra nimeni produsele noastre la export, noi trimiteam afară doar materia primă.
Da, ai dreptate, multe din ele functionau doar de ochii poporului si a maretului partid desi erau an de an pe minus ca si performanta.
Imi plac astia care se dau cu curu de pamant (asfalt ma scuzati ca acu peste tot este asfalt) ca oamenii nu primesc destui bani, ca suntem tara europeana, ca avem drepturi, ca meritam mai mult dar cand e vorba sa plateasca un produs sau un serviciu al unui meserias incep cu hai mah, chiar asa de scump este produsul ala, ai preturi mari, e mai ieftin in china pe ali, chiar asa de greu e sa montezi un wc, sa pui o teava, sa sapi un sant, etc.
Pai bine mah, voi vreti o tara ca afara, cu salarii ca afara pentru voi dar restul?
Eu care-ti vand un produs super ok, care-ti rezolva problema actuala si nu vei mai avea probleme pe viitor dar care vine cu un cost sunt un capitalist veros care suge sangele poporului si mai bine il cumperi din bazar (furaciune, fara taxe si tva, etc) sau de pe ali ca e mai ieftin…
Nu te gandesti ca eu, ca firma corecta in Ro, am de platit tva, taxe, salarii, etc si sa-mi ramana si mie un profit acolo ca deh, de asta am facut firma? Nu te gandesti? Nasol.
Eu caut agent de vanzari (si am vreo 17 ani in vanzari deja si stiu cam ce se poate) si nu gasesc. Nu gasesc pentru ca in vanzari nu se ofera un salariu fix mare tocmai pentru ca din comisioane poti sa castigi dar trebuie sa poti si sa vrei. E greu stiu, munca nu e usoara.
Deci, oras de provincie mic, ofer 2000 lei net salariul fix.
Program de la 9 la 5 de luni pina vineri. La 5 iesi de pe usa biroului nu pleci de pe teren spre birou. Pentru ca eu (la un anumita firma) trebuia sa fiu la 8.30 la primul client chiar daca era la 150km departare si trebuia sa plec de pe zona la 16.30 cand majoritatea inchideau la 17 si mai faceam inca 2 ore pe drum am zis ca nu se face asa ceva si am luat masuri.
Cand sunt sarbatori religioase nu se lucreaza pentru ca degeaba ai merge pe teren ca nu ai avea cu cine vorbi – deci zile libere, platite, dar care nu se scad din concediu.
Si comision, legal, pe contract, cu taxe platite. Daca vrei poti ajunge pina la peste …. 1,5k euro venit lunar net in mana (pe card mai bine zis). Eu iti pun la dispozitie toate conditiile (masina, telefon, stocuri, personal tesa, tot!) numai ca tu sa vrei. Si se poate.
Ce am cerut? Experienta? Nu! Cunostinte? Nu! Bun simt, dorinta de a invata si… respectarea cuvantului.
Am stabilit interviuri, am confirmat interviul…. primesc telefon dupa 2 ore de la ora la care trebuia sa fie prezent – poate reprograma? Nu baiete, deja mi-am format parerea daca tu nu-mi dai nici macar un sms sa ma anunti ca intarzii, ca tre sa mergi cu pisica la ginecolog, ca ti-a murit masina, ca ti-a trecut o pisica neagra prin fata etc. Macar sa ma anunti.
Unu imi zice, de la 10 la 15 poate lucra. Bai baiete, ai citit anuntul, am discutat la telefon si ti-am zis programul? Ce dracu ma faci sa-mi pierd timpul daca tu nu poti/nu vrei sa accepti programul.
Unu imi zice ca super, vine. Dar pentru 3-4 luni ca are un post aranjat la stat si asteapta confirmarea. Bai esti prost? Bai esti nebun? Chiar imi bat joc de banii si de firma mea? Plus cv-uri cu greseli grave de limba romana si din pacate trebuie sa vorbesti cu clientii si nu-mi permit sa-mi strici imaginea. Plus discutii la telefon de mi s’a incretit creierul…
Una imi zice la telefon, inainte de interviu, ca nu are nicio problema cu munca de teren, ca e super, etc. Bun fata mosului, ne vedem la interviu. Si imi zice la interviu… aaaa, eu credeam ca e munca de birou! Bai esti prost? Ce dracu scrie in anunt si ce am discutat la telefon!? Munca de teren, condus!
Cel mai tare e unu care scrie in cv ca are permis (deh, chestie obligatorie ca doar nu o sa-i pun si sofer la dispozitie) si cand vine la interviu imi zice ca de fapt nu are permis ca a picat examinarea de la oras de acu 2 zile si poate repeta totusi peste 2 saptamani. Bai esti nebun? Adica ma minti si eu ar trebui sa-ti acord incredere?
Eu ce-ar trebui sa fac acu? Astia care propovaduiti socialismul…ce sfaturi imi dati?
Socialiștii îți vor zice să te angajezi la stat, ei uită că statul tot din taxele și impozitele strânse de la firme trăiește. Eu înțeleg ce spui tu, că am fost și angajat, am plătit și taxe pe firmă. Problema e că majoritatea oamenilor sunt angajați, și abia când trec de cealaltă parte a barierei deschid ochii. Sincer îmi place faza asta, că am mai mulți amici care când erau angajați veneau cu din astea, patronul ne exploatează, trebuie să fim corecți și să plătim toate taxele ș.a.m.d, și după ce deschideau firma începeau: Tu știi câți bani îmi ia statul? Ce neserioși sunt angajații? Nu e corect… Și abia atunci eu îmi iau fața aia zen și le amintesc: Stai, nu ziceai tu că firmele și taxele și….
Unii parinti le dau bani multi copiilor , sau le cumpara cadouri scumpe , dar acestea nu tin loc nici de dragoste parinteasca , nici de educatie . Ar fi bine ca parintii sa-si creasca copii in spiritul muncii , sa-i puna sa munceasca in casa . conform varstei pe care o au .
Unii tineri flutura hartia cu terminarea liceului si stramba din nas ca sunt cineva si cum sa munceasca , dar cum au terminat liceul nu sr stie .
Va rog sa cititi : Cei mai modesti miliardari ai lumii .
Veti vedea ca unii nu traiesc in lux , chiar daca au bani multi .
Nu inteleg de ce unii vor sa traiasca in lux , pentru ca la o masa se mananca , stand pe un scaun , intr-un pat dorm .
Cred ca avaritia este o boala .
E mai ok The Millionaire Next Door: The Surprising Secrets of America’s Wealthy.