fbpx

LinkedIn a anunțat în sfârșit că renunță la Stories, s-au prins și ei (greu de tot) că oamenii stau pe platforma aia pentru a găsi joburi sau a vâna angajați, nu ca să pună Stories de la birou, cu fețele zâmbitoare după 12 ore de muncă.

Dincolo de gard trendul e invers, văd că pe Instagram creatorii de conținut și brandurile postează tot mai des pe stories, și tot mai puțin în feed.

Înțeleg ideea, reach-ul e mai bun pe Story că așa a decis Zuck, dar gândind la rece, oare cum te simți să muncești ore întregi zilnic, pentru niște materiale care dispar după 24 de ore? Cu ce rămâi?

Am zis că nu mai scriu despre politică, că am treburi mai importante de făcut, gen să îmi văd de viața mea, dar las gândurile de aseară aici, să îmi amintesc de ele, când îmi mai vine cheful să conving pe cineva că partidul X sau Y ar fi salvatorul pe cal alb. În timp ce citeam aseară despre demisia miniștrilor USR PLUS mă gândeam că ar trebui un protest, ar trebui să ieșim în…

A scris Tudor despre ultima experiență turistică în România, esența articolului este că majoritatea serviciilor oferite de HORECA în România sunt proaste, scumpe iar patronii sunt niște țepari. E cam în linie cu ce spun și eu încă din 2019, am ajuns să fim prea săraci pentru a face turism în România.

Și nu am o problemă cu asta, dacă nu creșteau prețurile la noi, exagerat pentru unele destinații, poate că nu aveam curajul să ieșim din țară și să descoperim cum se face turism în alte locuri.

Poate că nu descopeream alte plaje, insule, orașe istorice sau metropole, poate că nu încercam feluri de mâncare ciudate, poate că nu aflam că se poate face turism și altfel, poate rămâneam cu niște standarde scăzute și credeam că ce e la noi e normalitatea.

Când vine vorba de citit cărți eu zic că nu contează cum citești cărțile, cât timp o faci. De asta am ajuns să citesc mai mult cărți în format electronic. Știu că nu e aceeași senzație, e alt farmec să simți mirosul hârtiei, cu o cană de cafea sau de ceai alături, dar hei, scopul e să citesc, nu să dau bine în poze, deci citesc și pe telefon, când am ocazia.

De-a lungul timpului am testat mai multe aplicații pentru cărți electronice, cele mai ok au fost Aldiko, Moon+ Reader, Cool Reader și FBReader. Totuși, fiecare avea unele aspecte care nu îmi plăceau, ori la interfață, ori la funcțiile oferite. În final am rămas doar cu Google Play Books, momentan mi se pare cel mai bun ebook reader pentru Android, mai ales că se integrează cu restul serviciilor Google.

Cât eram în concediu am încercat să stau deoparte de site-urile de știri, de newsletterele din inbox și chiar de știrile care apăreau în feed pe Facebook. Surpriză, după aproape 2 săptămâni am constatat că nu am pierdut nimic important.

Asta e realitatea, mass-media vrea să ne revoltăm, să fim speriați, în fiecare zi avem tendința să credem că se întâmplă ceva groaznic despre care trebuie neapărat să citim, dar nu e așa. Și dacă chiar se întâmplă ceva foarte important, cu siguranță aflăm de la cei din jur.

După ce anul trecut am stat numai în țară am zis că anul ăsta ne trebuie minim 2 vacanțe prin alte țări și mări, ca să ne alinăm dorul de plaje adevărate. Întâi a fost vacanța în Cipru, preventiv, dacă ne trezeam iar închiși în case, iar finalul verii l-am petrecut în Halkidiki. Grecia va rămâne mereu prima dragoste în ce privește marea, de fapt fetele noastre zic că plaja lor e în Grecia. Mai…

Mi-a luat mult timp să termin Orizonturi roșii, cartea scrisă de fostul director adjunct al Departamentului de Informatii Externe, Ion Mihai Pacepa, după ce a fugit în Statele Unite pe vremea lui Ceaușescu. Teoretic cartea expune abuzul de putere și corupția din cadrul partidului comunist în perioada ceaușistă, plus geniul malefic al lui Ceaușescu și viața de lux dusă de cei din conducerea partidului, în contrast cu sărăcia și lipsurile din țară.

Practic am impresia că Pacepa nu a scris cartea neapărat pentru a îl da jos pe Ceaușescu, așa cum se spune, ci pentru a își spăla propria imagine și a își curăța numele, umblau zvonuri cum că el a fugit din țară și pentru că se ocupa de contrabandă cu produse de lux. În plus, omul a fost 27 de ani parte din sistem.

Țineți cont de faptul că prima ediție a cărții a apărut în 1987 în State, de asta eu cred că multe din evenimentele prezentate în carte sunt înflorite, exagerate, pentru a fi pe gustul publicului american pasionat de poveștile cu spioni.