fbpx

Dacă dăm la o parte glumițele cu anunțuri de angajare în care oamenii de marketing trebuie să facă de toate, de la cafea până la campanii care să aducă vânzări de milioane de euro, dacă se poate cu un salariu de 500 euro lunar, realitatea e că abilitățile pe care un marketer trebuie să le aibă în 2021 sunt complexe.

Dacă compar cu cerințele din domeniu de prin 2006, când terminam facultatea, mă simt ca un dinozaur. Din fericire, am ținut pasul cu trendurile, dar uneori tot am impresia că domeniul e mult prea dinamic.

Ce abilități ar trebui să aibă un marketer în 2021?

Evident că sunt împărțite pe niveluri, în primul rând abilitățile de bază, cum ar fi să înțeleagă un pic psihologia consumatorului, să gândească strategic și să fie organizat.

În al doilea rând sunt cunoștințele de marketing – să știi un pic de copywriting, storytelling, cum funcționează marketingul, ce tehnologii sunt folosite în domeniu, principii de design, cum interpretezi rapoarte, indicatorii, cum lucrezi pe customer journey.

În al treilea rând sunt abilitățile specifice, cum lucrezi cu diverse instrumente, platforme care sunt la mare căutare.

Primele două tipuri sunt mereu utile, odată ce ai acele cunoștințe te vor ajuta în toată cariera ta de marketer. Abilitățile specifice sunt cele mai dinamice, deoarece un marketer modern trebuie să lucreze cu tehnologiile noi și să știe ce funcționează și ce nu.

Printre abilitățile la mare căutare acum sunt:

Pandemia nu s-a terminat, dar tu nu-ți fă griji – ăsta e probabil ce mai bun spot românesc făcut pentru a încuraja vaccinarea, campania aia cu vaccinul înseamnă iubire nu a convins pe nimeni să se vaccineze, dacă ne uităm pe statisticile din vară.

Evident, spotul nu e făcut de Ministerul Sănătății din România, ci de cel din Republica Moldova, dar ne-am obișnuit deja cu faptul că ei sunt mai creativi decât noi.

Știu că e umor negru, dar cred că și la noi funcționează mai bine în perioada asta, decât mesajele heirupisto-optimiste folosite în ultimul an. Am încercat, nu a mers, hai să vedem realitatea. Cum vi se pare reclama?

Când eram noi copii hainele și încălțămintea nouă erau motiv de bucurie, că nu le primeam în fiecare zi, de obicei veneau de sărbători, ba chiar pe unele dintre ele le treceam și pe lista pentru moș Crăciun, că erau sus de tot în topul dorințelor. Abia după ce am crescut am înțeles câte sacrificii au făcut părinții pentru noi, în vremurile acelea tulburi din anii 90.

Eu de exemplu mi-am dorit mult o pereche de adidași prin școala generală, albi cu dungi negre, simpli, să nu credeți că erau cine știe ce brand. Când în sfârșit i-am primit, am tras de ei mai bine de un an de zile, până când s-au rupt de tot și nu mai mergeau lipiți.

Mă bucur că ai noștri copii au alte dorințe și visează la altfel de cadouri, la console și tot felul de gadgeturi scumpe, iar hainele și încălțămintea nu sunt pe listele pentru Moșu.

Unii vor zice că generațiile care au venit după noi au fost mai alintate, sau că o duc prea bine copiii din ziua de azi, dar eu cred că asta ar trebui să fie normalitatea, să te îmbraci și să te încalți cu ce vrei să nu fie o problemă, chestiile care contează în viață să fie altele. Voi ce ziceți?

O fi vârsta, sau faptul că simt că am destule chestii prin casă și nu vreau să cheltui banii doar pentru că sunt reduceri, dar de la un an la altul cumpăr tot mai puține chestii de Black Friday. Dacă vreau ceva în octombrie și nu e urgent mai aștept o lună, poate prind un preț mai bun, dar de regulă când am nevoie de ceva cumpăr fără a aștepta prea mult, analizând un pic…

Ne-am obișnuit și noi cu platformele de live streaming gen Twitch, unde gamerii ne arată cum se joacă, cu influencerițele care postează stories non stop pe Instagram cu toate nimicurile din viața lor, dar ce fac chinezii mi se pare în continuare science fiction, duc totul la un alt nivel.

Sunt agenții care caută tinere talente și le învață cum să facă bani transmițându-și toată viața pe internet. Vedetele care fac livestreaming câștigă mai bine decât starurile pop. Sponsori generoși dispuși să dea bacșișuri sunt destui, că audiența e de peste 560 de milioane de persoane pentru platformele de live streaming.

Mai țineți minte show-urile gen Big Brother? Asta e fix la fel, numai că oricine poate participa, de la el de acasă, e suficient să arăți bine pe cameră. Sunt bune documentarele de genul ăsta pentru adolescenții din ziua de azi, care cred că totul e roz dacă te faci tiktoker sau vlogger.

Am citit ce a scris Sabina de la GPeC Summit, probabil cel mai cunoscut eveniment despre comerțul electronic de la noi. Bun rezumatul, bine structurat, arată cum e piața acum, totul e pe creștere, datorită pandemiei în ultimii 2 ani au crescut comenzile cu 50%, cred că mulți oameni care ezitau să comande pe internet au făcut pasul.

Personal cred că cea mai importantă schimbare este apariția easybox-urilor și abonamentul Genius introdus de eMag, e mult mai ușor să comanzi acum, nu mai stai după curier, ai transportul gratuit, prin orașele mari sunt câte 2-3 easybox-uri prin cartiere, când mergi spre casă ridici și ce ai comandat. Parcă începem și noi să fim ca americanii, că tot ne place nouă să ne comparăm cu ei și să preluăm cam totul de acolo.

În același timp, am senzația că informațiile din cadrul evenimentului sunt utile doar pentru cine nu cunoaște deloc zona de e-commerce și vrea să își deschidă un magazin online, că cine deja e în domeniu e la curent cu ce mișcă în piață.

Există mai multe trepte de sărăcie, mai ales dacă ai în jur de 40 de ani probabil ai prins câteva, ai trecut prin ele și faci diferența. Când eram noi mici, săraci erau cei care nu prea aveau ce să mănânce punct, cu ce să se îmbrace punct sau nu aveau o casă punct. Nu era despre Moet, caviar, Gucci și penthouse, ci nevoile de bază.

Din fericire ca nație am mai progresat, sărăcia arată altfel acum. Nu mai știu în ce podcast auzisem o fază, că părinții dintr-o clasă cu elevi bogați din capitală au convenit să cumpere din fondul clasei, strâns tot de ei, haine Gucci și pantofi Balenciaga celor 2 copii din clasă care nu aveau din astea și erau marginalizați de restul, care aveau. Părinții ăia credeau că problema e la cei doi copii, că nu au, nu la odraslele lor, care își judecau colegii după câte sute de euro poartă pe ei sau nu. Atâta s-a putut.

Revenind, pentru unii sărăcia înseamnă în continuare să nu ai ce mânca, unde dormi sau cu ce te îmbrăca, asta e sărăcia cruntă, e cea mai grea, poate dura ani de zile să ieși de acolo, unii nu reușesc niciodată.

Sărăcia în clasa medie e mai nuanțată acum. Unii se simt bogați când au ce pune pe masă copiilor, alții se simt săraci dacă nu au avut bani de 2 concedii anuale în destinații exotice, sau dacă nu și-au schimbat telefonul cu ultimul model apărut anul ăsta. Sunt nuanțe, dar totuși, eu zic că ar trebui să fim un pic mai realiști.

Mă gândesc că știi că nu mai ești sărac: