Una din fricile mele este că generația copiilor noștri va crește cu impresia că bunăstarea economică e normală, garantată, și vor începe să critice orice chestie legată de apartenența la Uniunea Europeană, pe curentul naționalist pe care îl vedem deja.
Știți cum e, atunci când o duci mereu bine e cam greu să îi crezi pe cei care îți zic că în urmă cu 15-20 de ani mulți români o duceau foarte rău, făceau foamea. Gândiți-vă că sunt tineri de 18 ani care nu știu ce înseamnă o Românie în afara UE, că erau la grădiniță în 2007. Nu mai zic de vremurile din comunism, deja par din romanele SF.
Și e cam trist să descoperi pe barba proprie că UE are defectele ei, dar plusurile sunt mult mai mari, cam cum fac acum englezii, care trăiau cu impresia că încă sunt un mare imperiu, dar sunt afectați puternic de Brexit, probabil mult mai mult decât țările din Uniune.
De aia zic că e bine uneori să ne amintim cum era România înainte de 1 ianuarie 2007, când am intrat în UE. Și cu cifre, și cu povești despre vremurile alea.
Îmi amintesc că salariile erau mult mai mici, corupția era generalizată, șpaga la ordinea zilei, patronii te exploatau mai mult deoarece oferta de joburi era mult mai mică decât cererea, încă se pleca în afară la munca de jos, nu ca acum, când mulți tineri pleacă pe joburi calificate, bine plătite, pleacă pentru că vor mai multă civilizație, drumuri mai bune, sănătate sau educație la un nivel mai dezvoltat.
Și îmi amintesc că era mult gri, mult mai mult ca acum. Pe drumuri, prin cartiere, în magazine, în haine, în oameni. Era mai mult pesimism în aer, atmosfera generală era tristă.
Nu zic că acum totul e roz, sunt încă multe de rezolvat, vor mai trece minim 10-15 ani până să ajungem la nivelul mediu de trai din Uniune ca nație, dar dacă ne uităm la cifrele dinainte de 2007, progresul e evident.
- 2005 – populația României era de 21,7 milioane de locuitori
- 2005 – salariul minim era de 79 de euro
- 2005 – 12% dintre angajații fulltime lucrau pe salariul minim, cel puțin oficial
- 2005 – costul mediu pe ora de muncă în industrie și servicii era de 1,76 euro, eram cei mai prost plătiți din Europa, în afară de bulgari, care lucrau cu 1,45 euro pe oră
- 2005 – inflația era de 9%, dar am avut și ani mai proști, în 1997 a fost 154%, în 2000 a fost 45%. 3% pare parfum acum.
- 2003 – aveam zero kilometri de autostradă , la 13 de ani după ce teoretic scăpasem de comunism. Update – era un tronson din A1, București Pitești, terminat în 1972.
Majoritatea statisticilor sunt din Eurostat. De acolo am plecat, când am intrat în UE. O țară săracă, fără autostrăzi, fără perspective, unde mulți români câștigau într-o lună de muncă cât câștiga un european în 1-2 ore de muncă, de unde tinerii încă plecau pe rupte, și plecau să lucreze orice, nu pe joburi white collar.
Ne e mai bine, e mai rău, voi ce ziceți? Dacă ați prins vremurile alea, lăsați un comentariu cu ce făceați prin 2007.
Știu că prin 2005 m-am angajat pe un salariu din lista celor de mai sus, nu era chiar salariul minim pe economie, dar se bătea serios cu el.
Putem compara oportunitățile unui student care termina facultatea în 2005 cu cele ale unuia care termină în 2021.
