fbpx

Analizam activitatea de marketing online a unui potențial client la Advertica, și mi-am dat seama că tot ceea ce făcea el erau campanii de marketing cu obiective pe termen scurt: google ads, facebook ads, instagram ads, postări pe social media când avea nevoie de vânzări, totul era gândit punctual, pe nevoile de moment. Marketingul reacționa la cerințele celor de la vânzări, nu conducea.

Strategia pe termen lung lipsea complet: content marketing, email marketing, SEO on site și offsite, comunity building, branding, awareness, customer suport, WOM, unde suntem, unde vrem să ajungem.

Eu am o problemă cu o mică parte din afirmația asta, că ar fi toxic să te compari cu alții care au mai mult decât tine, deci e mai bine ne comparăm cu cei care au mai puțin.

Da, e chiar recomandat să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem, să vedem lucrurile bune din viața noastră, să apreciem că avem familia sănătoasă, că avem joburi, unde locui, mâncare bună pe masă și prieteni care țin la noi. Invidia nu funcționează niciodată ca motivator pe termen lung pentru a realiza ceva în viață, zic eu.

În același timp, există pericolul să dăm în extrema cealaltă. Dacă ajungem să ne comparăm doar cu cei care o duc mai rău ca noi, s-ar putea să rămânem mediocri, să nu mai evoluăm, deoarece folosim asta ca o scuză pentru a nu trage de noi ca să ne dezvoltăm.

Soluția e simplă, să nu ne comparăm cu ceilalți, ci cu noi. Unde eram acum un an, unde suntem acum, unde vrem să fim peste 1, 5, 10 ani?

Eu tot zic că pandemia asta nu ne-a făcut bine la cap, că ne sare muștarul din orice, și tot aștept să ne mai calmăm, să putem discuta relaxat despre orice, dar cred că valurile astea de căldură accentuează și mai mult simțul ăsta critic, dorința multora de a demonstra că doar ei au dreptate.

Și nici faptul că socializăm mai mult online acum nu ajută, că oamenii normali cu care ai fi rezolvat o diferență de opinie în 5 minute la o bere par să se transforme pe internet în apostoli unor cauze mai mult sau mai puțin relevante, fără nici o miză. Vă zic eu, nu e de bine, sunt revoltat că toată lumea e revoltată. 🙂

În calitate de fan mici de mic eu am o dilemă legată de micii vegani: cine i-a inventat, și mai ales, de ce? Ok, nu toți mâncăm carne, unora nu ne place gustul, alții au probleme medicale, alții nu suportă cruzimea asupra animalelor, deci dacă legumele sunt viața ta e ok, și eu am perioade când nu am chef deloc de carne. Totuși, atunci când am poftă vreau o bucată de carne bine făcută pe grătar, sau un mic cu muștar și o bere rece alături.

De aia nu înțeleg care e scopul micilor vegani. Un vegan adevărat nu va mânca așa ceva, că oricum nu are nevoie de carne, și nu are fantezii cu mici. Un carnivor adevărat nu îi cumpără, că el vrea the real deal, nu surogate. Deci, cine cumpără micii vegani?

Eram zilele trecute într-un webinar despre investiții și cei mai mulți dintre tinerii investitori erau foarte entuziasmați de bursă, că e pe creștere, în 2021 indicele
ETF BET a crescut cu aproape 24%, în ultimele 12 luni cu 44%, ce mai, totul e roz și economia va crește, și la noi și afară. Bogdan a încercat să le explice entuziaștilor că bursa și economia nu cresc mereu, dacă scoți 8% randament anual pe termen lung zici merci, dar e cam greu să vizualizezi asta, când tu ai prins doar anii de glorie. Dar și când vin vremurile tulburi…