Cu vreo lună în urmă am refuzat o campanie pe blog. Se potrivea cu blogul, nu era nimic dubios, dar eu am crezut că ce vrea să vândă potențialul client nu va prinde la oameni, nu din cauza mea, ci pentru că site-ul era prost realizat, copy-ul la fel, nu era nici o poziționare bună a produslui. Si chiar am vorbit cu clientul la telefon să îi explic ce și cum. Mi-a mulțumit… sper, deși am fost cam direct, nu voiam să îi vând nimic, doar să îl salvez de la aruncatul de bani aiurea. Jumătate dintre bloggeri și influenceri au refuzat, jumătate voiau să ia banii, ca idee, că l-am întrebat.
Luna trecută am refuzat și un client la agenție, site și promovare și mentenanță, contract pe termen lung. Pentru noi ar fi fost ok clientul, tentant proiectul, dar părea cam dubioasă propunerea lui, era un feeling că nu ar fi ok ceva prin bucătăria internă, și am zis că mai bine dormim bine noaptea.
În total sunt niște sume mari am spus nu, și nu stricau banii ăștia, chiar dacă am fi muncit câteva luni pentru ei. Nu scriu asta ca să mă laud, nici ca să mă plâng, într-un fel mă bucur că am luxul ăsta, de a face ce consider eu că este corect, de a alege cu cine lucrez, de a putea spune ce cred, dar întrebarea rămâne:
Câți am proceda corect, câți am refuza niște banii pentru că am simți că nu îi merităm sau nu valorează munca noastră atât sau nu e un schimb onest serviciu prestat – bani primiți, sau nu e un proiect cu care ne-am mândri peste ani de zile în portofoliu sau o campanie în care am vrea să apărem? Care e suma de la care începem să spunem DA, în loc să spunem NU?
Scriu asta pentru că uneori mă întreb și eu dacă nu ar fi mai simplu să iau banii. Nu îi iau, sunt prost, știu, dar se practică asta peste tot, iei banii, zâmbești frumos clientului și îi spui ce vrea să audă, și la final dacă campania de promovare nu aduce rezultate sau proiectul scârțâie spui: Nu știu boss, nu e treaba mea, eu am făcut ce mi-ai cerut, uite factura.
Nu ar fi mai simplu așa? Unii fac averi pozând frumos alături de cine trebuie și spunând platitudini inutile. Cum ar fi de exemplu ca eu să vă zic vouă cum să construiți afaceri de succes, deși singura mea afacere de succes ar fi să vă zic vouă ce trebuie să faceți pentru a avea succes? Ar merge? Eu zic că nu, dar mulți pun botul în viața reală. There’s a sucker born every minute…
Voi cum stați, sunteți morali până la capăt, sau pentru suma potrivită orice se poate discuta? Atenție, nu zic că e ok să facem ilegalități, mă refer la compasul moral al fiecăruia. Pot să fie proiecte, colaborări perfect legale, dar despre care tu să zici că nu ar fi ok, pentru tine.
