În engleză sună mai bine, permission to be stupid. Ideea e simplă, trăim într-o societate unde se pune accentul pe productivitate, eficientizare, maximizarea timpului petrecut la job, și în condițiile astea avem tot mai puțin loc pentru greșeli, erori, pentru a face prostii, toți ne aprindem de la cea mai mică greșeală.
Știți povestea aia, cum că la Google angajații își petrec 20% din timp gândindu-se la idei noi, chiar dacă nu au legătură directă cu jobul lor, cu sarcinile lor.
Acum întrebați-vă asta, cât la sută din timpul alocat muncii îl petreceți încercând ceva nou, testând o aplicație nouă, un program nou, poate creând un produs sau serviciu ce pare stupid la prima vedere, dar poate are șanse să ducă spre ceva interesant?
Când suntem epuizați, aproape de burnout, poate că e și din cauza asta. Suntem prea setați pe productivitate și nu mai lăsăm deloc mintea să zburde prin alte locuri, să vină cu idei nebune, să lucreze pe chestiile care nu par importante, să se elibereze.
Același lucru se poate aplica și în viața personală. Peste tot vedem cursuri și workshop-uri de time management, productivitate, dezvoltare personală, finanțe personale, tot felul de cursuri care să ne facă să devenim mai buni la ceva.
Cursuri de frecat menta? Cursuri de lenevit? Cursuri despre cum să ne alocăm timp și pentru pasiuni, hobby-uri? Cred că ar trebui să ne lăsăm minim câteva ore pe săptămână, în care să ne dăm permisiunea de a fi proști. Să nu ne gândim la următoarea idee, următorul task de bifat, ci doar să fim.
Mi-a plăcut asta:
We need to be stupid to be intelligent. We need to focus on the unimportant to get something really important done.
Mi se pare mie dar prea mult stăm conectați la cote înalte la orice facem și într-adevăr un pic așa-zisă , prosteală , nu ar strica din când în când ,dar nu prea multă însă.
Decât câteva ore. 🙂