
De la Nu accept cookies la AI, ia-mi cardul
Apropo de memele ăsta: Ieri, în timp ce mai acordam unei aplicații AI acces la emailurile mele, mă gândeam fix la ironia asta. Milenialii au purtat războaie împotriva cookie-urilor din browser și a ad tracking-ului, ne-am luptat pentru a nu mai fi urmăriți pe internet. Și acum dăm noi acces la tot. Mă rog, unii dintre noi. Vă amintiți nebunia de acum câțiva ani? Fiecare site ne cerea să acceptăm cookies. Trebuia să selectezi manual doar cookies necesare, că altfel te urmărea Google Ads sau Meta să îți arate perechea aia de adidași pe care ai căutat-o din greșeală cu 6 luni în urmă. Ne enervam. Simțeam că ne calcă intimitatea în picioare. Îi dădeam cu GDPR-ul peste tot. Am fost generația care a luptat pentru dreptul de a nu fi urmăriți de o reclamă la șosete. Și am câștigat, sau ceva de genul, acum avem 3 pop-up-uri de închis pe fiecare site. Derulăm până în 2026 Azi, aceiași oameni (inclusiv eu) sunt dispuși să facă ceva mult mai grav decât să accepte un amărât de cookie: îi dăm AI-ului acces complet. 1 din 2 tineri îi oferă unui agent AI acces la desktop, pentru ca acesta să înțeleagă contextul în care lucrează. Majoritatea tinerilor permit AI-ului să le citească toate fișierele, de la documente de lucru la acte oficiale scanate, pentru a fi mai organizați. Din ce în ce mai mulți permit AI-ului accesul la datele lor bancare, pentru a face bugete automate, a investi sau a plăti facturi.…






