Acum că s-a terminat fasolea cu cârnați și lumea s-a întors la muncă (sau încă petrece dacă are noroc de weekend prelungit) poate că putem discuta despre cum e România reală în 2022. Anul ăsta am văzut mai puțin patriotism pe Facebook și mai mulți oameni dezamăgiți de clasa politică și perspectivele de viitor. Un studiu Reveal Marketing Research spunea că 42% dintre români urmau să petreacă Ziua Națională acasă, relaxându-se. Cam asta am făcut și noi, ne-am întâlnit cu prietenii și ne-am relaxat.
Totuși, eu zic că România e în cea mai bună situație de până acum, la nivel istoric. Și nu e vorba de creșterea economică de 800% între 2000-2022, să spunem că cifrele pot fi umflate un pic, ci de cât noroc am avut până acum. Puteam fi ca Ucraina, sfâșiată de război, sau ca Moldova, prinși între est și vest. Totuși, e clar că direcția României e spre vest, și statisticile nu mint, vom ajunge la nivelul de trai de acolo. Întrebarea e când?
Problema e alta, că bunăstarea nu e repartizată uniform. Sunt orașe și zone metropolitane ce o duc foarte bine, sunt câteva industrii ce plătesc aproape ca în vest, sunt câteva bule bune în care oamenii sunt deja occidentali, și la venituri și la mentalitate.
În același timp, multe din instituțiile statului încă nu sunt adaptate la cerințele cetățenilor și tehnologiile actuale, și nici nu vor să se schimbe. În același timp, educația și sănătatea continuă să fie subfinanțate, deși există legi prin care ar trebui să primească un procent din PIB, și nu îl primesc.
În același timp, suntem pe primul loc în UE și la multe capitole triste: un român din trei nu-și permite înlocuirea hainelor vechi cu unele noi, suntem pe primul loc la procentul de persoane care NU își permit să participe la reuniuni cu prietenii sau familia, persoane care NU își permit să plătească pentru o vacanță de o săptămână în fiecare an, persoane aflate în risc de sărăcie.
Dacă dăm la o parte declarațiile politicienilor și statisticile mediene cred că rămânem de fapt cu 2 Românii: una care deja trăiește și gândește ca în vest, cu concedii anuale, venituri peste medie și atitudine pozitivă, living the good life sau pe aproape, și una care se zbate să se ridice, dar nu poate. Provocarea următorilor ani asta va fi, cum facem să creștem calitatea vieții pentru toți românii, nu doar pentru o parte. Pentru că altfel exodul tinerilor va continua, și degeaba câțiva dintre noi o duc bine, dacă în jurul nostru e jale.
Și niște articole bune, de citit dacă mai aveți zile libere:
Eu nu mai cred ca inainte ca romanii sunt saraci. Sunt doar lipsiti de aproape orice forma de educatie si bun simt. Sa pui gardul drept, sa gasesti niste nuiele si sa le tai la aceeasi inaltime sa repari gardul, sa aduni cioroboaiele de pe langa casa, sa vopsesti gardul si casa cu o vopsea cat de ieftina, sa te speli pe fata si pe maini, sa te piepteni, sa iti stergi papucii, sa iti cosi ciorapii, sa te barbieresti, sa nu mai bei alcool deloc atunci cand ai sub 1000lei pe luna net, sa nu mai fumezi nici macar o tigara pe zi atunci cand ai 1000lei pe luna net (nu indraznesc sa zic alta suma), sa mergi la scoala generala sa faci minim 4 clase si sa inveti bunele maniere indiferent de varsta, fie ca ai 30-40-50 sau 60 de ani etc.. pe toate astea le-as pune obligatoriu intr-o lege si as obliga oamenii sa respecte asta.
Unii sunt saraci doar material, alții și ca mentalitate, ceea ce e și mai greu de depășit.
Mariuse… multumesc pentru recomandarea articolului DoR : Sa fii sarac e o rusine
Cu plăcere.