fbpx

De la prea mult bine nu ne mai place capitalismul

Mă uitam că în perioada stării de urgență, dar și acum, când suntem un pic mai relaxați, a crescut tendința de a critica firmele, comercianții, brandurile. În criză spuneau mulți că e ok că s-au închis restaurantele și magazinele, deoarece lumea cheltuie mai puțin, și am descoperit că putem trăi și cu mâncare gătită acasă sau fără porția de shopping săptămânal. Comercianții sunt răi, cam ăsta e rezumatul, urmăresc doar profitul, nu salvarea umanității.

Se simte o adiere de nostalgie după socialism – să se ocupe statul de toate firmele, să controleze statul prețurile, că e rău capitalismul. Generațiile noi nu au făcut foamea la propriu, nu au tremurat de frig, nu au fost torturate pentru curajul de a gândi altfel decât zice statul, și li se par nasoale democrația, capitalismul, economia liberă. Prea puțini oameni realizează că nimeni nu te obligă să îți cheltui toți banii la mall sau să mănânci zilnic în oraș. Ai și opțiunea asta, dar nu e singura.

Sunt de acord că unii comercianți cresc prețurile exagerat, fără a oferi calitate sau beneficii pe măsură. Soluția e simplă în cazul ăsta. Eu penalizez brandurile care exagerează sau nu au un comportament corect față de clienți într-un mod foarte simplu, nu le mai cumpăr produsele și serviciile.

Și mulți români s-au prins de faza și fac la fel. E prea scump șezlongul în Mamaia? Să stea acolo gol, hotelierii au crezut că românii nu vor avea de ales pentru concedii și vor da banii, dar uite că mulți au preferat să stea acasă, din cauza prețurilor prea mari de pe litoral. Susținem economia, dar să merite.

Credeți că Ray-Ban are prețuri mari pentru ochelarii de soare? Cumpărați Polaroid, calitate bună la prețuri decente. Nu sunteți mulțumiți de Nike? Aveți WED’ZE și Domyos la Decathlon, sunt suficiente pentru sportul de ocazie. Apple e prea scump la smartphone-uri? Samsung, OnePlus, Xiaomi, Oppo, Meizu au și alternative cu cu prețuri mai mici, pe Android. Kaufland sau Cora au prețuri mari la alimente? Mai avem și Lidl, Profi, Carrefour etc.

Ideea e că datorită capitalismului avem concurență în majoritatea domeniilor și industriilor, și avem posibilitatea de a alege ce produse și servicii ne dorim. Există ceva pentru fiecare, avem cerere și ofertă.

Sistemul nu e perfect, dar e cea mai bună opțiune pe care omenirea a găsit-o până acum. Și firmele normal că urmăresc profitul, altfel ar fi ONG-uri. Tocmai dorința de a crește o firmă, de a avea mai mulți clienți, mai multe vânzări, a ajutat societatea să se dezvolte. Toate tehnologiile noi care apar și ne fac viața mai bună au în spate motivația companiilor de a atrage clienți. Nu văd nimic rău în asta.

Nu mă credeți? Venezuela, Cuba, Coreea de Nord o duc bine? Dacă nu, de ce oare?

Recomandă

6 Comentarii

  1. Sunt convins că lumea, inclusiv generațiile noi, au obosit de fentele împletite cu zâmbete.

    Nici nu ajută situația în care unii ermetici au shortcut-uri la făcut mizerii sau la medii avantajoase „pentru că pot”. De aceea, fără să-și dea seama, invocă maxima „Fiat iustitia et pereat mundus”.

    Nu ajută nici faptul că suntem cum suntem și unde suntem

    Generațiile noi nu au făcut foamea la propriu, nu au tremurat de frig, nu au fost torturate pentru curajul de a gândi altfel decât zice capul, și li se par nasoale democrația, capitalismul, economia liberă.

    Vrei să-ți spun un adevăr, crunt, istoric? Nu mă deranjează că citește lumea aici dar, ca centură de siguranță, să nu împărtășim cu cei necunoscuți din motive lesne de înțeles: lumea la revoluție și după revoluție, nu a scandat să dispară modelul economic de atunci (socialism, comunism), a scandat să se înceteze cu abuzurile de putere și atât.
    În conștiința românească și acum, sistemul lui Ceaușescu era/e bun (perioada 1965-1979), numai că „păcat că l-au stricat asiaticii și i-au băgat idei în cap”.

    Nu o să găsești pe undeva „bomba” asta în nicio carte sau articol despre istorie fiindcă orice istoric anti-comunist (mai ales cei din vest, care au priceput că nu s-a schimbat nimic la nivelul cadrelor & conduitelor) știe că asta ar legitimiza administrațiile postdecembriste & mizeriile săvârșite în mod intenționat împotriva oamenilor, să-i forțeze să regrete regimul anterior și să-i pedepsească că le-au stricat jucăria organizațională unde mulți erau niște dumnezei mici, cu Ceaușescu fiind dumnezeul tuturor. Un fel de condiționare pavloviană după o rețetă sado-masochistă (cu retorici agresiv-pasive, clișee specifice banalității răului) de tipul „te pedepsesc pentru că exiști”.

    Avem retrospectiva celor 30 de ani… and counting.
    Nu e un accident să vezi unii de 60-70 de ani să aibă aceleași convingeri cu unii de 30-35 de ani.

    • Păi de asta a și avut succes Iliescu, de fapt până prin 2007 am orbecăit într-un postcomunism cu aparențe democratice. Abia după ce a tras UE de noi a început să crească nivelul de trai la modul real.

  2. Păi nostalgia unor generații comunistoide crescute în cușca lui Ceaușescu, se pare că este moștenită de urmașii lor.Cred și înghit toate minciunile spuse de părinții și bunici lor tărșiți în descurcăreli și furăciuni tipice așa-zisei ,Epoci de Aur,

    • Ciudat, dar zic că nu. Nepoții acelei generații sunt nostalgici, că în cărțile de istorie nu se explică clar cât de groaznic a fost comunismul, bunicii lor încă suspină, și părinții lor nu au timp să le explice.

  3. Cand fostul CEO Luxotica, a fost intrebat de ce ochelarii vanduti de companie sunt atat de scumpi…

    Lesley Stahl: You’re trying to tell me it’s all worth all that money.
    Andrea Guerra: Everything is worth what people are ready to pay

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *