Cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii

Cred că am ajuns și noi ca nație un pic mai bine, de au început tot felul de influencerițe aiurite să se plângă public că vin pakistanezii și ne fură joburile, joburi pe care noi nu mai vrem să le prestăm, apropo, că altfel nu se apucau firmele de recrutare să aducă oameni de la mii de kilometri distanță.

Și sunt sigur că mulți români gândesc la fel, îi privesc de sus pe cei din Asia care vin la noi pentru un salariu mai bun decât cel din țările lor, muncind departe de familie, de prieteni, într-o țară cu o limbă străină, cu oameni care se uită ciudat la ei.

Cristina Ich nu e o excepție, mulți dintre noi cred asta, o ard pe naționalism, pe superioritate de nație, de țară. Doar că ea s-a plâns public de cei care au călătorit alături de ea, probabil la low cost, în loc să tacă din gură sau să zică unei prietene Uite fată, eu voiam să mă angajez la un fastfood dar acum nu mai pot, din vina lor, ce mă fac… Cu ea și cei care se cred superiori altora nu prea ai ce să faci, deși să știți că și karma lucrează, Buhnici știe.

În schimb despre naționalismul ăsta umflat artificial fără motive ar trebui să avem o discuție, că și în vest au avut-o, sunt multe nații care au înțeles importanța emigranților, mai ales popoarele unde natalitatea e în scădere.

Nu știu dacă vă dați seama, dar România de acum are probabil cele mai bune condiții de trai pe care le-a avut nația asta în ultimii 100 de ani. Și nu e meritul nostru decât parțial, că am avut noroc cu carul.

Am avut noroc că a tras UE de noi ca să își extindă granițele , am avut noroc că ne-a băgat și NATO în seamă pentru că aveau nevoie de un avanpost în Europa de Est, am avut noroc că dintre milioanele de români plecați în afară mulți sunt oameni super ok, și au schimbat mentalitatea vesticilor despre noi, și lista poate continua.

Nu e meritul nostru decât în mică parte, cel mai mult a contat faptul că am fost unde trebuie, când trebuie. Pakistanezii, vietnamezii, filipenezii și alte nații încă nu au avut norocul nostru. Dar cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii, și eram priviți fix așa cum îi privesc acum unii dintre conaționalii noștri pe ei.

Nu am povestit asta prea des, dar am lucrat un pic prin vest cu 20 de ani în urmă, în fabrică, și pe atunci cam așa ne vedeau și pe noi străinii – eram săraci, dezorientați, nu le știam limba, cultura, am fi lucrat pe oriunde, pe bani puțini, care oricum erau mult mai mulți decât ce câștigam la noi în țară.

Cu sacrificiul românilor care au tras mulți ani afară s-au ridicat familiile lor, s-a ridicat clasa medie actuală. Faptul că acum călătorim prin vest, că mulți dintre noi avem salarii ca în vest și mentalitatea din vest e și meritul milioanelor de români care au tras și au înghițit multe, până ne-am ridicat din mocirlă. Citiți toate articolele din seria Plecat de pe Teleleu, sunt extraordinare, unele din poveștile românilor plecați afară îți ridică părul de pe mâini.

Ar trebui să nu repetăm greșeala asta, ca nație. Dacă aveți în jur de 20 de ani întrebați-vă părinții și bunici cum au fost anii de tranziție, cum au lucrat prin vest, cum au dormit pe unde au apucat și au mâncat ce au găsit, pentru că acasă era foame și își doreau un trai mai bun pentru ai lor. După asta s-ar putea să îi priviți pe pakistanezi cu alți ochi, gândindu-vă că în locul lor încă puteam fi noi. Numai zic.

Ce declara Cristina Ich mai jos, via Vali.

Christina ICH nu se poate abține să nu fie in halul ăsta de om. pic.twitter.com/OrNpIkCH10

— vali petcu (@zoso) July 27, 2022