Alte lumi. 🙂
Cred că și eu prin 2004 când am început aveam sub 100 de euro net, noroc că făceam targetul pe vânzări aproape lunar. Da, pare o altă viață…
Depinde cum vezi lucrurile. In ’99 m-am angajat la call center-ul unui operator telecom. Dupa 3 ani, incare ajunsesem sa avansez, tot in call center dar pe partea de suport pentru clienti mari, ajunsesem sa am 650$ pe luna. Prin munca la maxim, cele 9 ore erau 9 ore, cu invatat la greu, cu lupta pentru a avansa, cu desconsiderarea ideii de a fi platit cu salariul minim (cum facusem cu un an inainte), dar cu dorinta de a avansa. Cu acceptarea ca pentru mine weekendul (cele 2 zile libere) nu va fi sambata-duminica, dar cu dorinta de invata lucruri noi. Se mai intampla asta acum? Mai face cineva care intra din prima in customer service sa faca ceva extra-mile? Nu, toti se multumesc cu ce primesc si fac lucruri pe masura banilor pe care ii primesc. Nu mai face nimeni nimic extra-mile
Păi puterea e acum la angajați, și presiunea nu mai e la fel de mare să ieși în evidență la job, plus că ai deschidere internațională, poți pleca lejer să muncești în alte țări, dacă nu îți place ce găsești aici.
Eu da, ma gandeam la generatiile de acum, care acepta salariul minim dar nu fac nimic sa avnseze…
Și asta e adevărat.
„2003 – aveam zero kilometri de autostradă, la 23 de ani după ce teoretic scăpasem de comunism”, îmi dă eroare 404 🙂 2003 minus 23 = 1980, iar autostrada București – Pitești și un ciot dintre Cernavodă și Fetești au fost făcute înainte de 1989
Corect, erau 13 ani de fapt, dar bucata de care zici tu cică nu era chiar la standard de autostradă.
Salut, sunt in versiunea mobile si nu vad comentariile. Poate e de la mine. Vad ca sunt 8 doar.
Salut. Rezolvat, era de la un plugin.
Pe langa partea economica, a devenit si ceva mai sigura din 2007 incoace pentru ca am mai exportat din „valori” in restul UE.
Sunt nascut in 93. Locuiesc in sudul judetului Constanta.
Pana prin 2005, chiar 2006, vedeam in jurul meu saracie lucie, acoperiti de praf, ruine, rugina, nedreptate, coruptie generalizata aproape peste tot incepand de la doctori si terminand cu politia.
Cine sustine ca UE ne-a adus dezavantaje, sa emigreze linistit la vecinii rosii de la est. Dar nu, tocmai ei se bucura de aceste avantaje in timp ce critica pe cei care le-au adus.
Cam da, după 2007 ne-am dezvoltat, și mai vizibil a fost după 2010.
Toate scumpe, mai ales mancarea.
Am vazut o filmare din 99, in care cineva zicea ca a dat 16.000 (1.6 lei) pe cateva rosii. Acum kilogramul costa 3-4 lei, deci fix acelasi pret.
Pamanturile stateau parloaga din cauza ca nu se gaseau seminte, motorina, utilaje.
In 2006, am dat pe un telefon Nokia 3220 500 lei.
Anul asta pe un Samsung A20E 480 lei.
Și asta e adevărat, plus că salariul mediu în 2006 era 900 lei.
In 2008 am cumparat sacul de ciment cu 18 lei.
Pana anul asta, cand s-au scumpit toate materialele de constructii a costat la fel.
Un laptop slab costa prin 2009-2010 1500-2000 lei.
Acum un laptop cu aceleasi resurse costa pana in 1000-1200.
Nu stiu din ce cauza nu apare comentariul meu aici, dar nici nu imi bat capul sa aflu.
Rezolvat, mai intră în spam uneori.
Multumesc pentru ajutor.
Si eu sunt de acord ca riscul acum este ca avem o generatie obisnuita cu viata buna si care nu poate intelege greutatile prin care am trecut. Desi in anii 2000 era saracie exista totusi perspectiva, ce e drept cam neclara atunci, a unei eventuale integrari europene. Anii cei mai de cosmar mi s-au parut anii ’90. Fara perspective de nici un fel, dominati de saracie si somaj galopant, iar pe plan extern de razboaiele ex-iugoslave.