Există mai multe trepte de sărăcie, mai ales dacă ai în jur de 40 de ani probabil ai prins câteva, ai trecut prin ele și faci diferența. Când eram noi mici, săraci erau cei care nu prea aveau ce să mănânce punct, cu ce să se îmbrace punct sau nu aveau o casă punct. Nu era despre Moet, caviar, Gucci și penthouse, ci nevoile de bază.
Din fericire ca nație am mai progresat, sărăcia arată altfel acum. Nu mai știu în ce podcast auzisem o fază, că părinții dintr-o clasă cu elevi bogați din capitală au convenit să cumpere din fondul clasei, strâns tot de ei, haine Gucci și pantofi Balenciaga celor 2 copii din clasă care nu aveau din astea și erau marginalizați de restul, care aveau. Părinții ăia credeau că problema e la cei doi copii, că nu au, nu la odraslele lor, care își judecau colegii după câte sute de euro poartă pe ei sau nu. Atâta s-a putut.
Revenind, pentru unii sărăcia înseamnă în continuare să nu ai ce mânca, unde dormi sau cu ce te îmbrăca, asta e sărăcia cruntă, e cea mai grea, poate dura ani de zile să ieși de acolo, unii nu reușesc niciodată.
Sărăcia în clasa medie e mai nuanțată acum. Unii se simt bogați când au ce pune pe masă copiilor, alții se simt săraci dacă nu au avut bani de 2 concedii anuale în destinații exotice, sau dacă nu și-au schimbat telefonul cu ultimul model apărut anul ăsta. Sunt nuanțe, dar totuși, eu zic că ar trebui să fim un pic mai realiști.
Mă gândesc că știi că nu mai ești sărac:
- Când nu te mai uiți la prețuri în supermarket și nu calculezi la virgulă tot ce ai pus în coș, de frică să nu depășești banii din portofel.
- Când nu cumperi cel mai ieftin produs de pe raft.
- Când copilul tău nu crește cu impresia că mersul la McDonald’s, KFC sau Pizza Hut e o mare sărbătoare, știe cum arată și un restaurant.
- Când nu repari mașina doar atunci când te lasă efectiv în mijlocul drumului, ci îi faci reviziile la timp.
- Când știi că ai suficienți bani acasă sau în cont ca să trăiești și luna viitoare. Când ai suficient pentru 3 luni dormi mult mai bine noaptea, când ai pentru 6 luni deja te crezi bogat.
- Când nu mai înghiți mizerii de la șefi sau de la clienți, de frică că îți vei pierde jobul sau nu îți vor mai plăti facturile, pentru că ai rezolvat punctul anterior.
- Când nu trebuie să alegi între scutece și mâncare pentru ăla micu sau rata la credit sau haina aia de care chiar ai nevoie sau factura la gaz, ci ți le permiți pe toate.
- Când nu îți mai cumperi haine de firmă deoarece realizezi că majoritatea nu își merită banii, nu pentru că nu ai bani de ele.
- Când muncești 10 ore pe zi deoarece chiar îți place ceea ce faci și uiți cum zboară timpul, nu pentru că ai nevoie de banii extra pe care îi faci în cele 2 ore suplimentare.
- Când începi să îți faci planuri de viitor și să le bifezi, nu mai mergi pe principiul Să sperăm că o să fie bine sau Vedem mâine ce-o fi.
- Când îți permiți să visezi la un viitor mai bun, și aștepți cu nerăbdare ziua de mâine.
Pentru voi ce înseamnă să nu fii sărac?
Majoritatea oamenilor au acces la mai multe lucruri pentru a fi fericiți decât aveau regii și prinții din Antichitate.
Cred că sărăcia ține în primul rând de supraviețuire. Dacă poți să supraviețuiești, nu mai ești sărac (cel puțin, pentru mine).
Altfel, dacă vrei să fii bogat, ești așa când nu mai ai nevoie să lucrezi, ci lucrezi din plăcere.
Înseamnă că sunt bogat de vreo 10 ani. 🙂
Da, e clar că o ducem mai bine ca specie față de acum 100 de ani, dar cred că uneori ne căutăm singuri probleme, ca să fim nefericiți. Natura umană…
Sărac as fi dacă un membru al familiei ar suferi de o boala incurabilă sau nu ar mai fi pe acest pământ.
Deci, sunt bogat, cu tendințe spre putred de bogat
True.
Nu prea sunt de acord cu toate liniutele tale.
Citeste cartea “fericirea locuieste in spatii mici”.
E ok să nu fii de acord, cum e ok și pentru mine să nu am chef să citesc o carte plină de platitudini și plictisitoare.
Sunt de acord in mare parte cu cele punctate de tine, cu exceptia acestui punct…
”Când copilul tău nu crește cu impresia că mersul la McDonald’s, KFC sau Pizza Hut e o mare sărbătoare.” – poti sa fii bogat si sa nu mananci frecvent la aceste restaurante de fast food. Noi mancam foarte rar de la KFC si Pizza Hut, iar fii-mea nu stie cum arata McDonald„s :D. Insa asta nu inseamna ca suntem saraci sau bogati, ci ca incercam sa-i oferim o alimentatie mai buna, mai sanatoasa si echilibrata :).
In rest sunt de acord. Dorm linistit noaptea, imi permit niste vacante, am ce sa pun pe masa… Nu ma cred bogat, dar nici nu pot sa ma plang pentru ca m-ar bate Dumnezeu :). Ma multumesc cu ce am si ce am primit de la viata…
Sorin, asta era și ideea, să le explicăm copiilor că mâncarea fast food nu e un mare motiv de bucurie, că adesea plătim mai mult ca să mâncăm sănătos acasă toți 4. Și noi încercăm să fie cât mai rar, cam o dată la 2 săptămâni, poate mai mult.
La 2 saptamani mi se pare chiar des
Mi se par amuzanți cei care nu au copii și zic că ai lor vor mânca doar bio eco, numai mazăre și quinoa și piept de curcan, că de obicei ei zic din astea. Asta până când apare copilul, copilul devine adolescent și îți zice că iese cu clasa la Mc. Ce o să îi zici, ia o salată?
Adevărat, sărăcia în percepția românilor e relativă.Dar tare mi-e teamă că într-o perioada nu prea îndepărtată foarte mulți români vor simții pe pielea lor ce e este sărăcia extremă ( să nu știi dacă vei avea ce mânca mâine)
Eu sper să nu, dar e bine să fii precaut. Până în 2016 tot credeam că va veni iar o recesiune nasoală, după aceea m-am apucat de făcut planuri pe termen lung. Timpul trece oricum, cel mai mult pierzi dacă te temi și nu mai lucrezi la visele tale.
Frumos articol, pe mine m-a dus in zona de recunostinta, in care sa apreciez ceea ce avem si nu ceea ce nu avem.
Cam asta e ideea, recunoștință, poate și un pic motivațional, să tragem pentru ce trebuie în viață. Merci.