Ieri am aflat că o persoană cunoscută online a decedat brusc, și m-a întristat vestea, poate pentru că a venit pe neașteptate, poate pentru că o știam tânără și plină de viață. Știți cum e, când cineva e foarte bătrân te mai aștepți, te pregătești mental, dar când e foarte tânăr…
Coincidența face că fix ieri începusem ultima carte a lui Mark Manson, tot motivațională, Everything is F*cked: A Book About Hope, și eram fix la partea în care tipul învârte un pic cuțitul în rană, amintindu-ne de propria mortalitate, de cât de efemeri suntem.
Cartea e totuși despre speranță și optimism, dar ideea e că abia după ce îți dai seama că suntem trecători prin viața asta și că cam tot ceea ce vom face noi în viață nu va mai conta după ce plecăm de aici începi să apreciezi cu adevărat viața și să te bucuri de ea.
One day, you and everyone you love will die. And beyond a mall group of people for an extremely brief period of time, little of what you say or do will ever matter. This is the Uncomfortable Truth of life. And everything you think or do is but an elaborate avoidance of it. We are inconsequential cosmic dust, bumping and milling about on a tiny blue speck. We imagine our own importance. We invent our purpose—we are nothing.
Enjoy your fucking coffee.
Deci da, bucurați-vă de cafeaua aia bună, de soare, cer, prieteni și lucrurile care vă plac, zi de zi. Mai ales în vremurile astea incerte.
Dacă ești norocos, cândva la bătrânețe o sa realizezi ca ți-a venit ceasul și ca din toate deciziile “importante” poți sa le numeri pe degete pe alea care chiar au contat.