fbpx

Wall Street Journal a publicat o analiză făcută de Group M în Statele Unite, care concluziona că la ei Facebook + Google + Amazon iau 90% din banii cheltuiți pe zona de marketing online și peste 50% din bugetele de reclame, indiferent de mediu.

Nu am găsit estimări de la noi, dar știu că pentru 2019 IAB estima că piața de publicitate online a depășit 80 de milioane de euro, și probabil procentele sunt similare, majoritatea bugetelor din online merg la Google sau Facebook, ce vedeți la influenceri, bloggeri, vloggeri și prin presă e mărunțișul, un 20% să zicem.

Întrebarea pentru marketeri e următoarea? După ce opriți complet reclamele pe Facebook, Instagram, Youtube sau Google cu ce mai rămâneți? Mai cumpără cineva de la voi? Își mai amintește cineva de brandul vostru? Mai intră vreun client direct pe site?

A scris Oana că statul a preferat să ofere copiilor o lună de vacanță la foc rapid, în loc să facă școala online, deoarece în al doilea caz părinții puteau să fie plătiți cu 75% din salariu, dacă stau acasă cu ei. Sunt de acord cu ea, miroase a disperare, și cei mai afectați vor fi tot cei săraci, fără posibilități, nevoiți să meargă la muncă, dar care au aflat de luna de vacanță cu o săptămână înainte. Anul ăsta școlar a fost un haos general pentru copiii și părinți.

Au sărit repede mai mulți moraliști pe Facebook să îmi explice că și așa se exagera cu cheltuielile față de familiile ce au copii, că părinții trebuie să își asume  faptul că au făcut copii, nu să se bazeze pe școală sau stat pentru a îi crește. Moraliștii nu au copii, nici nu știu că educația a primit 2.5% din PIB anul ăsta, ultimul loc din UE, sau că de 31 de ani suntem în declin demografic.

În țara în care să faci copii e un act de curaj moraliștii au descoperit cauza tuturor problemelor economice, părinții care de 1 an de zile trebuie să jongleze cu păstrarea joburilor, creșterea copiilor și pandemia, în timp ce încearcă să nu o ia razna.

Zilele trecute am ajutat prin telefon pe cineva din familie să își facă cont pe Ghișeul.ro și să achite o taxă. Cu toate cunoștințele și bunăvoința mea, după 40 de minute de explicat și trimis screenshots, soluția a fost cea pe care o știți cu toții, am cerut toate datele de conectare, inclusiv de la card, am făcut eu contul și am achitat taxele.

Și cam asta e situația tehnologiei ușor de folosit de către oricine, teoretic există, avem internetul în buzunar, practic totul a ajuns așa de complicat încât mă tem că dacă nu țin pasul, în 20 de ani și eu s-ar putea să nu mă descurc și să mă plâng că pe vremea mea totul era mai bun, mai simplu.

De la începutul anului Apple folosește privacy labels pentru a arăta utilizatorilor cât de mult sunt urmăriţi, în cazul în care instalează o anumită aplicaţie pe smartphone, tabletă sau laptop. Puteți să le verificați aici. Ok, știam cu toții că suntem urmăriți, dar mulți nu știam cât de multe informații sunt colectate despre activitatea noastră, și acum informațiile astea sunt scoase în față, direct pe pagina aplicației.

Cu ocazia asta au apărut și analize comparative între aplicațiile care colectează și distribuie informații despre noi. Instagram e pe primul loc, colectează 79% din informațiile disponibile. Pe locul 2 e Facebook cu 57%, pe 3 LinkedIn cu 50%.

Pe vremea când eram mai tânăr și mergeam la tot felul de interviuri de angajare, adică eram dispus să lucrez în orice domeniu, aveam impresia că un CV e mai bun dacă este mai lung, sau că un curriculum vitae trebuie să conțină tot felul de expresii pompoase și englezisme, ca să impresionez angajatorul. Din cauza asta înfloream atribuțiile din fișa postului, rebotezam cursurile urmate, specializările și aptitudinile pe care le aveam, în speranța că…