Erau ceva studii pe tema asta anul trecut, despre granița dintre muncă și viața personală, care a devenit tot mai subțire sau a dispărut, de când pandemia ne-a forțat să ne mutăm birourile în sufragerie sau bucătărie.
Și tendința e tot mai accentuată, dacă noi nu stabilim limite și nu facem o delimitare nu o va face altcineva pentru noi, iar șefii, clienții sau colaboratorii vor considera normal să te sune, să îți trimită emailuri sau mesaje și vinerea pe la 9 seara sau duminică la prânz, că doar ai internet, ai laptop, ai telefon, nu e mare lucru să verifici 5 minute ceva, nu?
Duminica, la o petrecere, la masa de lângă mine se discutau o potențială afacere la telefon. La o altă masă se oferea ceva asistență telefonică unui client existent. Not ok.
Zilele trecute ziceam pe Facebook că nu e normal să trimiți sms-uri, mesaje pe Whatsapp sau să suni oameni necunoscuți în weekend, cu propuneri de afaceri sau orice altă chestie, și mai multe persoane mi-au zis că li se pare ok, ele lucrează oricând, oricum, vorba aia, o viață avem, hai să lucrăm non stop, zic bine?
Eu văd altfel lucrurile, în weekend sun sau trimit mesaje doar familiei, prietenilor, și e cu hai la bere, hai să ne întâlnim, ce mai faci, nu cu muncă.
Eu zic că nu e normal să le permiți clienților sau colaboratorilor să te deranjeze la orice oră, în orice zi, cu probleme sau solicitări. Ei poate nu vor să își ia zile libere sau nu le respectă pe ale altora, dar tu nu trebuie să intri în jocul ăsta. Nu e ok nici să îi obișnuiești pe oameni cu ideea că ești disponibil 24 cu 7.
Înțeleg că uneori pot apărea urgențe, nu sunt absurd când e ceva grav, dar majoritatea chestiilor pot aștepta 1-2 zile.
E ok să spui nu. E ok să spui lăsăm pe luni. E ok să pui telefonul pe silențios. E ok să îți iei vacanță într-o zonă fără Wifi sau semnal. Nu zic că eu le aplic la sânge, dar nu am nici o jenă să trasez limite celor care vor să îmi facă programul.
Cu atât mai grav când e vorba de primul contact, dacă ți se pare normal să deranjezi persoane necunoscute în weekend, cât de nașpa te vei comporta cu ele de luni până vineri, în timpul programului normal de lucru?
Mă înșel? Voi cum faceți, lucrați fără orar, răspundeți la telefon oricând, sau ați stabilit niște limite?
Unii răspund la telefoanele clienților inclusiv din dușul sub apa care curge.
E interesant subiectul și cu ramnificatii: de exemplu, nu cred ca e ok sa răspunzi de niciun fel, in nicio zi, la telefoane unor clienți cu care nu ai mai colaborat de mult timp sau care au dispărut in ceață. Acești clienți risipitori- rătăcitori ar trebui sa trimită întâi un email, in niciun caz mesaj. Doar după email se va decide dacă se merge mai departe la mesaje și telefoane sau in folderul spam.
Cred ca Vorbitul la telefon este doar pentru proiecte in lucru și doar cu clienți care nu te tin cu povestiri și lălăieli, care nu abuzează de telefon pentru orice tâmpenie legată de proiectul in curs, modificări, predări, completări șamd.
Un amic șterge in fiecare an din agenda numere de telefon pe care nu le-a apelat in acel an.
Am întrerupt colaborarea, ok, nu ai emailul, trimite un mesaj, îți dau email pe mesaj, trimite pe email cu ce vrei sa mi ocup timpul și apoi trecem la etapa următoare.
Eu nu am o problemă cu vorbitul la telefon, mai ales la clienții noi, atunci când începem să discutăm proiectul și nu ne cunoaștem. În timp da, încerc să reduc timpul acordat telefoanelor, deși uneori poți rezolva mai repede la telefon o problemă decât prin 10 emailuri. Depinde de context.
Eu nu dau numarul de telefon clientilor. Daca au ceva sa-mi comunice, atunci sa-mi dea un email si revin eu cand sunt in “modul” de lucru.
Nu am nici o problemă cu numărul, îl dau tuturor, doar să îl folosească când trebuie. Oricum seara telefonul e pe silențios sau mod avion. 😀
Depinde de la client la client si la cat de flexibil este stilul tau de viata.
Eu freelancer-uiesc de 13 ani. iubesc libertatea pe care mi-o da programul, de a ma ocupa de casa, copil si de a calatori cum doresc. Daca vreau sa plec o luna, doua sau 6, pot. Si am facut-o de multe ori. Daca vreau sa petrec o zi la plaja, in mijlocul saptamanii de lucru, fac si asta.
Dar trebuie sa si castig bani, asa ca imi asum si ca mai lucrez in weekend (daca ploua sau nu am altceva mai interesant), de Craciun sau de 4 iulie de pilda, daca mi se arata. Pentru ca lucrez totusi pe bani si, daca nu ii castig, atunci ma angajez la program de “agentie” si s-a dus libertatea mea.
Conteaza si clientii … am doctori in general, pentru care fac SEO. Si astia in timpul saptamanii sunt ocupati pana peste cap cu clinicile lor. Asa ca mai au timp in weekend. E drept ca in general trimit mesaj “do you have a minute”. Deci nu sunt nesimtiti. Dar discutam si in weekend sau la 9 seara.
Am unul care, inainte sa trimita cecul, vrea sa povestim 5 minute. Balarim chestii de genul ce mai fac copiii, cum mai esti, ii zic 2-3 chestii despre ce cuget sa facem luna viitoare, in 2 minute vin pozele cu cecul, sa le urc pe aplicatie. Si nu sunt 10 dolari.
Pot sa fac pe nebuna, ca nu vorbesc in weekend, si sa astept in timpul saptamanii sa aiba asta 2 minute de discutat, sau, pana luni, am incasat deja cat un salariu jumate de-al sotului. Client care nu ma deranjeaza cu nimic, eu fac si dreg, nu cere rapoarte, nu ma asta la cap cu nimic.
Am si clienti din Europa, care nu pot mereu sa vorbeasca intre 9 si 5 ale mele, asa ca sunt flexibila. Din nou, pentru ca banii lor sunt buni.
Clienti de rahat nu am mai avut de foarte mult timp. Am crescut preturile destul de mult, lucrez cu firme destul de mari, oamenii in general stiu sa faca business si sa respecte niste chestii.
Da, am remarcat și eu că de obicei cei care plătesc puțin sunt și cei mai pretențioși, cu cerințe exagerate.
Eu am ajuns la concluzia că prefer să păstrez un program relativ normal, luni vineri, 9-17, pentru că altfel aș lucra prea mult, mereu va apare ceva urgent. Bine, dacă am eu chef pot lucra seara sau în weekend, dar asta e de obicei deep work, nu stat la discuții telefonice seara sau în weekend. Și doar dacă vreau.
De vineri dupa masa, orele 16:30, pana luni dimineata, orele 08:00, telefonul e pe silentios. Nu ma intereseaza, nu vreau sa stiu. Din 52 saptamani cat are un an, am concediu 26 zile. Nu e prea buna proportia intre timpul petrecut la plantatie si fel petrecut cu familia. Nu ma poate obliga nimeni sa raspund in afara programului la fel cum nu ma poate obliga nimeni sa imi neglijez familia. Chill, discutam intre 08:00-16:30, ca nu dau rusii, vorba aia…
True.
Sa speram ca cei doi ani au fost suficienti pentru toata lumea….
Cam da.